În lecțiile de liceu și examenul de bacalaureat, subiectele de limba și literatura română au un conținut aparte. Matematica, fizica, informatica, biologia sau chimia sunt discipline universale — aceleași noțiuni pentru toți, căci nu există „matematică românească”, decât la nivel didactic sau al organizării politico-administrative, prin legi ale educației, curricule, manuale sau abordare didactică. Însă „româna” cere o anume conectare la specificul nostru istoric și cultural, pe lângă buna înțelegere și utilizare a limbii.
„Amintirile din copilăria” lui Ion Creangă se înscriu în literatura universală, dar le înțelegi mai bine dacă ai copilărit și tu la țară, poate chiar în Moldova. „Moromeții” lui Marin Preda nu pot fi separați de contextul istoric al colectivizării și al primilor ani de comunism din România. „Povestea lui Harap Alb” conține multe elemente mitologice și folclorice specifice basmului de inspirație slavă, adaptate de autor la cultura și spiritualitatea din România.
Nu știu câți elevi corelează contextul istoric al operelor studiate cu conținutul lor sau detectează elemente de specific cultural. Sunt de părere că unele detalii de acest fel trec neobservate involuntar, cu naturalețe.
Mi-am propus o discuție despre bacalaureatul la limba și literatura română cu elevi de clasa a douăsprezecea proveniți din familii din afara României: Ekin Sin și Enes Basmaci (Turcia), Manolis Foumis (Grecia-Ucraina) și Vladislav Munteanu (Republica Moldova).
Ei au crescut și studiat în țara noastră, dar am fost curios de impactul cultural pe care l-a avut asupra lor textele de la limba și literatura română. În plus, cred că pregătirea examenului de bacalaureat din vară este un moment foarte bun pentru această discuție, cumva recapitulativă.
Despre gramatică, istorie și cultură
Toți patru înțeleg și vorbesc aproape perfect limba română, iar, cu excepția lui Manolis, studiază la profil de matematică-informatică și au aspirații de carieră în inginerie. Manolis este la filologie, pasionat de istorie, inclusiv de istoria României.
Înclinațiile științifice ale lui Ekin, Enes și Vladislav îi fac să fie nemulțumiți că proba de bacalaureat nu conține gramatică. „La Evaluarea Națională, asta m-a salvat”, îmi spune Ekin. „M-am descurcat mult mai bine și mi-au plăcut exercițiile de gramatică, mult mai mult decât eseurile și analiza pe text”, continuă ea. „Da, și mie mi-ar fi plăcut să mai facem gramatică. Sunt convins că sunt multe detalii din limba română pe care nu le cunosc și nu mi-ar fi fost ușor să o studiez serios, dar măcar ar fi fost cu mai multă logică”, adaugă și Enes.
Manolis a învățat româna târziu. Părinții lui, tatăl grec și mama ucraineancă, nu vorbeau româna când s-a născut el, deși locuiau în țara noastră de mai mulți ani. Copilul nu a putut învăța niciuna dintre limbi până la cinci ani, când părinții au decis că e momentul să învețe și ei, intensiv, alături de fiul lor, limba română. „De-asta mi-a fost și greu să-mi găsesc o școală, am făcut de două ori clasa întâi nu pentru că am rămas repetent, ci pentru că în clasă eram vreo treizeci și cinci de elevi și nu simțeam că învăț suficient de bine. Am încercat să mă mut, dar nu am găsit așa repede, iar când am ajuns la o școală privată, cu clase mai mici, am preferat să o iau iar cu clasa întâi.”
Acum, însă, a ales să studieze la profilul de filologie, pentru că îi plac istoria și literatura. Recunoaște că nu citește cât și-ar dori, așa că exprimarea suferă uneori. Lui Manolis nu i se pare greu Bacul la română. A citit cu plăcere cea mai mare parte din bibliografia obligatorie și spune că „Moromeții” și „Ion” i-a luat aproape ca documente istorice. A simțit că învață și istoria României din ele și spune că, deși îi este clar că Ion al Glanetașului este violent în vorbe și fapte reprobabile, se poate transpune în imaginație în vremurile lui Rebreanu și încearcă să le înțeleagă rolul în istoria țării noastre.
Asta era și direcția pe care voiam să o dau mai departe discuției. I-am întrebat direct, pe toți, dacă au simțit un impact cultural aparte când au citit și studiat basme românești, ca „Povestea lui Harap Alb”, de exemplu, sau romane și povestiri din perioada interbelică ori comunistă.
„Caragiale e universal, orice-ai zice, oricine-ai fi”, răspunde Vladislav, aprobat de ceilalți. Corupția, fățărnicia, parvenitismul, superficialitatea și celelalte trăsături prin care dramaturgul creează tipologii umane nu ai cum să nu le înțelegi, oriunde ai trăi. „În rest, am luat operele ca atare, nu pot să spun că m-am identificat cu vreuna sau le-am analizat în propria cultură sau convingeri”, adaugă Enes. Totuși, când au studiat la clasă Amintirile din copilărie, el îmi spune că a întrebat-o pe mama lui, româncă, despre unele obiceiuri și regionalisme.
Eseul: încercare de memorare
Majoritatea elevilor simt presiunea subiectelor de eseu și critică literară de la bacalaureat sau din tema de acasă. Și, chiar dacă e adevărat că o proporție alarmant de mare din adolescenți nu mai citesc aproape nimic, ceea ce le afectează alfabetizarea, nu doar în sens funcțional, la fel de mare este și problema exprimărilor sofisticate, impersonale sau cel puțin nepotrivite pentru competențele unui școlar sau licean.
„Eu mi-am scris ideile proprii la un test la meditații și profesoara mi-a zis că e în regulă, minus câteva cuvinte și expresii care nu erau tocmai clare sau academice, normal. Dar apoi, profesoara de la clasă mi-a zis că nu e bine și ne-a explicat în stilul dumneaei. Acum, la Bac, miza e așa mare, încât eu nu știu ce fel de corector o să nimeresc, așa că nu-mi vine să risc cu ideile mele”, explică Ekin.
Dar iată cum arată, de exemplu, o „fișă teoretică” de la un profesor de meditații, cu titlul „Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice”, plină de expresiile artificiale și șabloanele despre care vorbeam. Textul de mai jos este reprodus fidel; punctele de suspensie apar și în documentul original, pentru ca elevul să le înlocuiască după caz:
Poezia ... scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente de...în legătură cu/generate de...Tema poeziei este... (natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența motivelor... / elementelor din câmpul lexical al…
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I
exemple)/ adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv (dacă nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițând...Sentimentele care se degajă din text sunt de...(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă, neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului, romanticului, îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din versurile... .
Nu e de mirare, atunci, că toți patru au probleme mai ales cu poeziile. N-ar fi atât vorba că nu le înțeleg, chiar dacă pentru unele, ca Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, a lui Lucian Blaga, au trebuit să citească multe explicații. Cel mai greu este când profesorii și cărțile de comentarii le dau interpretări care par nenaturale sau insistă pe o analiză care li se pare că se îndepărtează de subiect, ca un discurs deraiat.
„Plus că, uneori, profesorii au aproape fixații pentru unii poeți. Să nu îndrăznești cumva să spui că nu-ți place Eminescu, de exemplu. Eu nu sunt un mare fan, recunosc, iar la clasă, am stat foarte mult, nejustificat aproape, discutând detalii biografice, comentarii și idei care mie mi se părea că se abăteau mult de la poezie, ca să nu spun că erau irelevante în analiză”, spune Enes.
Apropo de concizie, Vladislav îmi povestește despre bacalaureatul la limba română din Republica Moldova. Majoritatea subiectelor se bazează pe un text la prima vedere și cer răspunsuri scurte, de câteva rânduri. Singura excepție este un text argumentativ, dar care pornește de la o afirmație care nu are, neapărat, încărcătură literară ci filosofică, politică sau istorică. Iar întrebările care fac referire la opere din programă se referă la chestiuni punctuale, de dezvoltat în unul-două paragrafe.
Iată câteva dintre cele cincisprezece întrebări de Bac din 2024, de la profilul umanist din Republica Moldova:
- Include în enunțuri dezvoltate locuțiunile „a-și călca pe inimă” și „a-și lua inima în dinți”.
- Rezumă, în text coerent, esența dialogului dintre Grigore și Nichita, personajele principale ale dramei „Pomul vieții”.
- Comentează, într-un text coerent de opt-10 rânduri, motivul literar al demnității în textul dat, în raport cu același motiv dintr-un alt text din literatura română (numește textul și autorul, citează din textul ales).
- Meditează, în text coerent de șase-șapte rânduri, asupra afirmației: „Poeții geniali se nasc odată la 100 de ani sau chiar mai rar”.
- Redactează un eseu argumentativ în raport cu afirmația „Dragoste este ceva fără de care nici om, nici pasăre nu poate trăi”.
Structura punctuală a tuturor itemilor Bacului din Moldova înseamnă, în același timp, imprevizibil, dar și mai multă libertate, comentează Ekin. „Decât să am douăzeci de opere pentru care să învăț comentarii și să fie obligatorii, adică ori le știu, ori nu am ce să scriu, aș fi preferat să am mai multe, nu știu, cincizeci de opere, chiar și o sută, iar cerința să fie mai permisivă. Să-mi pot alege eu ce autor vreau dintr-un curent dat, să zicem. Dacă nu mi-a plăcut cel canonic, să mă facă pe mine curioasă să caut și să citesc și alții, să am ce să scriu.”
Eseul de la Bacul din 2025, de exemplu, cere „particularități de construcție a unui personaj într-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Ioan Slavici”, dar toată lumea știe la ce se referă: Harap Alb sau Moara cu noroc.
Elevii îmi spun că nu îi deranjează atât că operele sunt vechi sau că nu studiază și scriitoare, cât această constrângere — opera aceea, pe care o explici și o comentezi fix așa. Deși sunt obișnuiți cu precizia profilului de mate-info, când vine vorba de subiectiv, de artistic, se simt forțați. În plus, memorarea unor expresii sau paragrafe întregi nu înseamnă precizie, ci toceală.
De aceea, celor patru le-ar plăcea chiar varianta numai cu texte la prima vedere, încât toate întrebările să se bazeze pe un fragment inclus. Opțiunea pare că elimină necesitatea lecturilor anterioare, dar, de fapt, cere cel puțin la fel de multă înțelegere a mesajului, a mijloacelor artistice, coerență în exprimare și în transmiterea ideilor. Ar putea fi chiar mai greu, dar i-ar pune la încercare mai sincer, poate chiar mai util.
