Bună! Sunt Alina și îmi place să mă joc. Sunt lucrător de tineret și așa mă prezint la toate întâlnirile. De multe ori, întâlnesc tineri care îmi vorbesc admirativ despre profesorii lor. Și, pentru că îmi place să descopăr povești și să le și spun, îi stârnesc la discuții și vreau să aflu ce fac acei profesori de rămân pentru totdeauna în memoria elevilor.
Uneori, ar trebui să iei o pauză, să tragi aer în piept și să încerci să îmblânzești demonii interiori care te bântuie și ajung să te copleșească. Asta am învățat la atelierul „Care e faza cu greșelile?”, organizat la Rezidența9, parte din expoziția „Atâta s-a putut”, prilejuită de lansarea revistei #6 Scena9. M-am folosit de un ac, bucăți mici de lână colorată și o bilă de poliester ca să spun povestea unei greșeli.
Am considerat întotdeauna că școala este acea instituție care trebuie să fie înaintea vremurilor, că profesorii sunt primii care descoperă noutățile și tendințele din domeniul lor ca să poată crea competențe adevărate pentru copiii din fața lor. M-au mirat mereu studiile care spuneau că profesorii sunt categoria cea mai rezistentă la învățare, și nu doar prin țara noastră – să nu perpetuăm mitul unicității noastre absolute.