Are școala românească nevoie să introducă în materii tematica egalității de gen? Da, răspund categoric Irina Ilisei și Alexandra Columban, două dintre autoarele manualului pentru profesori „Egalitatea de Gen: Predarea și Integrarea în Învățământul Preuniversitar”. Într-un interviu pentru Școala 9, acestea explică de ce cadrele didactice trebuie să-și adapteze stilul de predare astfel încât să le vorbească elevilor despre echitate, stereotipuri, discriminare și bullying în același timp în care le predau despre romane, lecții de istorie sau teoreme matematice.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Investim mai mult în cabinetele de planificare familială, le promovăm și le facem mai prietenoase pentru tineri. Îi includem pe părinți în discuțiile despre educație sexuală. Vorbim mai mult și deschis despre emoții, inclusiv despre cele negative. Punem presiuni pe administrațiile locale să înțeleagă că proiecte precum oferirea de absorbante gratuite în școli sunt mai mult decât necesare. Am adunat aceste soluții și altele de la dezbaterea despre educație sexuală de la Brașov, unde Școala9 a lansat al doilea număr al ziarului REZOLVAT.