Un profesor de Filosofie Morală ne spune ce putem face ca prevederile codului etic din școli să fie respectate.
Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
15 ianuarie este ziua în care se vorbește (mai) mult despre Eminescu. În special despre poetul și omul Eminescu. I se recită poeziile, îi este evocată (din nou) viața, poveștile de iubire, se vorbește despre moartea lui (context în care se activează teorii ale conspirației). Și din când în când este adus în discuție și jurnalistul Eminescu.