Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Am spus de mai multe ori că, cel mai probabil, zece cărţi bine alese, bine citite şi bine asimilate ar fi suficiente pentru a construi o bază teoretică solidă pentru un (viitor) profesor. Aşa că mi s-a cerut să le spun pe nume şi voi proceda ȋn consecinţă.
Elevii din echipa de robotică Autovortex și Ionuț Panea, coordonatorul lor, au concurat împotriva rușilor, la Sankt Petersburg, în primele zile ale războiului din Ucraina. Au ieșit pe locul al doilea și au trecut în etapa finală, așa că au anunțat că o să meargă luna asta la competiția din Moscova. Ceea ce le-a adus critici. Școala 9 a vorbit cu Autovortex, dar și cu un specialist în etică aplicată și cu profesorul coordonator al lotului de olimpici la matematică, care a participat la concursuri în Rusia înainte de război, pentru a înțelege ce transmite o astfel de hotărâre în contextul invaziei rusești de la granițele României.