Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Luna aceasta o petrecem cu oamenii de la catedră. Ce îi (de)motivează? Ce valori au? Ce dau mai departe?
Un prieten care n-are legătură cu învățământul, lucrând în domeniul vânzărilor, îmi povestește că a ținut o prezentare colegilor săi, având ca temă mituri care ne creează blocaje mentale. A deschis prezentarea cu o întrebare: „Ce credeți, o balenă albastră poate înghiți un om?” Majoritatea au răspuns afirmativ și când le-a spus că de fapt, balena albastră se hrănește cu plancton și nu poate înghiți obiecte mari, a fost bombardat cu „hate” din partea lor, cu agresivitate și respingere.