Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Florin Bican este unul dintre cei mai îndrăgiți autori români contemporani pentru copii și se numără și printre cei mai apreciați traducători de cărți pentru cei mici, cu traduceri din Lewis Carroll, Dr. Seuss, Shel Silverstein, J. K. Rowling, Roald Dahl, Maurice Sendak și mulți alți autori consacrați. De mai mulți ani, Florin Bican este și unul dintre antrenorii de scriere creativă din cadrul unor tabere de vară, dedicate copiilor și adolescenților. A povestit pentru Școala 9 despre exercițiile de eliberare de clișee, pe care le face cu copiii, despre sensul poveștilor și despre responsabilitatea din spatele muncii creative.
Antoneta Împușcatu, directoare la Școala Gimnazială „Ion Creangă” I.C. Brătianu, din Tulcea, are aceeași rutină de 35 de ani. Traversează Dunărea cu bacul zilnic până la școala din sat unde predă fizică și chimie. Crede că științele exacte trebuie să se completeze între ele și predă interdisciplinar împreună cu colegii ei. Și ca să se asigure că nu rămâne cu catedrele neocupate, merge în fiecare vară la ședințele de repartiție și ține un discurs motivațional ca să atragă profi.