Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
O echipă de bicicliști din Iași vrea să transforme Iașiul în „orașul bicicletelor” și crede că orașul lor poate deveni primul din țară în care copiii să meargă pe două roți la școală. Vor să convingă Ministerul Educației să introducă ore de ciclism în școli și autoritățile locale să construiască piste potrivite. Și-au luat ca exemplu Olanda, unde 80% dintre copiii se deplasează pe bicicletă cel puțin de trei ori pe săptămână. „Un biciclist în plus înseamnă o mașină în minus în trafic” este moto-ul sub care organizează tot felul de evenimente pentru popularizarea deplasării pe două roți.
Când tu ești acela care muți un întreg proces pe Internet, fie că vorbim de educație, fie de orice altceva, realizezi cât este de greu să poți livra conținut la aceeași calitate ca înainte. Asta pentru că folosești, în esență, instrumente experimentale. Iar dezvoltarea vine de obicei după ce deja ai pus pe roate un mod de lucru stabil.