În prima săptămână la catedră a vrut să-și dea demisia dintr-o școală unde, ca să chiulească de la ore, elevii o încuiau pe directoare în clasă. A rămas, gândindu-se la avantaje. A crezut că va avea mai mult timp liber, dar a ajuns să lucreze și în weekend. A întâlnit adesea părinți care veneau direct și îi cereau note mari pentru copiii lor, că „nu are oricum nevoie decât de diplomă”. Și directoarea școlii punea presiune pe ea să dea note mai bune. A devenit parte dintr-o anchetă DIICOT pentru descoperirea furnizorilor de substanțe care ajungeau la elevi. Este experiența a patru ani la catedră pentru o profesoară care a plecat în mediul privat. „Eu nu am putut să fiu profesor, psiholog, psihiatru, polițist, contabil, secretar și agent de pază simultan.”
Aprilie este luna în care majoritatea școlilor și-au planificat Săptămâna verde, cinci zile de activități de educație pentru mediu. Anul trecut, potrivit datelor Ministerului Educației, o clasă a participat în medie cam la trei activități. Nelipsit de critici - profesorii că nu au pregătirea, resursele și că îi îngroapă în hârtii, părinții că le golește buzunarele - programul vine să pregătească generații mai conștiente cu privire la mediu și sustenabilitate. Cum poate să facă asta? Ne-a răspuns Alex Arhire, training arhitect la organizația Viitor Plus, care de altfel a realizat și un ghid complet de activități gratuite pe care le pot face profesorii, indiferent de materia pe care o predau.
„Cel mai mare impact este atunci când profesorii lucrează împreună și discută despre impactul lor”, crede profesorul John Hattie. Autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, cel mai cunoscut - „Învățarea vizibilă”, profesorul a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul.