Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.
Dacă îl întrebi pe un om sărac, fără loc de muncă și cu un sac de greutăți de unde crede că i se trag toate, sunt puține șanse să-ți răspundă că de la faptul că nu știe să citească prea bine. Dar experții au documentat asta științific și pot spune fără umbră de îndoială că este o cauză importantă. Charles Temple este unul dintre ei. Profesor doctor cu 40 de ani de experiență, îi învață pe dascălii din toată lumea cum să predea cititul și scrisul, inclusiv pe cei din România. Într-un interviu pentru Școala 9, Temple arată prin exemple clare ce este literația și de ce este atât de importantă.
Există o imagine care circulă în această perioadă în bulele de pe rețelele sociale ale cadrelor didactice. Chiar dacă nu faceți parte din această categorie, este posibil să o fi văzut. Imaginea cu pricina reprezintă o bufniță în două ipostaze diferite, iar alături se află o legendă al cărei rol este, firește, de a explica ce reprezintă fiecare dintre ele.