La un hotel din Sighișoara, o fată de 17 ani preia comenzile la restaurant. În București, un tânăr de 18 ani este lucrător comercial la un brand de haine, o altă tânără face cafele de dimineață până seara. Tot mai mulți tineri își pun șorțul, badge-ul sau uniforma și încep, pentru prima dată, să muncească. Am stat de vorbă cu liceeni care vara asta nu stau, ci lucrează. Pentru bani, pentru experiență sau doar ca să vadă cum e „la muncă”.
Școala 9 a vorbit cu fostul ministru al Educației Monica Anisie despre mandatul său la conducerea învățământului în plină pandemie, despre inspectorii școlari numiți politic și concursurile de directori de școli, dar și despre activitatea ei ca profesoară la Colegiul Național „Tudor Vianu“ din Capitală. Ce crede acum că ar fi putut face mai bine în timpul mandatului? „Cred că aș fi putut să găsesc o soluție pentru licitația celor 250 de mii de tablete ca să fie realizată de Ministerul Educației, nu de ONAC (Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate). Când am văzut că licitația întârzie, am cerut public demisia președintelui ONAC. Eram într-o situație fără ieșire.“
Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
