Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
După evaluarea națională din fiecare an, se văd discrepanțele în notare de la o școală la alta: sunt copii care au avut diferențe de peste patru puncte între mediile anuale și cele de la examen. Specialiștii arată cu degetul spre faptul că nu există standarde care să se aplice unitar în toate clasele din țară. Așa că le-au creat mai mulți profesori în cadrul proiectului Merito. Deocamdată doar pentru clasa a cincea și pentru disciplinele limba română, matematică și educație muzicală.
Școala 9 a vorbit cu fostul ministru al Educației Monica Anisie despre mandatul său la conducerea învățământului în plină pandemie, despre inspectorii școlari numiți politic și concursurile de directori de școli, dar și despre activitatea ei ca profesoară la Colegiul Național „Tudor Vianu“ din Capitală. Ce crede acum că ar fi putut face mai bine în timpul mandatului? „Cred că aș fi putut să găsesc o soluție pentru licitația celor 250 de mii de tablete ca să fie realizată de Ministerul Educației, nu de ONAC (Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate). Când am văzut că licitația întârzie, am cerut public demisia președintelui ONAC. Eram într-o situație fără ieșire.“