Cardurile pentru prima de cariera didactică au început să fie trimise cadrelor didactice luna asta și au rămas, deocamdată, goale, până când vor ajunge la toți profesorii. Ce se poate cumpăra cu ele e în continuare înconjurat de un nor de ceață și nici dascălii, nici comercianții nu înțeleg în totalitate pe ce pot fi cheltuiți cei 1.500 de lei. Mai mult, pe lista cu firme s-au strecurat și afaceri cu haine, farmacii și o măcelărie. Unii profesori sunt, totuși, optimiști cu privire la aceste carduri, pe care le văd ca pe un avantaj în acoperirea unor cheltuieli necesare.
Mi-ar fi plăcut ca în liceu să-mi fie dirigintă profa de franceză. Pentru că era un om foarte deschis în raport cu ceilalți profesori pe care îi aveam, pentru că în orele ei, dincolo de franceză, ne spunea tot felul de lucruri despre viață. Pentru că la serenada de la finalul liceului, când am fost la ea acasă, ne-a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte: „Să știți că în viață, indiferent de câți prieteni ai, de cât e de iubitoare familia ta și de cât de mult o iubești tu, fundamental, ești tot singur!”
Un an de ateliere interactive despre relațiile de cuplu dintre liceeni a arătat că tinerii și-ar dori să poată vorbi despre ce-i frământă cu adulții din viețile lor, dar aceștia sunt de cele mai multe ori inaccesibili.