La o școală gimnazială pentru copiii hipoacuzici din București, elevii încep anul școlar cu pași mici și timp de acomodare, dar fără manuale speciale.
La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Ce rămâne după o viață de muncă alături de elevi? În unele aspecte, sinceritatea. Profesoara de matematică Dorina Jugureanu recunoaște că a fost formată într-un sistem de educație vechi, cu bune și rele. De pildă, îi pare rău că i-a luat mult să se scuture de lecția „nu vorbi neîntrebat”, pe care a prins-o și ea la școală. Ea a istorisit pentru Școala 9 o istorie care integrează destinul mai multor colege și colegi și a unor generații de elevi care astăzi la rîndu-le au copii și se uită la școală cu nostalgie și realism.