A fost prima coagulare și îndrăzneală a elevilor liceeni în raport cu adulții care gestionau procesul educațional despre care îmi aduc aminte. Nu a avut succes în acel an, dar din anul școlar următor examenul respectiv a fost eliminat (nu știm însă dacă a fost rezultatul acestui protest sau un gest de desprindere de organizarea comunistă a sistemului de învățământ).
Apoi, cu timpul, implicarea elevilor a fost tot mai vizibilă, astfel încât în zilele noastre aceștia au constituite la nivelul unităților școlare Consilii ale elevilor, au rezervat un loc în Consiliile de administrație ale unităților de învățământ, au structuri județene (primul consiliu județean al elevilor coordonat exclusiv de elevi a apărut la Cluj, în 2002), iar la nivel național au, de asemenea, reprezentare prin Consiliul Național al Elevilor.
Am fost în unități școlare, mai ales în unele cu profil tehnologic, în care acest consiliu era aproape inexistent ca implicare și am considerat că nu este în regulă, mai ales că, vorbind cu membri ai respectivei structuri, am descoperit că au idei prin care să se implice și să dezvolte ethosul respectivelor unități școlare. Am făcut recomandări de sprijinire a lor de către profesori și de către direcțiuni. Pe de altă parte, în majoritatea liceelor teoretice și a colegiilor naționale aceste consilii au activitate susținută și, adesea, valoroasă. Rolul lor în constituirea unei comunități omogene și a dezvoltării unor competențe cum este formarea spiritului civic, cetățenesc este decisiv.
Ce pot face aceste consilii? În primul rând, asigură dreptul elevilor la exprimare liberă, aceștia având posibilitatea de a-și formula opiniile cu privire la orice aspect care ține de actul educațional. Pot formula, așadar, puncte de vedere de susținere, dar și puncte de vedere critice sau pot propune soluții atunci când consideră că le au. Și uneori dinspre ei, cei pe care documentele îi definesc ca beneficiari direcți ai educației, vin soluții la care tu, omul de la catedră, nici nu te-ai gândit. Firește, vorbim despre elevii reprezentanți aici, despre cei care au ales (fiindcă este o alegere) să se implice, despre cei care au capacitatea de a identifica o problemă și cauzele acesteia, ca apoi să caute o soluție realistă. Nu, nu generalizăm. Nu, nu ne amăgim. Știm prea bine cât de granulată e populația școlară.
Apoi, consiliile pot să organizeze și să participe activ la acțiuni care țin de educația nonformală, de educația extracurriculară. Să organizeze acțiuni de voluntariat, să inițieze și să promoveze concursuri, workshopuri, activități de familiarizare sau de formare a elevilor pe componente extracurriculare, prin implicarea în parteneriate a unor ONG-uri sau a unor entități specializate sau acreditate. Pot organiza acțiuni umanitare, culturale, sportive. Pot face activități de fundraising.
Pot impune o nouă viziune asupra ceea ce este numit „extrașcolar”, fiindcă au un simț al viitorului poate mai bine dezvoltat decât al nostru, al adulților. Ce interese au, cum văd ei viitorul, care sunt proiecțiile lor asupra acestuia din perspectivă profesională și societală, reprezintă probleme la care au, într-o anumită măsură, mai potrivite și mai intuitive răspunsuri și rezolvări decât noi, adulții.
Pe de altă parte, aceste consilii sunt un bun prilej pentru formarea și exersarea unor responsabilități. În cadrul lor, prin existența unor structuri organizatorice similare oricărei instituții sau organizații, elevii au prilejul de a exersa roluri, de la cele manageriale și organizatorice la cele decizionale. Au ocazia de a exersa aplicarea unor regulamente și respectarea unor prevederi statutare. Ați participat, în calitate de invitat, la vreo ședință a CȘE? Dacă nu, aveți o experiență relevantă în minus. De ce? Fiindcă ați fi văzut cu câtă seriozitate aplică procedurile și cu câtă responsabilitate tratează problemele aflate pe ordinea de zi. Uite, o să vă prezint pe scurt experiența mea și poate veți înțelege de ce vorbesc despre seriozitate.
Am fost invitată de președinta CȘE din școala în care lucrez, împreună cu A., coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare și cu C., membru al echipei de robotică, la una dintre ședințele consiliului în care, printre altele, se proiectau activitățile pentru luna decembrie. Am intrat în sediul CȘE și am așteptat ca întrunirea să înceapă. Dar nu, ni s-a explicat că invitația președintei CȘE nu este suficientă și că, pentru a participa la ședință, conform procedurii, cadrele didactice sau alte persoane externe trebuie să aibă acceptul majorităţii consiliului.
Așa că, atât timp cât s-a votat participarea noastră, am ieșit frumos afară și am așteptat rezultatul votului. Ne-am distrat, toți trei, de situație, iar apoi, împreună cu A., într-o discuție ulterioară, am ajuns la concluzia că rigoarea demonstrată de membrii consiliului nu poate fi decât de bun augur și că, dacă rigoarea aceasta va deveni o constată în activitatea acestei generații, viitorul poate fi privit cu mai mult optimism.
Consiliul școlar al elevilor este spațiul în care elevii își manifestă calitățile de lideri. În fond, în cadrul acestor structuri organizatorice care sunt aidoma celor ale adulților, se formează liderii de mâine ai societății noastre. Și fiindcă atunci când vorbim despre lideri oftăm, poate este bine să acordăm mai multă atenție elevilor reprezentanți și să-i învățăm cum să devină liderii de mâine, care este granița fină dintre un drept, cum ar fi libertatea de exprimare, și o limită a lui, cum ar fi manifestarea decenței și a respectului în exercitarea lui.
Una peste alta, ceea ce voiam să spunem, este că elevii au, datorită acestor structuri organizatorice pe care singuri le gestionează, extraordinara șansă de a învăța prin exersare și aplicare directă, dar și de a participa concret și activ la procesul educațional. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că trebuie să confundăm organizațiile lor cu sursele de autoritate educațională, care au rolul de a stabili politici macrosistemice. Acestea din urmă au, prin însăși autoritatea lor, și datoria de a ști cum să tempereze sau să nuanțeze excesele sau teribilismele, ori, uneori, avântul nesusținut de un schelet argumentativ valid, al unor tineri care doresc să zboare, dar nu au încă învățate toate lecțiile din manualul de pilotaj.
