Îndeplinirea unor măsuri de reformă a educației este condiționată de existența unui buget, iar dacă se dorește ca noua lege să fie aplicată începând cu anul universitar 2023-2024, planurile bugetare trebuie făcute de acum. Proiectul de buget pentru anul 2023 este pe cale să apară, întrucât legea bugetului de stat ar trebui adoptată în această ultimă lună a anului curent. După cum indică Edupedu, un proiect de ordonanță de urgență ne relevă faptul că nici în acest an Guvernul nu va aloca 6% din PIB pentru educație, așa cum prevede Legea educației naționale încă din anul 2011. O măsură pe care inclusiv actuala ministră a Educației o susținea atunci când era reprezentantă a studenților și mai apoi președintă a organizației acestora la nivel european: o arată chiar un videoclip postat de ANOSR în cadrul campaniei pentru creșterea finanțării educației.
„Susțin ideea de 6% din PIB pentru educație și campania asociată acesteia pentru că, din punctul meu de vedere, educația este singura șansă pentru a avea o democrație funcțională. (...) Educația este prima investiție a statului pentru a rezolva problemele viitorului”, spunea Ligia Deca în 2013.
„Greaua moștenire” pe care Ligia Deca o poartă de la ultimul ministru al Educației, liderul rectorilor, Sorin Cîmpeanu este cea a celui mai mic buget ca procent din PIB din ultimii 30 de ani; în august, bugetul Educației valora 2,2% din PIB.
Propunerea de buget la Educație pentru anul viitor este 2,1% din PIB, „acoperitor pentru funcționarea normală a sistemului de învățământ în anul următor, pe actuala lege”, avea să declare Ligia Deca.
La finalul lunii octombrie, ieșind din ședința de Guvern, ministra Educației avansase termenul de „două săptămâni” pentru finalizarea legilor educației, invocând numărul mare de amendamente primite (9.000) din partea cetățenilor. De atunci, a trecut mai bine de o lună, iar comunicarea demnitarului pe acest subiect este sumară. Laxitatea în abordarea subiectului ne poate aduce aminte de atitudinea ex-ministrului Cîmpeanu, care, în aprilie 2022, întrebat de jurnaliștii Edupedu despre termenul finalizării legilor educației, a spus că ele vor fi gata „cel mai repede în septembrie 2022, cel mai târziu în septembrie 2023”.
Intrăm în al șaptelea an de așteptare
Mai bine de șase ani au durat de la lansarea proiectului România Educată, în 2016, acesta fiind unul dintre angajamentele lui Klaus Iohannis în primul mandat, dar și în campania electorală din 2019, în poziția de candidat și președinte în exercițiu. Potrivit site-ului proiectului, prima etapă (2016-2017) a presupus o serie de opt consultări cu privire la viziunea și obiectivele de țară pentru educație și cercetare (dezbateri regionale), dezvoltarea și diseminarea unui chestionar on-line, 35 de evenimente de consultare organizate de terți.
A doua etapă (2017-2018) a avut în centrul său șapte grupuri de lucru formate din experți și societate civilă, menite să orienteze rezultatele dezbaterilor către acțiuni concrete de politică publică pentru reformarea educației la orizontul 2030. Subiectele tratate în aceste grupuri de lucru vizau: cariera didactică, echitatea sistemului educațional, profesionalizarea managementului educațional, un învățământ profesional și tehnic de calitate, autonomie, calitate și internaționalizare în învățământul superior, educație timpurie accesibilă tuturor; evaluarea elevilor și a studenților.
A treia și ultimă etapă a fost și cea mai cronofagă: a durat din 2018 până în 2021, când s-a lansat și raportul final România Educată, alături de recomandări concrete realizate în parteneriat cu experții OECD, organizație la care România se pregătește să adere. Este neclară care a fost rațiunea de a întinde această dezbatere la nesfârșit, alta decât suprapunerea ei cu un ciclu electoral intens: în 2019, românii l-au reales președinte pe Klaus Iohannis, a fost instaurat un guvern favorabil președintelui, urmând ca în 2020 să aibă loc alegeri parlamentare, la care PNL nu a obținut cel mai bun scor dintre partidele de masă, fiind pe locul al doilea după social-democrați.
În iulie 2021, guvernul condus de Florin Cîțu și-a asumat prin memorandum implementarea proiectului, însă legile au ajuns în dezbatere publică abia un an mai târziu. Finalizarea consultării publice pe marginea lor a coincis și cu schimbarea ministrului, la butoane fiind acum cea care a instrumentat proiectul cap-coadă. De ce ezită să ia o decizie, când pare că acesta a fost momentul așteptat încă din 2016?
România Educată a început cu mult aplomb, cu videoclipuri de prezentare și zeci de evenimente publice, iar instabilitatea politică a făcut ca perioada ultimă a proiectului să fie caracterizată de lungi pauze, ezitări, stângăcii. Nici măcar în momentele în care Klaus Iohannis avea miniștrii liberali, deci apropiați proiectului, în fruntea Ministerului Educației nu au fost asumate decizii curajoase, precum cele care vizează lupta împotriva plagiatelor sau combaterea abandonului școlar.
Intrând în al șaptelea an de România Educată, cu coordonatorul proiectului pe post de ministru, nu aș putea să nu mă întreb: de câte dezbateri mai este nevoie pentru a tranzita către deliberare?
