Profu’ de benzi desenate care transformă personajele lui Caragiale în caricaturi colorate: „Elevul nu mai e stresat că nu înțelege o operă”

La 34 de ani, Mihai Grăjdeanu pregătește noile generații de artiști de bandă desenată (BD). Ține ateliere pentru copii în școli și muzee și predă, alături de profesori, opere literare și lecții de istorie în personaje și căsuțe de dialog desenate cu creta pe tablă. A adus pe băncile elevilor banda desenată educativă, în care a transpus romane și alte texte din literatura română, dar și episoade din istoria, mai recentă sau nu, a românilor.

Prin proiectele sale de comic books dedicate elevilor de gimnaziu și de liceu, Comics Didactic, Legendele Dacilor și BD Historia, vrea nu doar să promoveze arta benzii desenate în rândul celor mai tineri dintre noi, ci și să-i ajute pe aceștia să-și dezvolte imaginația și capacitatea de a înțelege o lecție la școală. În special la orele de română, unde analiza pe text este foarte importantă.

„Am adus un pic de relaxare. E mai ușor de înțeles ceea ce vrea profesorul de la elevi și luăm în considerare și elevii și cum se simt ei. Să scape de acea presiune că nu au înțeles opera după ce au citit. Banda desenată vine în ajutorul elevilor”, spune Mihai Grăjdeanu.

De la copilul care transpunea filme în BD la profu’ de BD

Pasiunea lui pentru banda desenată a început pe când avea 10-11 ani. Transforma în peisaje și personaje, cu creionul pe hârtie, scenele pe care le vedea în filmele de la televizor, de acțiune și de aventură. Sau cu dinozauri.

Prin 2010 a făcut primele ateliere de comic books pentru copii. Mihai a traversat de-atunci jumătate de țară, ajungând în peste 20 de orașe, printre care București, Brașov, Constanța, Sibiu, Râșnov și Galați. A organizat nenumărate expoziții de benzi desenate în școli și muzee și a participat la mai multe festivaluri tematice. În 2016, a reprezentat România la Festivalul Internațional de Benzi Desenate din Bruxelles, Belgia, iar un an mai târziu, la Salonul de Benzi Desenate din Veles, Macedonia.

De șapte ani predă în școlile din București și din țară, acolo unde este invitat, de obicei în „Săptămâna Altfel”. De patru ani însă ține săptămânal cursuri de bandă desenată aplicată în două școli private, pentru copiii din clasele primare și gimnaziale din București, la Montessano, unde ora este în curricula obligatorie, și Aletheea.

La un moment dat s-a gândit: cum îi poate ajuta pe elevi, dincolo de a-i aduce în universul personajelor BD?

Așa s-a născut, în 2017, Comics Didactic, reviste ce conțin opere din literatura română transpuse în bandă desenată: „O scrisoare pierdută”, „Bubico”, „Câinele și Cățelul”, „Enigma Otiliei”, „Făt-Frumos din Lacrimă”, „Hagi Tudose” și „Sobieski și românii”.

Cum arată o oră în benzi desenate

Titlurile nu au fost alese întâmplător, spune Mihai, ci cu scopul de a fi abordate mai multe genuri literare și să acopere mai multe categorii de vârstă. A păstrat textul original și a construit grafic personajele și cadrele după modul în care au fost descrise de autori, adaptându-și propriul stil după cel al autorilor.

Pentru că stilul, la fel ca păstrarea dialogului original și a descrierii scenelor, este important în transmiterea mesajului, subliniază artistul. De exemplu, personajele din „O scrisoare pierdută” sunt desenate caricaturist, pe când cele din „Sobieski și românii” sunt mai serioase.

Dialogurile alese în pagini prezintă întotdeauna momentele principale ale textului.

Mihai predă banda desenată în special la orele de literatura română și istorie, unde se folosește și de revistele Comics Didactic.

Dar ajunge să construiască povești și în jurul lecțiilor de biologie și chimie. Întotdeauna în colaborare cu profesorul de la ora respectivă. Discută tema cu el, apoi își construiește personajele prin a căror voce va transmite informațiile care trebuie să ajungă la elevi.

„Este o colaborare între mine, autorul de benzi desenate, și profesor. Mai departe, metoda mea de predare este preluată de învățător sau profesor. S-a întâmplat de multe ori ca profesorul să predea mai departe văzând atelierul de benzi desenate pe care l-am făcut, să folosească metoda Comics Didactic de a preda prin benzi desenate”, povestește Mihai Grăjdeanu.

Metoda predării prin benzi desenate în școli, așa cum o folosește Mihai, promovează citirea în paralel. Adică revista Comics Didactic trebuie să rămână doar un suport pentru cursuri, nu poate înlocui citirea operei, atrage atenția artistul. Același lucru e valabil și pentru lecțiile de istorie.

Mihai îi încurajează pe cei mici să-și facă propriile benzi desenate după anumite fragmente din textul sau lecția studiată. E un exercițiu bun, spune el, care îi ajută pe elevi să rețină și să înțeleagă mai repede și mai ușor un anumit text sau o anumită scenă dintr-un text.

Textul multimodal de la ora de română

Iar astfel de exerciții ar trebui întotdeauna să aibă o finalitate, fie printr-o expoziție cu lucrările elevilor, fie prin realizarea unei reviste a clasei sau a școlii, cum este la Școala Aletheea. Știind că desenele lor sunt expuse undeva îi încurajează și le dă o încredere foarte mare în ei și în munca lor.

Eu le spun de fiecare dată: nu există desen greșit, doar stiluri diferite. Se pot desena chiar și personaje - stickmen. Important e mesajul: ce vrei să spui prin acele secvențe, prin acele momente din povestea ta. Ei își dau seama că au devenit autori, creatori ai unei povești care, atât cât permite banda desenată, prinde viață. - Mihai Grăjdeanu

Metoda benzii desenate aplicate este folosită și de școlile din România și apare, de câțiva ani, în manualele de literatura română sub formă de „text multimodal” pentru clasele primare și gimnaziale.

Deși este încântat că metoda sa a fost preluată, într-o formă adaptată, în curriculă, Mihai crede că nu este suficient pentru că puțini profesori și învățători au exercițiul benzii desenate. De aceea este nevoie o muncă de echipă.. „E ușor pentru un artist talentat să deseneze, dar dacă nu știe să explice pe înțelesul copiilor, devine un spectacol, o demonstrație de desen în care se uită la cineva care știe să deseneze”.

Cum e folosit Spider-Man ca pretext de discuție despre maturizare

India a introdus de la începutul acestui an în școli, la clasele primare, gimnaziale și de liceu, 100 de reviste de benzi desenate pentru 16 materii, realizate chiar de către profesori. În multe dintre unitățile de învățământ din SUA banda desenată a devenit de ani buni un suport de care profesorii se folosesc atunci când predau.

Ei se folosesc de exemplele unor diverși supereroi deja adorați de adolescenți pentru a deschide discuții despre maturizare, responsabilitate, societate, discriminare.

„Întregul mesaj al poveștii lui Spider-Man este despre cum odată cu puterea vine și responsabilitatea. Este un mesaj foarte bun pentru copii”, spune James Bucky Carter, profesor la Universitatea din Virginia, SUA, și autor al unei lucrări despre romanele grafice.

Jabari Sellars, profesor la școala privată Siena School, SUA, cu un master în literatură la Harvard, e de părere că benzile desenate pot fi „prăjitura care ascunde legumele”. O „prăjitură” care să îi conecteze pe elevi cu literatura.

Aducând în fața elevilor și studenților texte care să rezoneze cu interesele lor personale îi va motiva să se implice mai mult în a citi și a studia. Iar asta îi va ajuta să înțeleagă mai bine ce se predă la clasă.

La un curs, Sellars a pornit de la benzile desenate despre X-Men și despre mutanți pentru a vorbi despre categoriile marginalizate într-o societate opresivă.

De ce să citească elevii benzi desenate?

Studii recente au arătat că, deși benzile desenate și romanele grafice nu sunt văzute, majoritar, cu ochi buni de către părinți și profesori, ele îi ajută pe copii și tineri să-și dezvolte imaginația, interesul pentru citit și gândirea critică.

„Banda desenată îi face să se exprime foarte liber, să spună anumite lucruri pe care nu le pot spune cu vorbe. Și prin a crea ei înșiși bandă desenată înțeleg anumite lucruri și devin foarte pasionați și încep să-și pună întrebări, să devină curioși”, spune Mihai.

Banda desenată, adaugă el, poate fi și un punct de plecare pentru alte cariere în zona artelor și graficii: cinematografie, animație, teatru, jocuri video.

Totul pleacă însă de la educarea publicului sau mai bine zis, de la reînvățarea lui cu banda desenată. Înainte de Revoluție, revistele de benzi desenate, precum „Cutezătorii” sau „Luminița”, erau la mare căutare în rândul copiilor.

Iar dacă Mihai Grăjdeanu ar fi personajul unei benzi desenate despre această metodă de predare, bula de text deasupra capului său ar spune: „Ăsta cred că este începutul, educația prin benzi desenate!”