Profesorul Ion Stoica a plecat din România în 1994 cu gândul să facă „cât mai mult pentru societate”, după cum i-a povestit reporterului Libertatea Alexandra Nistoroiu, care a stat de vorbă cu el în Statele Unite. Voia să găsească locul potrivit pentru a realiza ce și-a propus, iar atunci acesta n-a fost România, ci SUA. De peste două decenii predă la Universitatea Berkeley din California și coordonează cercetări complexe în sfera informaticii și a inteligenței artificiale. Stoica este al patrulea cel mai bogat român, conform unui top al revistei Forbes.
„Poți și să fii mândru că ești român, poți și să-ți faci meseria mai bine în altă țară”, a mai spus profesorul în interviul pentru Libertatea, despre dezvoltarea carierei la mii de kilometri de țara natală. Revine cu drag în România și e atent la ce se întâmplă în mediul academic de aici, a mai adăugat Stoica.
Despre plagiate: „E reputația profesorilor în joc”
Știe despre plagiatele politicienilor români și a subliniat că în State cei care urmează un program doctoral nu trișează în lucrările lor, pentru că „au mult mai mult de pierdut” decât de câștigat.
Ion Stoica Fotografie: Glenn Ricart
„E reputația profesorilor în joc”, a explicat Stoica. „Mediul academic este bazat foarte mult pe reputație și pe scrisorile de recomandare pe care le scriu alții pentru tine. Iar oamenii care au influență își păstrează influența numai dacă scriu scrisori de recomandare pentru oameni care merită asta. Nu-și pun obrazul pentru oricine, că este un mare risc”.
Lipsa consecințelor, consideră acesta, îi încurajează pe politicienii din România să plagieze. În SUA, a mai spus el, doctoratul nu-i ajută pe oamenii din politică să avanseze în carieră.
Diploma de doctor contează, în primul rând, în spațiul academic. Profesorul le vorbește studenților din experiența sa, convins că entuziasmul pentru un domeniu e cheia spre reușită.
„Ești judecat după ceea ce faci, după lucrările pe care le-ai scris. Tot timpul am simțit că pe asta trebuie să mă focusez. Dacă ești bun la ceea ce faci, dacă îți place – pentru că nu poți să fii bun, dacă nu-ți place – faci asta cât de bine poți și lucrurile se vor aranja. Cam la asta se reduce filosofia, și asta le spun și studenților”.
Studenții la Medicină învață de la profesorii lor să respecte pacienții
Și Daniela Bota, vicedecan pentru cercetare clinică la Universitatea din California Irvine - oraș la 60 de kilometri de Los Angeles - și-a expus părerea despre plagiatele din România. A precizat că este „dezgustată” de faptul că se trișează așa mult în mediul universitar.
Și-a susținut lucrarea de doctorat în biologie moleculară la Universitatea din California de Sud, după cinci ani de muncă intensă. „Foarte necesar în România este să se înțeleagă care este calibrul muncii academice ce trebuie să fie sprijinită și recompensată”, a spus cercetătoarea, de asemenea într-un interviu pentru Libertatea.
Aceasta s-a supraspecializat în neurooncologie, un domeniu care îmbină neurologia și oncologia. Laboratorul în care lucrează în prezent la Irvine beneficiază anual de un buget de cercetare între 500.000 și 1.000.000 de dolari.
Daniela Bota Fotografie: Libertatea
„Nu-mi dau seama în România cum s-ar putea genera pentru un singur cercetător un milion de dolari pe an”, a adăugat Daniela Bota. Crede că oamenii care fac cercetare în România au reușit „în ciuda, nu mulțumită sistemului”.
Specialista a ajuns la concluzia că medicii români nu emigrează pentru salarii mai mari, ci ca să-și facă treaba în cele mai bune condiții. În România, a mai remarcat aceasta, încă nu primează în spitale respectul față de pacient.
„Totul începe din facultate, cu exemplele pe care profesorii le dau studenților, în legătură cu principiul învățatului continuu sau cu puritatea actului medical. Dacă cineva vrea să-mi dea bani aici, îi spun unde este ofițerul meu de donații, ca să poată să doneze pentru cercetare. Poate mai cumpărăm trei șobolani (n.r. – rozătoare pentru experimente)”.
Copiii ei au muncit de mici. „Vrei bani de înghețată? Faci ceva”
Daniela Bota și Robert, soțul său, au găsit timp, dincolo de carierele medicale și academice, să pună pe picioare o afacere imobiliară. Au cumpărat. în 2009, de la bancă mai multe case afectate, apoi le-au renovat și le-au închiriat. Copiii lor, Peter și Andrew, aveau 10, respectiv 6 ani, când au început să-și ajute părinții la amenajări.
„Vrei bani de înghețată? Faci ceva”, a explicat tatăl, pentru Libertatea.
„Ar fi fost foarte ușor să-i învățăm să aibă tot ce vor, cum vor: computere, mașini, dar nu am crezut că e bine pentru dezvoltarea lor. Am vrut să știe că pentru bani se lucrează”, a completat Daniela.
Astăzi, la 19 ani, Andrew recunoaște că nu prea i-a convenit să fie pus la treabă așa devreme. Însă asta nu-l împiedică să muncească și acum. Urmează o specializare dublă la colegiu, guvernare cu justiție și pace, dar și limbi clasice, greacă-latină. Apoi, vrea să dea admitere la o facultate de Drept.
