După ce a fost în mijlocul scandalurilor generate de elevii și părinții nemulțumiți de creșterea exigențelor în ceea ce privește acordarea bursei de merit, ministrul Educației a anunțat în aceste zile că bursele nu vor mai fi acordate descentralizat, prin grija autorităților publice locale, ci centralizat, de Ministerul pe care îl conduce. Astfel, potrivit unui comunicat emis de instituția guvernamentală, ,,Ministerul Educației va propune la proxima rectificare bugetară să-și asume responsabilitatea de plată a tuturor burselor destinate elevilor, de la bugetul de stat, prin bugetul propriu al ministerul”.
Reacțiile din partea societății civile nu au întârziat să apară, iar asociațiile de elevi au caracterizat acțiunea ca fiind în dauna celor pe care îi reprezintă: „Considerăm această propunere ca fiind una inoportună, având în vedere faptul că sistemul de învăţământ ar trebui încurajat să meargă într-o direcţie a descentralizării, fiind susţinută implicarea autorităţilor locale, în niciun caz limitată. Mai mult, această schimbare ar fi incorectă faţă de elevii ce provin din unităţi administrativ teritoriale care pun accentul pe propria dezvoltare prin intermediul educaţiei”.
Mai mult decât atât, această măsură de centralizare excesivă a acordării unui stimulent pentru a crește performanța elevilor și a le dezvolta spiritul competitiv este în contradicție cu raportul prezidențial România Educată, a cărui implementare și-a asumat-o ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. La pagina 62 scrie: „Faptul că descentralizarea la nivelul autorităților publice locale nu s-a finalizat generează efecte negative asupra rețelei școlare”, iar zece pagini mai încolo prezintă o măsură „prioritară”: „Stabilirea principiilor și a etapelor procesului de descentralizare instituțională, pentru a crește autonomia unităților de învățământ. Demararea acestui proces”.
În completarea acestor măsuri, se face referire la descentralizare și în ceea ce privește politica de investiții în educație, pentru „creșterea leadership-ului din partea tuturor actorilor implicați în domeniul educației”.
Directorii de școli față în față cu „statul-dădacă”
Suntem în plin proces de pregătire a dosarului României privind aderarea la OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), anunțat cu fast și cu bătăi pe umăr satisfăcute. Guvernul ar trebui tocmai să țină cont de recomandările acestei structuri internaționale, care urmează filosofia descentralizării regăsită și în proiectul România Educată.
De altfel, în seria de politici realizate de OCDE pentru autoritățile române cu ocazia lansării proiectului România Educată, regăsim următoarea constatare: „În România, directorii școlilor au atribuții mai ales administrative, practică înlocuită în majoritatea statelor OCDE cu un management axat preponderent pe transformarea procesului educațional. Directorii moderni ai unităților de învățământ trebuie să-și asume o serie de roluri de conducere, inclusiv definirea obiectivelor unității de învățământ, urmărirea lecțiilor la clasă, pentru a oferi sfaturi pe care cadrele didactice le pot utiliza pentru a-și consolida practica, sprijinirea dezvoltării profesionale și colaborarea cu cadrele didactice și părinții în vederea îmbunătățirii procesului de învățare al elevilor (Schleicher, 2015)”.
Dacă Ministerul va muta întregul proces de acordare a burselor la nivel central, autoritățile publice locale sunt practic degrevate de o responsabilitate în ceea ce privește administrarea educației la nivelul comunității, iar perspectiva unui tandem funcțional director de școală (recent ales prin concurs) - primar, care să gândească și implementeze politicile educaționale descentralizat, atât în vederea stimulării performanței școlare, cât și în vederea ameliorării abandonului școlar la nivel local, (re)devine doar o altă utopie.
Printr-o abordare paternalistă, pe care economiștii ar încadra-o în logica unui ,,stat-dădacă” (nanny state), ministrul Educației pare să aibă o filosofie contradictorie cu cea a proiectului România Educată, în care, la capitolul finanțare și guvernanță, descentralizarea pare să fie o prioritate a președintelui Klaus Iohannis. Această prioritate nu este una nouă, dacă ne aducem aminte că tot șeful statului promova și măsura desființării inspectoratelor școlare.
Deși este de peste un an în funcție, Ministrul Educației nu a implementat măsuri concrete în vederea asigurării unui proces firesc de descentralizare a deciziei în educație; ba mai mult, deși direcția indicată de Uniunea Europeană este cea a tranziției verzi și digitale (dublată, aș adăuga eu, de eliminarea posturilor inutile care încarcă procesul decizional în Educație), a securizat încă 50 de posturi în aparatul propriu al Ministerului, în vederea implementării Planului Național de Redresare și Reziliență.
Decontarea navetei „de la centru” nu a funcționat
Atitudinea grijulie în raport cu procesul de acordare a burselor este contrazisă de istoria gestionării de către Ministerul Educației a navetei elevilor. Probabil cea mai stringentă problemă cu care se confruntă elevii din România și care este cauza principală a abandonului școlar este decontarea parțială a navetei școlare, de multe ori întârziată. Aproape 430 de mii de elevi fac naveta zilnic pentru a ajunge la școală, conform unui studiu realizat de Banca Mondială. Întregul proces este gestionat de aceeași instituție (Ministerul Educației), iar istoria ne-a demonstrat că centralizarea procesului de decontare nu a funcționat. Acum, Ministerul Educației își transferă o nouă atribuție (acordarea burselor pentru elevi) de la autoritățile publice locale, iar societatea este îndreptățită să își pună anumite semne de întrebare privind eficiența procesului. Dacă nu s-au descurcat cu naveta, ce motive avem să credem că se vor descurca și cu bursele?
Ministrul Educației a spus că primăriile vor putea suplimenta în continuare bursele pentru elevi, scrie Edupedu. Cunosc multe situații în care primăriile din România au criticat sistemul de guvernanță în educație „impus de la centru”, așa că privesc cu scepticism această perspectivă. Dacă inclusiv la nivel discursiv Ministerul Educației își asumă absolvirea autorităților publice locale de acordarea burselor, perspectiva ca primăriile să se mai implice în procesul de acordare a burselor, adaptându-le specificului comunității locale este puțin probabilă.
O astfel de schimbare de filosofie în acordarea burselor elevilor este cu atât mai inexplicabilă cu cât există exemple, chiar în partidul de proveniență al Ministerului Educației, că descentralizarea poate funcționa, dacă există voință politică și responsabilitate inclusiv din partea alegătorilor. Nu mai devreme de luna trecută, Ilie Bolojan prezenta, într-un dialog cu Cătălin Tolontan în Libertatea, faptul că în Oradea elevii care să urmeze o facultate de informatică în oraș primesc burse lunare în valoare de 50 de euro, motivația acestui instrument fiind cea de a dezvolta județul printr-o resursă umană calificată în domeniul IT. Și președintele Asociației Municipiilor din România, Emil Boc, a majorat bursele peste cuantumul impus de Guvern, suplimentând fondul de burse din bugetul local. Acolo unde lucrurile încă nu se mișcă, prin intervențiile în instanță ale asociațiilor de elevi (Asociația Elevilor din Constanța, de pildă), primarii decid să majoreze bursele în urma presiunii comunității locale.
Când transferăm o altă responsabilitate a primarilor în domeniulu educației de la nivel comunitar la centru, nu facem decât să golim de conținut portretizarea educației drept instrument de dezvoltare locală. În plus, încetinim descentralizarea deciziei în sistemul de învățământ, în răspăr cu trendurile internaționale și cu filosofia proiectului prezidențial pe care Ministerul Educației ar trebui să îl implementeze, teoretic.
Foto: Vlad Chirea
