Boier de origine greacă, aparținând unei familii influente din Epir, Vasile Lupu a domnit în Moldova, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. În mandatul său în fruntea țării medievale românești de la est de Carpați se profilează o intensă activitate culturală și religioasă: nu doar că a ctitorit biserici, dar pe lângă cea mai frumoasă dintre acestea (Sfinții Trei Ierarhi din Iași), a creat această școală domnească, Academia Vasiliană și o tipografie.
Alături de mitropolitul Varlaam, a întreprins demersuri pentru a răspândi cartea bisericească în limba română în ținut. În 1640, după modelul Academiei Kievo-Moviliene, Vasile Lupu decide înființarea acestei academii domnești la Iași, una dintre mizele acestui proiect academic fiind formarea tinerilor pentru a ocupa funcții administrative, chiar la ei acasă, nemaifiind nevoiți să plece, de exemplu, în Polonia. De altfel, o serie din profesorii de la acest colegiu veneau de la Academia fondată de mitropolitul Petre Movilă.
Modelul de învățământ superior din această academie, creată într-un context al luptelor politice, poate fi descris astfel: ,,Studiile în Academia Kievo-Moviliană durau doisprezece ani, aici puteau studia tineri din toate păturile societăţii, iar pentru cei săraci era creată aşa-numită bursă. De remarcat că limba latină ocupă un loc de frunte în şcoala lui Petru Movilă, limba învăţământului şi a ştiinţei a toată Europa de atunci, limba de predare în universităţile europene”. La fel ca la Kiev, în colegiul lui Vasile Lupu învățau copii de boieri, care erau pregătiți pentru a ocupa funcții în aparatul administrativ, în dregătorii. Îndrumătorul proiectului academic era teologul Sofronie Poceaţki, profesor de retorică și conducător al tipografiei din Lavra Pecerska.
Ce se învăța în Colegiul lui Vasile Lupu?
Recunoscut și sub numele de Academie Vasiliană, acesta preia o serie din ,,programa școlară” a Academiilor din Antichitate, recuperând greaca, latina, dialectica și retorica, dar și aritmetica, limba slavonă și limba română. Școala a pregătit o serie de cărturari și scriitori, între care îi putem enumera pe Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu Spătarul și mitropolitul Dosoftei, fiind recunoscută drept o școală umanistă de renume în estul Europei.
În actul de înființare a colegiului de lângă biserica Trei Ierarhi, Vasile Lupu menționează care a fost motivația acestui proiect cultural și academic: ,,Din cauza leneviei şi a nepăsării care a fost, toate au slăbit într-atât, astfel că oamenii de rând nu au avut la cine să-şi încredinţeze copiii la învăţătură şi nu au putut să cunoască carte, astfel că de nevoie toate bunătăţile şi folositoarele lui Dumnezeu obiceiuri s-au distrus, șters şi pierdut. Acestea noi, văzându-le nepotrivite, noi am gândit că ţara noastră rămâne săracă şi înapoiată faţă de alte ţări în învăţătură şi înţelepciune, pentru că nu au avut nici om învăţat în stare să răspundă întrebărilor necredincioşilor”.
Acesta nuanțează legătura dintre oamenii bisericii și dorința de a ilumina tinerii prin cultură, pentru a reduce decalajele dintre Moldova și celelalte țări europene: „Pentru un semenea lucru plăcut lui Dumnezeu le-am dat, ca să le fie pentru învăţătura celor mici şi a celor mari, a noastră mai sus scrisă mănăstire le-am dat-o lor, cu tot venitul şi cu toate ocinile, ca să le fie lor pentru hrană şi pentru îmbrăcăminte, iar cine va merge către învăţătură, să înveţe, dar să nu aibă a plăti cu bani, cât vor fi dascăli din mănăstirea Pecerska din Kiev în mănăstirea noastră mai sus scrisă, deoarece pentru o asemenea îngrijire şi învăţătură a oamenilor ortodocşi am început şi am zidit sfânta rugă şi mănăstire din târgul Iaşilor, în numele Sfinţilor Trei Ierarhi şi Lumii Învăţători: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur”.
Deși învățătura era una preponderent religioasă, studenții învățau și retorică, logică, dar și științele tari, întrucât se credea că doar printr-o cultură umanistă, inspirată din educația liberală a grecilor antici, se pot forma cetățeni implicați în viața cetății. Călugărul misionar Marco Bandini a documentat Moldova în timpul lui Vasile Lupu, despre care afirmă că „s-a silit mult şi cu foarte mare cheltuială să introducă «studiile latine» (latinas litteras) în ţară, (...) dar toate încercările au fost zadarnice”.
Din nefericire, în urma unui atac al tătarilor, „capitala a fost crunt prădată şi pârjolită împreună cu toată ţara”; focul a cuprins biserica Trei Ierarhi, tipografia și școala. Nu a rezistat decât un deceniu, însă impactul acestei instituții de învățământ superior - mai ales prin determinarea tipăririi cărților în limba română - a fost unul considerabil în dezvoltarea culturii umaniste în această regiune. Cauza învățământului superior în Moldova este reluată abia în 1707, când Antioh Cantemir fondează Academia domnească la Iași, considerată a fi o instituție continuatoare a primei Academii medievale fondate de Vasile Lupu. Putem face o paralelă istorică: nici colegiul lui Carol cel Mare (Carolus Magnus) nu a rezistat mult timp; totuși, acesta a contribuit la Renașterea carolingiană, un moment care se consideră a fi definitoriu pentru cultura occidentală.
Referințe și lecturi suplimentare
- Actul de întemeiere al Colegiului Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi
- PRIMELE ŞCOLI SUPERIOARE LA ROMÂNI-REPERE ISTORICO-CULTURALE, PLDA Ignat - researchgate.net
I. Caproşu şi P. Zahariuc, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. I, Acte interne, Iaşi, 1999-2000, p. 477. - Roman, Alexandru. Fenomenul academic in context universal. In: Teoria şi practica administrării publice. 19 mai 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: S.C. „Elan Poligraf” S.R.L., 2017, pp. 141-146. ISBN 978-9975-3019-6-1.
Foto: Shutterstock
