
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

În ultimii trei ani, au fost închise 260 dintre bibliotecile școlare, în special cele din rural, unde se împuținează și elevii. Finanțate din bugetele locale, multe supraviețuiesc din pasiunea unor bibliotecare care încearcă să-i câștige pe cititori și cu altfel de activități decât împrumutul de cărți. Am vizitat două școli din Onești, Bacău, unde aceleași bibliotecare au grijă de micii cititori de peste 30 de ani.
„Nu e loc în lume pentru matematică urâtă”, scrie Godfrey H. Hardy în eseul Apologia matematicianului (1940). Cu această convingere, abstractul și arta se împletesc inclusiv în educație. La fel de relevantă este observația și în 2025: ne-o spun împreună artiști, matematicieni, profesori și elevi, într-un schimb de idei ca într-un forum.
OP-ED. Am urmărit Mondiale și Europene încă dinainte să-mi placă fotbalul. Nu sunt singura. Spre deosebire de competițiile de cluburi, vizionate în principal numai de microbiști, turneele internaționale atrag un public foarte divers. Adună la un loc familii și comunități. Iar CM 2026 n-a făcut excepție. Pentru că o Cupă Mondială nu e niciodată doar despre fotbal.