
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

Așa cum există laborator de fizică, chimie sau informatică, așa ar trebui să fie unul de literație în fiecare școală, crede Andrei Bărbos. Coordonatorul primului laborator de acest tip, înființat de Teach for Romania în Școala 161 din Capitală, a povestit pentru Școala9 ce a funcționat în lucrul cu copiii în primul an de la înființare și prin ce metode au reușit aceștia să recupereze decalajele în scris și citit. Iar asta e „o știință și o artă în același timp”.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
„Mi-aș dori ca, atunci când adulții iau decizii, să se gândească mai mult la modul cum vor afecta aceste decizii viitorul copiilor.” Este mesajul lui Miriam, o fată de 12 ani din Deva, de Ziua Internațională a Drepturilor Copiilor, celebrată pe 20 noiembrie. Miriam face parte și din Consiliul Copiilor înființat în cadrul inițiativei UNICEF „Localități Prietene ale Copiilor”.