
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

Andrei, 44 de ani, s-a mutat în Franța, în septembrie 2014, cu soția și fiica lor, care abia terminase clasa zero în țară. Bărbatul povestește pentru Școala9 cum e viața pe băncile unei școli private din sudul Franței.
“Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, spune Andrei, despre politica de egalitate a unei țări care vineri, 16 octombrie, a suferit o tragedie: un profesor a fost decapitat în apropierea liceului de un extremist, fiindcă le arătase elevilor caricaturile cu Profetul Mohamed, realizate de Charlie Hebdo.
Noul an școlar aduce noutăți cu privire la structura și programa pentru examene, dar vine și cu probleme vechi, care se acutizează. Cum este supraaglomerarea școlilor din București. Elevii de-a IV-a de la Școala Nr. 79, de pildă, încep anul într-o clădire vecină, la demisolul Seminarului Teologic Ortodox București, din lipsă de spațiu. Mai mulți părinți se gândesc că cei mici ar putea fi „abuzați” de liceenii seminarului și s-au plâns școlii și chiar Ministerului Educației. „Aceste temeri nu își au fundament”, spun directorii școlii și ai seminarului, dar un psiholog explică de unde pot să apară.
La nici o săptămână de la atacul armat într-o școală din Texas, SUA, imaginile cu ministrul de Interne Lucian Bode înconjurat de copii cărora li s-au prezentat puști și pistoale mi-a ridicat o întrebare: este în regulă ca cei mici să fie în prejma armelor? Da, România nu e SUA, dar universul copiilor de azi e mai apropiat de cultura americană decât ne închipuim. Jocurile violente, armele de jucărie și cu atât mai mult armele adevărate au efect asupra felului în care copiii se raportează la pericole, arată cercetările științifice.