Editorial. Pașii și urmele profesorului. Gânduri de început de an

Editorial. Pașii și urmele profesorului. Gânduri de început de an

„Trebuie să mă reapuc de mers la sală, după ce începe școala”, îmi scrie azi, o colegă, pe Whatsapp. „Sau cel puțin să mă apuc să fac 10.000 de pași pe zi.” Este adevărat, perioada sărbătorilor de iarnă și vacanța din această perioadă ne fac, pe unii dintre noi, să stăm mai mult acasă, să mâncăm poate mai mult decât de obicei și să facem mai puțină mișcare. Aplicațiile pe care le avem pe telefoanele și ceasurile inteligente ne amintesc acest lucru, iar printre rezoluțiile de Anul Nou pe care le formulăm se află și aceasta: la anul voi face mai mulți pași sau voi face mai multă mișcare. 

02.01.2024

de Monica Halaszi și Horia Corcheș

Cu cât numărul de pași este mai mare, cu atât este mai bine pentru starea noastră de sănătate. Sigur, se spune că nu cantitatea, ci calitatea pașilor contează, că este important ca pașii să fie rezultatul unui mers alert sau în rampă, fiindcă astfel crește ritmul cardiac și începem să ardem calorii. Apoi, numărul pașilor pe care-i facem zilnic demonstrează ce fel de persoane suntem – pasive sau active, consecvente sau inconsecvente și ce stil de viață ducem. Și ne-ar plăcea să spunem că suntem persoane active și consecvente și ducem o viață echilibrată.

La finalul unui an obișnuim să facem bilanțuri. (Bilanțuri fac și aplicațiile digitale. Citesc tocmai acum, pe ecranul telefonului „Ați mers mai puțin decât de obicei, până în acest moment.” „Anul acesta ați făcut în medie mai puțini pași pe zi decât anul trecut.” „Ai depășit pragul de trei luni de când ai renunțat la fumat! Continuă!”) La ce folosește această analiză sintetică a rezultatelor noastre de pe parcursul unui an? În primul rând, ne permite să trecem în revistă toate activitățile pe care le-am inițiat sau la care am participat și să le ierarhizăm, iar apoi este un bun prilej de a stabili, pornind de la această ierarhizare, prioritățile anului care urmează. Facem, metaforic spus, o analiză nu doar cantitativă a pașilor parcurși într-un an, ci și calitativă. Și este un bun context de a privi, dincolo de pași, urmele...

Conform DEX-ului, urma este semnul concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut sau unde a stat. Pașii noștri lasă urme, știm asta. Unele rezistă foarte puțin (urma noastră pe trotuar sau pe pardoseala supermaketului, imperceptibilă, pe praful de pe parchet sau de pe nisipul de la țărmul mării), altele rămân pe termen lung – urma în placa de beton, de exemplu. Dar pașii noștri din școală? Ce fel de urme lasă? Dacă lasă...

Este, credem noi, o bună întrebare, pentru a începe să facem o analiză a ceea ce suntem noi ca profesori. 

Profesorul este unul dintre oamenii a căror profesie îi obligă să fie într-o permanentă mișcare. Și nu doar fizică, nu doar contabilizată în numărul de pași (pe care îi face de la intrarea în curtea școlii, în sala profesorală, apoi în clasa de la etajul al treilea, apoi din nou în sala profesorală, apoi în celălalt corp de clădire, la etajul întâi, de acolo la secretariat, pentru a depune situația urgentă cerută ieri, din nou la etajul întâi, apoi iar în sala profesorală, cărora li se adaugă toți pașii parcurși în clasă, de la tablă, în cealaltă parte a sălii etc.), ci într-o permanentă mișcare ideatică, curriculară, metodologică, tehnologică, fiindcă vremurile îl obligă să se adapteze într-un ritm rapid la tot ceea ce numim „schimbare” – noi idei în domeniul didacticii, noi programe școlare, noi paradigme curriculare, noi metode, noi instrumente de predare. Dar dincolo de pașii aceștia fizici și simbolici, importante sunt urmele. 

Am lăsat eu, ca profesor, urme în ceea ce a devenit elevul meu? A rămas el cu informațiile pe care i le-am livrat (sau măcar cu o parte dintre ele)? Și-a format el cu adevărat competențe care să-i fi permis să facă față provocărilor cotidiene? Manifestă el respect față de ceilalți, responsabilitate față de comunitate, încredere în sine? Își mai amintește de activitățile în care l-am implicat și de dezbaterile pe care le-am inițiat? Care dintre valorile promovate de mine au devenit valorile lui?

Am lăsat eu urme în viața școlii în care lucrez? Am susținut activitățile inițiate de colegii mei? Am inițiat eu activități? Am participat la întâlnirile cu profesorii care predau aceeași disciplină ca să discutăm despre ce am putea face mai bine pentru elevii noștri, despre cum am putea genera învățarea cu sens, despre o nouă metodă didactică? Am oferit înapoi școlii ceea ce mi-a oferit aceasta de-a lungul anului? Am stat de vorbă cu un coleg nou venit în școală, l-am încurajat, l-am întrebat cum se numește și ce pasiuni are? Am fost prezent, de la început la final, la toate consiliile profesorale? Am făcut pregătire cu elevii aflați în situații dificile? Sau am plecat în viteză după ce s-a sunat de ieșire de la ultima oră de curs, fiindcă acasă mă așteptau elevii cu care fac pregătire în privat? 

Vă amintiți povestioara despre un tată și un fiu care au plecat, într-o zi de iarnă, la plimbare, împreună. „Fii atent pe unde calci! i-a spus tatăl. „Oh, tată, fii tu atent pe unde calci! Eu pășesc pe urmele pașilor tăi!” Așa este și cu profesorii. Pașii sunt ai noștri, urmele sunt pentru ceilalți. Profesorul, în calitate de model și ghid pentru elevi, nu trebuie doar să se plimbe constant în domeniul educațional, ci trebuie să fie conștient de impactul urmelor pe care le lasă în viețile elevilor săi. Pașii lui trebuie să fie intenționați, orientați spre dezvoltarea cognitivă, dar și spre cea a dezvoltării personale a elevilor, înlocuind simpla transmisie de informații cu construirea de competențe durabile și relevante pentru viitor, de mecanisme puternice și eficiente pentru o viață cât mai echilibrată.

Educația nu se măsoară doar în cantitatea de informații transmise, ci și în calitatea conexiunilor și a relațiilor pe care le construim cu elevii. În fiecare an, am fost martorii evoluției clasei noastre și, implicit, a urmelor lăsate în comunitatea școlară. Profesorii au oportunitatea de a modela nu doar cunoștințe, ci și atitudini, valori și comportamente. De a defini personalități. Cu fiecare pas pe care îl facem în sala de clasă, avem ocazia să ne întrebăm: „Acești pași ce fel de urme lasă în inimile și mințile elevilor noștri?”

La începutul acestui an, poate că este momentul să reflectăm și să ne propunem să fim profesori care nu doar predau, ci și inspiră, îndrumă și influențează în mod pozitiv. Să fim deschiși la schimbare, să fim pregătiți să adoptăm metode inovatoare și să contribuim activ la comunitatea școlară. Pașii noștri pot să devină un adevărat dans al educației, unde fiecare mișcare aduce bucurie și înțelegere în sufletele celor pe care îi ghidăm către cunoaștere și dezvoltare personală.

Profesorii, asemenea tuturor oamenilor, lasă urme. Aceste urme sunt amprentele noastre în istoria școlii și în viețile elevilor noștri. Fiecare pas contează, fiecare cuvânt are impact, fiecare gest poate influența viitorul. Deci, în noul an, am putea să ne propunem să fim mai conștienți de fiecare pas pe care îl facem și să ne asigurăm că urmele lăsate sunt semnate de devotament, de pasiune și dedicare pentru educația celor care ne sunt încredințați spre formare.

Profesori de Școala 9


„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.

Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.

Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon. 

 

CUVINTE-CHEIE

rezolutii 2024 profesori bilant 2023 exercitii fizice profesori