Mai știți ce fac profesorii voștri? „Cumpăr cărţi pe caiet”. Cum arată viaţa celor care azi ne învață copiii

Ştefan, 34 de ani, este profesor de religie în Comarnic şi predă pentru 21 de clase, aproximativ 630 de elevi. Salariul său este de aproape 3.500 de lei pe lună, despre care  Ştefan spune că nu-i ajung. 

„Plătesc lunar aproximativ 2.000 de lei pentru chirie şi alte costuri de viaţă. Adaug costurile cu benzina, pentru că trebuie să fac zilnic naveta. Apoi, mai cheltuiesc pe materiale didactice necesare elevilor, de la markere la cărţi, iar ce rămâne revine celor doi copii. Din fericire, şi soţia are salariu, aşa că putem trăi de la o lună la alta.”

Banii familiei ajung pentru traiul de zi cu zi. Ştefan nu poate spune cu precizie când şi-a cumpărat ultima dată cărţi, haine sau când a mers la un restaurant. Spune că şi-a ales un hobby care să nu aducă o cheltuială în plus: cântatul. 

„Pentru mine, zilele de vară, de la 1 iunie la 1 septembrie, sunt un concediu. Sigur, în perioada asta mă ocup în special de pregătirea profesională şi încerc să particip la cursuri şi tot felul de conferinţe.” - Ștefan, profesor de religie

Ştefan este unul dintre cei peste 15.000 de profesori au protestat, joi, în Capitală, în cea de-a patra zi a grevei generale. Acestora li s-au alăturat elevi şi studenţi, care au venit cu mesaje de susţinere pentru cadrele didactice. 

Ruşinea de a fi profesor

„Cumpăr cărţi pe caiet!”, spune un profesor de 67 de ani din Constanţa, după care explică strategia pe care a dezvoltat-o cu librarii pentru a rămâne un cititor al autorilor preferaţi. „Cărți pe caiet” înseamnă cărți al căror preț e notat pe caietul unde librarul înregistrează datoriile. Cărţi pe datorie, aceasta e strategia lui.

„Nu mai ştiu când mi-am cumpărat haine, să zic că în urmă cu două luni”, spune, vizibil ruşinată, o profesoară de limba engleză din Capitală. „Dar de ce e relevant?”, ripostează. „Da, e important statutul social”, îşi explică doar câteva momente mai târziu. 

„La vârsta pe care o am, ar trebui să folosesc ceea ce deja mi-am cumpărat”, spune o altă profesoară de limba română. Începem un interviu cu ea. 

Lidia, profesoară de română: „Protestul nostru este, mai degrabă, de ordin moral”

Lidia, 65 de ani

Grad didactic: gradul I didactic. Nu m-am pensionat pentru că nu pot să mă despart de elevii mei. În plus, mi-ar fi fost mai greu din punct de vedere financiar.

Vechime: peste 40 de ani

Oraş: Bucureşti

Număr elevi: 4 clase şi în fiecare an cel puţin un olimpic

Salariu: 4.500 de lei

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
-În urmă cu şapte ani, am mers la rudele mele din Ardeal. De atunci, n-am mai fost în concediu.

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-La vârsta pe care o am, ar trebui să folosesc ceea ce deja mi-am cumpărat. Partea asta materială e relativă. Partea spirituală e fundamentală. Şi nu atât banii contează în acest moment, cât sentimentul că eşti respectat, eşti iubit, eşti preţuit pentru darurile pe care tu le faci societăţii. Nu societatea trebuie să-ţi facă ţie daruri, ci tu trebuie să faci asta, pentru că asta îţi este meseria. Noi trăim pentru că iubim oamenii. Protestul nostru este, mai degrabă, de ordin moral.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-Cărţi pentru sufletul meu? Păi, tot ce-am nevoie deja am. Ştiţi, mi se pare că deja sunt bogată. După revoluţie, am observat o degradare atât de gravă a profesorilor în societate. Simt asta la elevii mei şi la părinţii lor, care se îndoiesc mereu de onestitatea şi de competenţele profesorilor. Nu ştiu de ce au apărut aceste semne de întrebare. Mama niciodată nu s-a îndoit de profesorii mei.

-Ce hobby-uri aveţi şi cât investiţi în ele?
-Iubesc pisicile, aşa că trebuie să investesc în fiecare zi. Ele sunt bucuriile mele din fiecare zi.

Florin, profesor de sport: „Hobby-uri? De exemplu, ieri, ne-am întâlnit la şcoală şi ne-am jucat câteva ore fotbal”

Florin, 25 de ani

Vârsta: 24-25 de ani

Grad didactic: nu și-au luat încă gradele didactice, au definitivat

Vechime: trei ani

Oraş: Râmnicu Vâlcea, Călăraşi, Buzău, Bucureşti

Număr elevi: minimum 9 clase

Salariu: 2.500 – 3000 de lei.

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
-Vara trecută, am folosit voucherele de vacanţă, în valoare de 1.450 de lei. Nu putem spune că n-am fost în concedii, însă nu ştiu dacă din banii câştigaţi la catedră. Noi toţi avem două job-uri, ca să putem să ne descurcăm cu banii. Suntem antrenori de înot, de fitness, în general tot în domeniul sportiv.

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-Suntem obligaţi să ne cumpărăm constant, pentru că suntem profesori de sport, iar hainele se uzează mai repede. Dar e un efort financiar, într-adevăr. Dacă te raportezi şi costurile produselor alimentare, ale energiei şi aşa mai departe, nu rămân foarte mulţi bani.

-Ce hobby-uri aveţi şi cât investiţi în ele?
-Ne plac tuturor activităţile sportive. Mergem la sală, jucăm fotbal sau tenis, dar ne plac şi jocurile de societate. În afară de abonamentul la sală, e adevărat, hobby-urile noastre nu implică prea mult efort financiar. De exemplu, ieri, ne-am întâlnit la şcoală şi ne-am jucat câteva ore fotbal. Cum să vă spun, nu avem hobby-ul de a ieşi în oraş sau de a merge la petreceri.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-Noi trebuie să ne gestionăm foarte bine banii, aşa că alegem de multe ori să descărcăm de pe internet cărţile sau, în general, produsele culturale pe care ni le dorim.

Daniela, educatoare: „Sunt conştientă că asta e singura soluţie”

Daniela, 37 de ani

Vârsta: 37 de ani

Grad didactic: grad didactic II, titular

Vechime: 14 ani

Oraş: Bucureşti

Număr elevii: 25 de copii

Salariu: sub 4.000 de lei

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
-Merg în concediu pe banii soţului, care câştigă mai bine şi lucrează în mediul privat. Nu mi-aş permite un concediu doar din salariu. Sunt educatoare, aşa că nu fac nici meditaţii. (râde)

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-Îmi cumpăr mereu câte ceva, încerc să investesc în mine. Dar nu ştiu cât de mult cheltuiesc pe haine din salariul de educatoare şi cât din salariul soţului sau din banii părinţilor. De exemplu, astăzi, m-a vizitat tatăl meu şi, la plecare, mi-a lăsat nişte bani, ştiind că sunt în grevă şi că voi mai fi.

-Ce hobby-uri aveţi şi cât investiţi în ele?
-Croşetez. E o pasiune destul de costisitoare însă încerc să câştig şi nişte bani din asta. Sau măcar să nu rămân pe zero. Ultima oară am plătit 200 de euro pe o comandă de fire speciale pentru câteva articole destinate colecţiei unui designer cu care lucrez acum.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-În urmă cu două luni am cumpărat ceva dintr-o librărie. Să vă mai spun ceva: Aş vrea ca nicio colegă să nu-mi mai spună: „Eu de la anul nu mai vin! Fac un curs de make-up şi-mi schimb profesia”. Nu! Ei trebuie să rămână în sistem, pentru că ei sunt cei mai valoroşi. Debutanţii cu vocaţie şi cu calităţi reale pentru meseria asta trebuie să rămână în sistem sau să fie motivaţi să vină alături de noi. Noi ne-am câştigat postul printr-un examen. Am luat gradul didactic cu nota 9,50. Învăţăm încontinuu, încercăm mereu să fim mai bune, să fim alături de copii şi să îi ajutăm.

Doina, educatoare: „Lucrez de dimineaţa până seara la grădiniţă, peste 10 ore pe zi, şi totul se rezumă la ce se întâmplă acolo”

Vârsta: 24 de ani

Grad didactic: nu are gradele didactice luat, cu definitivat

Vechime: 4 ani

Oraş: Slatina

Număr elevi: peste 40

Salariu: 3.000 de lei. Până vara trecută aveam 2.400.

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
-Niciodată.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-Ultima oară mi-am cumpărat „Mitul normalităţii”, de Gabor Mate. Şi cam atât. Cărţile pentru facultate se pun? Că erau tot din salariul de educator.

-Ce hobby-uri aveţi şi cât investiţi în ele?
-Make-up-ul e hobby-ul meu şi acum câteva zile, mi-am cumpărat un produs de machiaj. Mi se pare că nici n-am timp să caut alt hobby. Lucrez de dimineaţa până seara la grădiniţă, peste 10 ore pe zi, şi totul se rezumă la ce se întâmplă acolo. De pildă, fac face-painting cu copiii. Să găsesc ceva doar pentru mine? Nu...

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-Acum două luni.

Ion, profesor la Palatul Copiilor Constanța: „Îmi cumpăr des haine de la second-hand”

„Nivelul meu de viaţă este sub minimul decenţei, dacă mai înţelege cineva ce înseamnă decenţa. Cumpăr cărţi pe datorie, pe caiet.”

Vârsta: 67 de ani

Grad didactic: gradul I didactic. Am amânat pensionarea din motive financiare.

Vechime: 46 de ani

Oraş: Constanţa

Număr elevi: 120-130 de elevi

Salariu: 4.500 de lei

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
-Am fost la munte cu voucherele de vacanţă. Altfel, nu mi-aş fi permis.

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-Îmi cumpăr des haine de la second-hand.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-Acesta e hobby-ul meu. Cumpăr cărţi în permanenţă. Numai că le cumpăr pe datorie, pe caiet. Mă duc la librărie, îmi aleg şi spun că dau banii la salariu. Mai am pe cineva care îmi distribuie, dar, dacă vine înainte de 14 ale lunii, iau şi de la el pe datorie. Cumpăr de la cărţile lui Constantin Dulcan la Petru Creţia. Cărţi să mă dezvolt eu.

Maria, profesoară de engleză: „Am două job-uri, nu mai am timp pentru altceva. Sunt foarte obosită şi cu nervii praf”

Vârsta: 46 de ani

Grad didactic: fără grad didactic, cu definitivat

Vechime: 12 de ani

Oraş: Bucureşti

Număr elevi: 200 de elevi

Salariu: 3.000 de lei

-Când aţi mers ultima dată într-un concediu cu banii din salariu?
Înainte de Paşte, am fost la munte, cu ajutorul voucherelor de vacanţă.

-Când v-aţi cumpărat ultima dată haine?
-Să zic în urmă cu două luni, nici nu mai ştiu.

-Când v-aţi cumpărat ultima oară cărţi?
-Doar pentru şcoală am cumpărat. Şi pentru copilul meu.

-Ce hobby-uri aveţi şi cât investiţi în ele?
-Nu am niciun hobby. Am un copil şi două job-uri, nu mai am timp pentru altceva. Ca să pot să m-ajung cu banii de la un salariu la altul, colaborez cu un afterschool. Muncesc mult, sunt foarte obosită şi cu nervii praf.

Foto principală: Dumitru Angelescu