MERIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.
Aceasta este sensul din ediția din 2016 a „Dicționarului explicativ al limbii române” a cuvântului merit. Am verificat sensul cuvântului fiindcă așa am fost învățați: înainte de a dezvolta o idee sau de a pune în discuție un anumit subiect este esențial să definești termenul sau termenii la care este necesar să te raportezi. În ultimele săptămâni, cuvântul merit a fost prezent pe buzele unora, pe wall-ul altora, în comunitate și în comentarii. Și totul a plecat de la niște neinteresante (altădată) burse de merit, acordate elevilor din învățământul preuniversitar. Nu cu foarte mulți ani în urmă, bursele de merit se acordau unui număr destul de mic de elevi, acelora care, la nivelul unei unități de învățământ, se evidențiau prin rezultatele deosebite obținute la învățătură, iar banii pe care îi primeau nu erau extraordinar de mulți, dar suficienți totuși pentru a-i face să simtă că erau apreciați.
În ultimii ani, coincidență sau nu, tocmai în anii în care a început să se vorbească tot mai mult despre meritocrație (de existența sau de inexistența ei la nivelul societății românești), bursele de merit acordate elevilor au devenit tot mai des subiect de discuție.
Așadar, haideți să vorbim puțin despre bursele de merit, adică despre acele alocații bănești lunare acordate de către stat elevilor ale căror calități și însușiri remarcabile îi fac vrednici de stima comunității, acei tineri merituoși, valoroși, cu care, nu-i așa, ne mândrim. Și cu această ocazie, ce-ar fi să privim puțin în urmă, în 2011, atunci când MECTS emitea ordinul 5576, care stabilea criteriile generale de acordare a burselor elevilor din învățământul preuniversitar de stat? În documentul menționat se preciza că, printre altele, elevii care pot obține această recunoaștere financiară ar trebui să aibă rezultate deosebite la învățătură, în traducere: au obținut media generală de cel puțin 8,50 şi nota 10 la purtare, dar și că bursele se acordă din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie. Această limitare a fondurilor explică de ce uneori, într-o școală cu 1000 de elevi, din urbanul mic, primeau burse de merit 10-15 elevi, ultima medie fiind, nu de puține ori, peste 9,70.
În anul școlar 2020-2021, poate din cauza pandemiei care a dus la anularea organizării unor etape județene și naționale ale olimpiadelor și concursurilor școlare, poate din alte motive, toți elevii care au obținut în anul școlar anterior medii generale de la 8,50 în sus și au îndeplinit criteriul mediei 10 la purtare au primit burse de merit. În contextul suspendării cursurilor cu prezență fizică începând cu 11 martie 2020 și a unei evaluări improvizate în mediul online, mulți dintre elevi au avut la finalul anului școlar 2019-2020 medii generale mai mari decât de obicei. Ordinele ministrului educației din decembrie 2022, apoi din ianuarie 2023, au liniștit cumva apele bursiere. Cum? Prin ridicarea ștachetei educaționale. Bursele de merit s-au acordat tot în funcție de rezultatele obținute la învățătură, elevul trebuind să se încadreze în cel puţin unul dintre următoarele cazuri: au obţinut media anuală generală de cel puţin 9,50 şi au acumulat cel mult 20 de absenţe nemotivate/an în anul şcolar anterior, cu excepţia elevilor din clasa a IX-a; au obţinut media de admitere în învăţământul liceal de cel puţin 9,50 și au acumulat cel mult 20 de absențe nemotivate în anul școlar anterior, pentru elevii din clasa a IX-a. Dintr-o dată, bursa de merit a început parcă să recompenseze efortul elevului și să genereze un soi de dorință de autodepășire (fiindcă evident, un elev cu media 9,45 își impunea să devină mai bun). În plus, atrăgea atenția asupra unui aspect esențial: prezența la cursuri (într-un sistem în care vorbim mult despre absenteism și abandon școlar).
Și când speram că intrăm într-un soi de normalitate, când ni se părea că asistăm la regenerarea semantică a substantivului „merit”, am ajuns în situația de a constata că nu contează ce calități, ce însușiri, ce rezultate remarcabile ai ca elev, important este să participi la evaluarea națională, să obții puțin peste 1, să te lași repartizat acolo unde nu vrea nimeni altcineva. Că meriți multe, chiar dacă nu faci mai nimic. Că meriți aceleași aplauze tu, elev de 1,30, sau de 5, sau de 6, sau de 7, sau de 8, ca elevul de 10, sau de 9,97, sau de 9,50, sau de 9. Că există un semn al egalității hidos pe care cineva, probabil necunoscând decât foarte puțin sistemul preuniversitar, l-a așezat între elevul Marian, din cătunul C., care a făcut adesea pe jos cei 8 kilometri spre/dinspre școala gimnazială și a obținut, la evaluarea națională media 9,30, care i-a permis să fie admis la liceul pe care l-a absolvit și fratele său și Marian, din municipiul C., care a chiulit suficient de mult în ultimii doi ani de gimnaziu, a absolvit cu chiu cu vai clasa a VIII-a, nu prea a înțeles mare lucru din matematică, iar la limba română a avut noroc că i-au mai șoptit colegii pe la câte un test, așa că media 2,45 de la evaluarea națională a fost cam tot ce a putut scoate după nouă ani de școală.
Am ezitat să scriem despre acest subiect, dar până la urmă ne-am spus că este important să vorbim despre această siluire a principiului meritocrației în învățământ, despre violul acesta metaforic săvârșit asupra elevilor care nu au făcut decât să învețe și să se autodepășească uneori, să frecventeze regulat cursurile școlii, să îi facă pe profesorii și pe părinții lor mândri de ei.
Desigur, putem vedea și o altă față a problemei. Putem vedea dorința de a fi recompensate niște eforturi, progresul, poate și de a se genera o formă de ambiție care să-i determine pe mai mulți elevi să învețe mai bine, spre a intra în următorul an școlar între cei 30% care primesc bursă. Dar parcă totuși, nu vorbim chiar despre merit, când avem beneficiari cu medii sub 5. Noi credem că, de fapt, de la media 8 în jos este greu să vorbim despre merit.
Această situație controversată ne pune în fața unei dileme morale profunde și a unei întrebări esențiale: ce înseamnă cu adevărat meritul în contextul sistemului de învățământ? Dacă meritul este într-adevăr o însușire remarcabilă care face pe cineva vrednic de stimă și apreciere, atunci cum putem justifica acordarea bursei de merit unui elev cu o medie sub 5? Este corect să încurajăm și să recompensăm aceste rezultate, ignorând eforturile și dedicarea elevilor cu medii semnificativ mai mari?
Cu siguranță, nu putem nega importanța dorinței de a motiva elevii să își depășească limitele și să își îmbunătățească performanțele școlare. Cu toate acestea, această motivație ar trebui să se bazeze pe principii echitabile și corecte, care să recunoască cu adevărat meritele și eforturile fiecărui elev în parte. Este esențial să revenim la originea noțiunii de merit și să asigurăm că aceasta este aplicată cu justețe și înțelepciune.
În final, meritul ar trebui să fie o oglindă a dedicării, a pasiunii și a performanțelor individuale ale elevilor. Ar trebui să reflectăm cu atenție asupra modului în care evaluăm și recompensăm meritele în școli și să ne asigurăm că această evaluare este echitabilă și corectă pentru toți elevii, indiferent de mediul lor socio-economic sau de alte condiții particulare. Numai astfel putem să ne asigurăm că educația rămâne cu adevărat un teren fertil pentru creșterea și dezvoltarea tuturor tinerilor, transformându-i în cetățeni responsabili și competenți.
Dar merităm noi astfel de cetățeni?
