Pe scena rotundă din pavilionul central al Romexpo, pe 25 octombrie, Zack Kass apare plin de energie să își susțină prezentarea despre „Utilizarea inteligenței artificiale pentru oportunități de învățare de calitate”. Îi roagă pe cei prezenți să lase telefonul deoparte și face asta cu schepsis. După vreo zece minute, câțiva iau din nou smartphone-ul la butonat. Dacă așa fac adulții, poți să-i acuzi pe copii?
Zack Kass, unul dintre oamenii care au pus pe piață ChatGPT, produsul revoluționar al companiei americane OpenAI, merge peste tot în lume să vorbească despre revoluția inteligenței artificiale și cum ar putea influența modul în care învățăm. Crede că în viitor, fiecare copil își va permite să aibă peste tot un profesor AI care să-l mediteze: „Știm că elevii învață cel mai bine în medii unu-la-unu. Probabil că viitorul element care va exista în lume este ceea ce noi considerăm astăzi un lux, și anume meditațiile individuale, în care o mașină învață un elev cum să învețe sau ce să știe.”
Într-un interviu pentru Școala9, Zack a vorbit despre cum scosul telefoanelor de la ore e un pas bun, dar nu putem rămâne la atât. „Cred că trebuie să creăm medii fizice care servesc ca realități alternative mai bune pentru cele virtuale, care este un argument nuanțat care nu captează titlurile mass-media mai bine decât să facem social media ilegale pentru copii”, spune el.
„Social media, o toxină pentru copii”
Școala9: Abia de curând aici, în România, s-a dat o procedură de interzicere a telefoanelor în școală în timpul orelor de curs. Ați spus că social media este extrem de dăunătoare pentru copii. De ce este așa?
Zack Kass: Social media, în forma sa actuală, este o toxină pentru copii. Și nu cred că acest lucru mai este controversat. Există atât de multe lucruri pe care le observăm, există o carte numită „Generația anxioasă” (de Jonathan Haidt, n.r), care prezintă toate efectele pe care dependența de dispozitive le are asupra creierului copiilor mici.
Principala problemă este, probabil, epidemia de privare de somn: tinerii dorm mult mai puțin pentru că sunt supraexpuși la lumina albastră, așa că, chiar dacă argumentezi că social media este bună pentru ca copiii să învețe - ceea ce nu cred că este - consecințele privitului la telefon atât de mult timp sunt, evident, foarte rele.
Interzicerea unui telefon în școală este bună, dar de fapt neglijează problema principală, și anume dacă copilului îi face plăcere să fie în școală, de fapt?
Evident, problema este că telefonul este mai interesant decât orice altceva. Cei mici merg la filme astăzi și stau pe telefon sau se uită la filme acasă cu părinții lor și stau pe telefon.
De fapt, m-am întâlnit zilele trecute cu un director Disney care a spus: sala de cinema este acum al doilea ecran, televizorul este al doilea ecran. Telefonul este ecranul principal. Tot ceea ce fac ei este conceput pentru a satisface ochii de pe telefonul mobil.
Putem spune că vrem să folosim telefonul mai puțin sau vrem să lăsăm telefonul deoparte în acest weekend și vrem să ne petrecem timpul altfel. Dar cum poate un copil de 12 ani să ia această decizie? Cum ar putea un copil de 12 ani să știe asta și să spună: „voi lua măsuri în privința asta”? Și nu pentru că nu ar avea discernământ moral.
E ca și cum i-ai spune unui dependent de heroină să nu mai ia heroină. Doar că tu îi spui unui copil de 12 ani să nu mai facă acest lucru care e incredibil de toxic.
„O lume mai bună este una în care copiii sunt inspirați să stea mai puțin pe telefon”
- De fapt, am văzut în timpul conferinței dvs., în fața profesorilor, că a fost foarte dificil pentru oameni să lase telefonul, deși la început i-ați rugat să îl lase puțin deoparte...
- Nu sunt surprins, niciodată nu sunt. Nu o iau personal. Oamenii nu se pot abține. Și de obicei îi iert pe oameni pentru că vorbesc adesea la conferințe cu mulți oameni de afaceri. Dacă ești profesor, ce faci pe telefon, ce ai putea să faci chiar acum? Și spun asta pentru că nu cred că evaluăm în mod corespunzător efectul pe care aceste dispozitive îl au asupra creierului nostru, modul în care îl conectează.
Principala problemă nu este, de fapt, interzicerea la limită a acestor dispozitive. Eu vorbesc despre interzicerea acestor dispozitive mai ales pentru a crea controverse și a fi incendiar în prezentările publice. Dar ceea ce cred eu că ar trebui să facem este să creăm alternative mai bune. Cred că o lume mai bună este una în care copiii sunt inspirați să stea mai puțin pe telefon, dar nu pentru că îl facem ilegal.
Cred că țigările sunt ilegale pentru copii dintr-un motiv întemeiat: dacă începi să fumezi, nu te poți opri. Dar de fapt ar trebui să creăm alternative mai bune. Ar trebui să creăm o lume în care copiii să-și dorească să fie, ceea ce înseamnă să creăm cu adevărat siguranță. Siguranța fizică devine primordială.
Și toată lumea vorbește despre cum să creăm un mediu mai sigur sau ce să facem? Dacă trăiești într-un oraș ca Stockholm sau Zurich, îți poți lăsa copiii să meargă pe jos. Și chiar cred că Bucureștiul este foarte bine cotat la capitolul siguranță fizică.
- Stăm mai bine la capitolul infracționalitate, dar nu putem spune că e un mediu sigur pentru copii.
- Bine, nu voi merge mai departe de atât, dar aceste orașe în care copiii se pot plimba pe străzi până la 3 dimineața sunt extraordinare pentru dezvoltarea lor. Cred că adevărata problemă în mediile urbane din unele părți ale Statelor Unite și din restul lumii care nu sunt sigure este că părinții vor ca copiii lor să fie la școală sau sunt confortabili cu copiii lor stând pe un device acasă, deoarece aceasta înseamnă că nu sunt în situații de risc pe-afară.
Cred că trebuie să creăm medii fizice care servesc ca realități alternative mai bune la cele virtuale. Acesta este un argument nuanțat care nu captează titlurile mass-media mai bine decât „să facem social media ilegale pentru copii”.
„Poți introduce un telefon cuiva la 18 sau 20 de ani și va fi bine mersi pentru toată viața”
- Cred că părinții români sunt foarte grijulii gândindu-se că poate, dacă cei mici stau pe străzi, pot intra în contact cu alte pericole: drogurile, traficul rutier. Copilul este mai în siguranță acasă pe dispozitivul său, dar de fapt nu este adevărat.
- De asemenea, părinții sunt adesea îngrijorați de faptul că copilul lor rămâne în urmă din punct de vedere social sau intelectual dacă nu este conectat la dispozitivul său.
Și aud acest argument tot timpul - alfabetizarea digitală. Și urăsc acest argument pentru că, în primul rând, nu există nicio dovadă care să sugereze că dacă introduci un telefon mobil în viața unui copil la 9 ani față de 6, acesta este dezavantajat. Pun pariu că poți introduce un telefon cuiva la 18 sau 20 de ani și va fi bine mersi pentru toată viața.
De fapt, nu cred că alfabetizarea digitală este ceva real în momentul de față, așa cum a fost cu decalajul digital, că dacă nu ai crescut cu Internetul, a fost foarte greu să te adaptezi la o lume cu internet. Nu mai este adevărat pentru că tehnologia devine atât de ușor de utilizat încât oricine poate folosi tehnologia acum - ai nevoie de foarte puțin.
Vezi aceste imagini în care sunt duse telefoanele mobile oamenilor de pe insule îndepărtate și ei sunt: „da, înțeleg cum funcționează”. Acesta este un cu totul alt studiu, dar cred că este un studiu interesant în domeniul alfabetizării digitale.
- Alfabetizarea digitală este definită ca abilitatea unei persoane de a găsi, evalua și comunica informații utilizând tastarea sau platformele media digitale. Nu înseamnă doar să știi să trimiți mesaje pe Whatsapp, înseamnă să poți folosi inclusiv aplicații bancare, să faci căutări pe motoarele de căutare pentru informații de care ai nevoie, să poți discerne între informații găsite pe diferite platforme.
- România se clasa pe ultimul loc în UE la competențe digitale a populației între 16 și 74 de ani, potrivit Eurostat. Nivelul competențelor digitale este legat și de nivelul de școlarizare - cu cât un român are mai puține studii, cu atât va avea abilități mai scăzute și digitale.
- Cum stau copiii? Testarea literației digitale făcute de platforma Brio și UiPath Foundation în urmă cu doi ani pe 3.000 de elevi de la clasa întâi până la final de liceu arată că competențele digitale cresc odată cu vârsta și că elevii români stau cel mai prost la crearea de conținut digital, rezolvare de probleme și comunicare și colaborare.
Primul lucrul pe care-l spun părinților este „copiii tăi sunt bine”. Al doilea lucru este că părinții au această îngrijorare că copiii lor sunt lăsați în urmă din punct de vedere social. De fapt, ceea ce se întâmplă este tocmai invers, și anume că copiii care sunt subexpuși la social media au probabil mult mai mult succes în grupurile de prieteni, pentru că interacționează cu acei prieteni în moduri care sunt autentice.
Și am ocazia să observ tot timpul, în parte pentru că am prieteni cu copii mici și logodnica mea este profesoară. Copiii care sunt cel mai mult online sunt copiii care se simt cel mai singuri pentru că viața lor este plină de toată această interacțiune socială ireală care nu îi împlinește în niciun fel și care, de fapt, are o consecință opusă.
Cel mai bun argument în favoarea social media pentru copiii mici este educația, învățarea. Și nu cred că acest lucru ar trebui pierdut. Google a făcut de fapt pași incredibili aici, YouTube pentru copii, unde este doar conținut educațional. Am un nepot de doi ani care se uită la Miss Rachel. Nu știu dacă Miss Rachel este populară în România. Dar ea este ca un educator pentru copilăria timpurie.
Este o modalitate grozavă de a-i oferi lui Quinn (nepotul său, n.r.) o anumită expunere la televizor, pe care îl vede, de a-i oferi învățătură, dar nu de a-l inunda cu gunoi. Și ei plătesc chestia premium, așa că nu trebuie să primească reclame servite pentru ei. Pentru mine, asta are foarte mult sens. Și scalarea acestui lucru are mult sens.
Am prieteni care folosesc social media pentru a explora idei, iar eu sunt cu totul pentru asta.
Până când nu vom crea o lume în care copiii pot fi protejați de gunoiul care există, vitriolul, hărțuirea, misoginismul, rasismul… Oamenii știu că există aceste lucruri, dar îi supraexpunem în mod grosolan la ele acum.
Este ceva să spui „există oameni în lume care cred că o clasă de oameni sunt răi”, este altceva să te holbezi la ei toată ziua, literalmente, du-te pe internet și holbează-te la cât de îngrozitori sunt acești oameni, astfel încât să știi cât de răi sunt, la un moment dat. Te gândești, Sfinte Sisoe, lumea e groaznică, când de fapt lumea nu e groaznică. Doar mediile online sunt groaznice.
- Ai vorbit pe scenă despre idiocracy. Există această percepție că AI ne va depăși. Așa va fi?
- Da, eu nu cred asta. O introduc ca temă pentru că mi se pare amuzant să te gândești la ea și cred că este important ca oamenii să se gândească la ea, dar probabilitatea ca mașinile să ne facă mai proști este foarte mică.
Și cel mai bun argument al meu în acest sens este ăsta: există jurnaliști, redactori seniori la ziarele dumneavoastră care au trăit cu mult înainte de aceste dispozitive, și dacă le-ați fi spus că vom trăi într-o lume în care poți înregistra conversațiile noastre și apoi să le transcrii, ar fi spus: asta o să vă facă mai proști, pentru că ideea unui interviu este să stai acolo, să iei notițe și să te implici cu intervievatorul.
Desigur, ne putem da cu toții ochii peste cap pentru că știm că nu este adevărat. Este ceva ce face fiecare generație. Și de fapt, duce la această idee, și anume că romanțăm trecutul și prezicem un viitor mai rău. Aceasta este doar o regulă a modului în care funcționează oamenii. Nu mă tem că tehnologiile pe care le vom inventa ne vor face de fapt mai proști, dar este o posibilitate.
Este o posibilitate clară, o șansă non-nulă ca noi să creăm mașini atât de inteligente încât să nu mai progresăm intelectual. Dar eu aș paria împotriva acestui lucru.
Deitizăm și antropomorfizăm toate invențiile noi până când le înțelegem mai bine și apoi le numim unelte și le punem într-un colț.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, puteți să îi scrieți autoarei pe adresa andreea.archip@fundatia9.ro sau pe adresa redactie@scoala9.ro.
