
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Pentru că sunt studentă la Departamentul de Pregătire a Personalului didactic, în paralel cu studiile de licență, trebuie să fac practică în școli. Am ajuns în fostul meu liceu unde în urmă cu doar trei ani protestam pentru drepturile elevilor, ca reprezentant al lor. Am fost cât pe ce să-mi pierd cumpătul la întrebarea unui elev, mi-am înțeles propriile limite și am avut zile epuizante. Am văzut munca profesioniștilor care nu se vaită de orar și nici măcar de salarii, așa cum se crede. Și m-am bucurat să am mentorul potrivit.
Profesorii Nicoleta și Emil Munteanu predau limba și literatura română într-unul dintre cele mai bune colegii din Iași - „Mihail Sadoveanu”. În afara școlii sunt, alături de elevii lor, jurnaliști culturali la revista Alecart. Invitați la toate festivalurile mari de literatură și poezie din țară, redacția celor doi profesori ieșeni a devenit o veritabilă școală de literatură. În plus, de câte ori au ocazia, invită mari scriitori la ore. Profesorii cred că un bun mod de a distruge dorința unui elev de a citi este să te concentrezi, în toți cei patru ani de liceu, pe pregătirea pentru bacalaureat.
Are 52 de ani. Pe 25 dintre ei i-a petrecut la catedră. Are tatuaje. Multe tatuaje. „Ce fel de profesor sunteți dumneavoastră cu tatuajele astea?”, a întrebat-o cândva un părinte. „De engleză”, a venit, firesc, răspunsul.