Examenul de titularizare se susține pentru obținerea unui post pentru o perioadă nedeterminată în învățământ. Îl pot da atât cei care au absolvit facultatea, profesorii, cât și cei care au terminat liceul pedagogic: învățători, educatori. Promovarea este condiționată de obținerea mediei 7. Candidații care nu reușesc să ia peste 7 sau nu găsesc posturi pe perioadă nedeterminată rămân suplinitori calificați și sunt nevoiți să susțină titularizarea an de an. Repartizarea pe posturi se face prin ședință publică, în ordinea notelor obținute la examen.
Practic, titularizarea este cel mai mare concurs anual de angajare din România și a devenit, din ce în ce mai vizibil, încă o formă fără fond și un prilej de umilire publică și îndepărtare a forței de muncă înalt calificate, pentru că nu evaluează cu adevărat competențele necesare profesiei, nu garantează primirea unui loc de muncă pe o perioadă nedeterminată, nu asigură condiții echitabile, transparente pentru toți candidații.
Pe de altă parte, statutul de titular e singura protecție reală împotriva unor abuzuri, singura soluție pentru a nu da examen pentru același post în fiecare vară, singura garanție că nu-ți vei pierde postul chiar și pe parcursul anului școlar.
Cum arată modulul Teach for Romania de pregătire pentru titularizare?
Dacă ne referim la studii și la experiența anterioară de muncă, în Teach avem trei categorii diferite de participanți: cu studii corespunzătoare postului și cu experiență la catedră, cu studii corespunzătoare postului, dar debutanți, și viitori profesori fără studii corespunzătoare postului și fără experiență didactică, dar cu o pregătire academică robustă, cu experiență consistentă de muncă, cu stagii de voluntariat în condiții dificile, oameni care au determinarea de a face o schimbare în carieră și de a contribui acolo unde este cel mai greu.
Profesoara Mirela Ștețco are o experiență de aproape patru decenii în educație Fotografii: Arhiva Teach for Romania
Pentru profesorii calificați oferim un modul de pregătire pentru titularizare axat pe două componente: clarificări conceptuale și procedurale, în funcție de nevoile de învățare exprimate de participanți, și aplicații practice. Pregătirea e diferențiată pe cicluri de studiu (educatori, învățători profesori) și include formare cu experți și peer learning.
În formarea din acest an, avem 3 experți redutabili: Claudia Ionescu, fost inspector școlar, formator și evaluator, director la Școala Gimnazială Nr. 4 din Pucioasa, Dâmbovița; Laura Ierulescu, profesor la Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu” din București, dezvoltator de programe și evaluator, și Janina Vascu, profesor la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” din Craiova, fost inspector școlar.
Partea de peer learning o asigură alumnii, absolvenții programului Teach, care și-au asumat rolul de consilieri de examinare, oferind atât acces la modele de bună practică și la resursele pe care ei le-au creat când au susținut acest examen, cât și sprijinul emoțional atât de necesar cuiva care se pregătește pentru examen.
Cum se face formarea în Academia de Leadership și Pedagogie?
În pregătirea participanților există o componentă comună: înțelegerea și asimilarea modelului nostru de intervenție, în care profesorul acționează ca agent de schimbare, prin facilitarea unei învățări de tip transformațional, care vizează dezvoltarea integrată a copilului (cognitivă, socio-emoțională și etică) și care angajează întregul ecosistem al acestuia.
Există și o componentă diferențiată, care ia în calcul nu doar pregătirea și experiența anterioară, ci și intențiile ulterioare de carieră și de contribuție ale participanților. Această diferențiere crește puternic în anul al II-lea de stagiu, când începem să dezvoltăm abilități specifice anumitor tipuri de roluri: manager școlar, formator pentru cadre didactice, inovator social, comunicator, inițiator de politici publice.
Premisa de la care pornim este aceea că nu poți avea un rol relevant în educație dacă nu ai fost un profesor bun, capabil să gestioneze învățare autentică și să dea sustenabilitate procesului coagulând stakeholderii relevanți, măcar pentru 2 ani. Pe de altă parte, pentru alte roluri-cheie în educație ai nevoie de abilități diferite, practicate într-un mediu sigur, alături de specialiști care îți pot susține creșterea.
Credem cu tărie că formarea inițială a profesorilor trebuie și poate fi așezată diferit. Tot ceea ce am dezvoltat și pilotat în acești ani atât noi, cât și partenerii noștri din cele peste 60 de țări din rețeaua Teach for All, ne demonstrează că putem avea rute alternative de intrare în sistem (dinspre teorie spre practică și dintre practică spre teorie, prin cariere pivot), că putem reconecta formarea profesorilor cu nevoile de învățare ale elevilor și cu specificul rolului dacă întărim relevanța practicii pedagogice și separăm certificarea competențelor profesionale de furnizorul de formare, că putem susține integrarea și performanța cadrului didactic debutant/pe rol nou prin practică mentorală și prin comunități de învățare și practică.
Programul nostru de formare și sprijin este organizat în trei etape: Academia de Leadership și Pedagogie – un bootcamp de 5 săptămâni în care așezăm fundația; 2 ani de stagiu în comunități vulnerabile – cu sprijin mentoral, coaching adaptativ, training și acces la o comunitate de învățare și practică performantă; contexte de formare, expunere, colaborare și contribuție pentru alumnii programului.
Pregătirea oferită în Academie este doar startul unei experiențe de învățare menite să-i ajute pe cei din comunitatea Teach să schimbe traseul de viață al copiilor din comunități vulnerabile. Iar inima acestui parcurs este capacitatea fiecăruia dintre noi de a trăi autentic, ceea ce bătrânii noștri știau prea bine: e nevoie de un sat întreg să crești un copil.
În Academie descoperim că învățarea este produsul leadershipului colectiv și că învățarea autentică, de tip transformațional, se întâmplă doar atunci când privim copilul ca întreg și îl implicăm în proces.
Formarea pe care o propunem nu este atât despre cunoștințele și abilitățile necesare unui profesor bun, cât despre a înțelege profund și despre a practica într-un mediu sigur, cu sprijinul potrivit, învățarea de tip transformațional, care nu poate fi decât un produs colectiv, ce antrenează copiii, părinții, colegii de cancelarie, comunitatea extinsă.
Tot în Academie ne dăm voie să greșim și să învățăm din asta, nu lăsăm pe nimeni în urmă și ducem învățarea și dincolo de zidurile școlii.
Traseul propus participanților este organizat în 3 module interconectate: Gestionarea sinelui și Gestionarea schimbării, cu o incursiune în propriile nevoi, valori, credințe limitative și cu soluții practice de autoreglare, comunicare nonviolentă și relaționare productivă; Gestionarea învățării, dinspre teorie spre experiența practică, cu o înțelegere corectă a cadrului conceptual pedagogic, cu un laborator metodic în care oferim planificare asistată, modelare, context de simulare și feedback aplicat, constructiv.
Formarea inițială se desăvârșește în cele 10 zile de practică pedagogică supervizată, în care participanții asistă zilnic la două lecții, țin o lecție, analizează împreună cu mentorul lor comportamentul elevilor, planifică, se consultă cu colegii de cancelarie.
Este perioada în care se internalizează și se consolidează învățarea, participanților oferindu-li-se sprijin specializat: mentorat aplicat, coaching adaptativ, acces la modele de bună practică, susținerea comunității de învățare.
Formarea continuă pe aceleași 3 paliere atât în perioada stagiului de 2 ani, cât și după finalizarea acestuia, în funcție de intențiile de contribuție ale absolvenților programului.
De ce e diferită formarea profesorilor Teach față de ce se întâmplă în sistemul public de învățământ?
În primul rând, pentru că atât formarea inițială pentru cariera didactică, cât și formarea
continuă din sistemul românesc de educație au fost dramatic deconectate atât de nevoile reale ale elevilor și ale profesorilor, cât și de nevoile strategice ale școlii, ale comunității, ale țării.
Profesorul nu mai știe cum să gestioneze toate mingile aflate în aer, pentru că el înțelege prea bine că e nevoie și de conținut specific unei discipline, și de abilități socio-emoționale, și de literație, și de numerație, și de educație financiară, și de lucrul cu părinții.
Iată de ce propune Teach un parteneriat pentru învățare între profesor și un mentor/coach, cu o trecere graduală de la concept la practică, cu acces la modele și la sprijin constant, cu o însoțire care presupune așteptări ridicate, standarde înalte, dar și susținere consecventă, individualizată, cu practică de laborator și apoi practică supervizată, cu sprijin mentoral și feedback aplicat, și abia apoi intrare la catedră și pachet de sprijin pentru încă 2 ani.
Pentru participanții noștri construim experiențe cât mai aliniate cu rolul pe care și-l asumă, care includ și resurse de cele mai diverse tipuri, de la bibliotecă virtuală, sprijin metodic aplicat, acces la specialiști redutabili și până la contexte de ucenicie și acces la micro-granturi.
Apoi, este vorba despre felul agil și colaborativ în care am așezat procesul de formare. Mă refer la creșterea ponderii pregătirii practice spre 80%, la iterații care țin cont atât de nevoile individuale ale participanților, cât și de tipul de competență necesar pentru o anumită buclă de învățare (anul I de stagiu versus anul II; începutul anului școlar versus final de an), la rolul pe care îl au micro-comunitățile de învățare și practică (preșcolar, primar mic, primar mare, științe etc) și la întâlnirile metodice recurente, cu focus pe literație, numerație, dezvoltarea abilităților socio-emoționale.
Cum evaluăm performanța în comunitatea Teach?
Managementul performanței în programul Teach are în centru o cultură sănătoasă a învățării colaborative, ce se bazează pe un mindset ce poate fi rezumat astfel: „Try fast. Fail fast. Learn fast. Improve fast.” Acest tip de mindset ne ajută să stăm în spațiul curajului și al acțiunii, să nu rămânem blocați în perfecționism și să nu ne temem de greșeală, să folosim reflecția și feedback-ul atât ca plasă de siguranță, cât și ca sursă de energie, să fim curioși, prezenți, interconectați.
Cuvântul magic pentru noi este „încă”. Nu pot sau nu știu încă. Sunt sigur că voi putea. Sunt sigur că cineva este alături de mine. Cu siguranță, ne ajută mult și setul de valori care ne-a adus și care ne ține împreună, care modelează clipă de clipă viața întregii noastre comunități.
Pentru a avea o imagine realistă asupra progresului individual, în cazul participanților folosim chestionare de autopercepție și de peer feedback, colectăm feedback-ul elevilor și al directorilor, recurgem la autoevaluare și la evaluarea făcută de către tutorul coordonator care a însoțit participantul pe parcursul anului școlar, pe baza unei grile de performanță. Participanții care nu ating nivelul de performanță agreat (minimum 3 puncte pe fiecare competență critică pentru rol) intră într-un program de mentorat extins. Avem și procedură de ieșire din program, care se activează atunci când participantul nu progresează sau când apare o încălcare a codului etic Teach.
Statutul de titular în învățământ nu poate sta în afara unui sistem funcțional de management al performanței. În prezent, pe cât de vulnerabil este un suplinitor, calificat sau nu, care își poate pierde postul inclusiv pe parcursul anului școlar, indiferent de performanța sa la clasă, pe atât de securizat, dincolo de orice criteriu minimal de performanță, este postul unui titular.
Această anomalie procedurală întărește credința unor cadre didactice că performanța lor nu trebuie corelată cu progresul elevilor și cu prioritățile strategice ale școlii și ale țării și că rezultatele din ce în ce mai îngrijorătoare ale elevilor la examenele naționale și la testările internaționale apar exclusiv din vina elevului, a părintelui, a sistemului.
Ar fi o soluție ca titularizarea să fie pe o perioadă determinată?
Cred că titularizarea în sine este o falsă problemă, creată de un istoric nefericit al profesiei. Un istoric cu multe situații de abuz. Oricine a trecut vreodată prin vreo ședință publică de atribuire de posturi știe bine asta. Și mie mi s-a spus, cu aproape 40 de ani în urmă, la intrarea în carieră, că sunt suficiente locuri de muncă în agricultură și în minerit, că media mea mare de absolvire și recomandarea pentru învățământ superior și cercetare nu înseamnă nimic. Și chiar n-a însemnat pentru o vreme.
Nu titularizarea în sine e problema, ci măsura în care noi reușim să readucem în echilibru satisfacerea unor nevoi absolut legitime atât ale cadrelor didactice, cât și ale elevilor și ale părinților. Mă refer la nevoi de siguranță, statut, autonomie, corectitudine, predictibilitate.
Pe de altă parte, e critic să vedem și care sunt soluțiile de ieșire din sistem pentru cei care pun în pericol imediat copiii sau care le pun în risc viitorul. Cum putem asigura un management al performanței care să nu țină de statut, ci de rezultate măsurabile.
Care este impactul asupra elevilor?
Nu cred că există o corelație directă, tip cauză-efect, între statutul de titular și rezultatele elevilor. Din fericire, România are mulți titulari care fac o treabă excepțională, atât în rural cât și în urban, după cum are și netitulari/suplinitori calificați și suplinitori necalificați, dar bine antrenați și cu motivația corespunzătoare, care au un impact absolut remarcabil în progresul constant și în succesul copiilor.
Statisticile de la Ministerul Educației arată că 85% din cei 220.000 de profesori sunt titulari. Rezultatele tot mai îngrijorătoare ale elevilor ne arată că acest statut al cadrului didactic nu a garantat nici performanța, nici nivelul de satisfacție al copiilor, al părinților, al angajatorilor față de școală și de rolul ei în dezvoltarea competențelor personale și profesionale necesare pentru o viață productivă.
Cum colaborează Teach for Romania cu Ministerul Educației?
În primul rând, am ales să intervenim acolo unde este cel mai greu și unde dezechilibrele sistemice se simt cel mai acut. Am construit pas cu pas un model de intervenție robust, viabil, cu rezultate palpabile, pe care acum îl oferim Ministerului Educației.
Modelul dovedește că factorul critic în performanța elevilor nu e statutul de titular și nici chiar cel de calificat, ci selectarea, formarea și sprijinirea cadrelor didactice pe baza unui profil de competențe corelat bine cu rolul, cu nevoile reale ale elevilor și cu profilul absolventului.
Altfel spus, toată discuția despre titularizare ar trebui înlocuită cu o dezbate foarte aplicată despre două aspecte critice: siguranța și performanța.
Dacă vorbim despre siguranță, cred că ajută să pornim de la un principiu non-negociabil: siguranța cadrului didactic nu poate afecta, sub nicio formă, garantarea siguranței copilului. Pe de altă parte, ajută să acceptăm asumat un adevăr: acoperirea nevoilor de bază (fizice și psihologice) ale cadrelor didactice este o condiție obligatorie ca acești oameni să poată performa.
În ce privește performanța, alături de partenerii din „One Voice”, am propus deja Ministerului Educației un set de măsuri foarte curajoase, testate deja de organizațiile noastre și măsurate de evaluatori independenți, care ar putea schimba paradigma din care acționăm acum.
Acestea sunt doar 5 dintre aceste propuneri, care s-au coagulat în grupul de lucru gestionat de noi:
- Flexibilizarea rutelor de acces în carieră: dinspre teorie spre practică, dar cu un stagiu de practică pedagogică robust, compact în două comunități școlare cu profil diferit; dinspre practică spre teorie, cu o componentă academică, susținută de soluții de reconversie accelerată și cu o componentă metodică asigurată de sprijin mentoral și supervizare;
- Evaluarea competențelor profesionale într-o centru specializat, autonom, pentru absolvenții ambelor rute, pe baza unui profil de competențe care să includă 4 dimensiuni critice: cunoștințe profesionale, practică profesională, capacitate de a construi relații productive, motivație și mentalitate deschisă;
- Stagiatură de minimum 2 ani, cu pachet de sprijin și responsabilitate limitată pentru rezultatele elevilor;
- Rute alternative de evoluție în carieră, cu oportunități de creștere atât pe verticală, cât și pe orizontală;
- Formare continuă corelată cu ruta de evoluție în carieră, cu prioritățile strategice ale școlii și cu nivelul individual de performanță.
Pentru cadrele didactice neperformante propunem programe de îmbunătățire: formare cu mentorat și supervizare, dacă e o problemă de abilități, respectiv coaching, dacă e o problemă de mentalitate. Dacă lipsa de performanță măsurabilă în rezultatele elevilor persistă, propunem reexaminarea în Centrul de evaluare a competențelor și retragerea dreptului de practică, dacă nu se atinge standardul minim, cel care garantează că elevii nu sunt în risc.
Ne dorim să rămânem în continuare alături de colegii din One Voice și de Ministerul Educației atât în efortul de dezvoltare a legislației secundare și terțiare, cât și în efortul de „traducere” și de implementare a acestor schimbări la firul ierbii.
