De la ministrul educației la profesorul-asistent nimeni nu scapă de degetului acuzator, deși simularea are utilitatea ei demonstrată tot în fiecare an, permițând, printre altele, reglarea sistemului. Mai mult ca în alți ani, simularea evaluării naționale pentru elevii din clasa a VIII-a, desfășurată în februarie 2024, a generat mai multe comentarii, fiindcă a permis și simularea platformei digitale de evaluare (spre disperarea unora, spre mulțumirea altora). Nu despre evaluarea digitalizată a lucrărilor vom vorbi însă astăzi, ci despre reacția la subiectele propuse – a profesorilor, a elevilor, a părinților, a celor care nu au nicio legătură cu sistemul, dar le place să-și exprime punctul de vedere despre acesta. Subiecte care sunt construite respectându-se principiile evaluării, care se raportează la competențele specifice vizate (și care ar fi trebuit dezvoltate) de programele școlare în uz – să nu uităm că atunci când definim competența ne raportăm la cele trei componente ale ei: cunoștințe, deprinderi, atitudini –, care sunt alcătuite dintr-o succesiune de itemi (obiectivi, semiobiectivi, subiectivi) de complexitate și dificultate diferită – există itemi de complexitate minimă și dificultate minimă, de complexitate minimă, dar de dificultate medie, itemi de complexitate medie și dificultate ridicată. Subiecte care nu se elaborează așa cum consideră profanii, în 15 minute (ne amintim de cineva din proximitatea noastră care obișnuia să spună că nu este cazul să invocăm timpul când vine vorba de construirea unui subiect – iei textul, formulezi 5 cerințe și cât ai bate din palme testul este gata), care presupun zeci de oră de muncă – găsirea unui text bun și ofertant (la limba și literatura română, de exemplu) care să respecte condițiile impuse cumva de programa școlară (criteriul valoric, estetic, formativ şi adecvare la vârsta elevilor şi la specificul colectivului de elevi) impune ore întregi de lectură –, care obligă la elaborarea unei matrici de specificații complexe sau a unui test blueprint (plan de testare care descrie elementele cheie ale testului, inclusiv conținutul care trebuie acoperit, nivelul de accentuare a fiecărei zone de conținut și alte caracteristici esențiale), care trebuie să aibă un barem de corectare etc. Subiecte care măsoară ceea ce știu elevii, nu ceea ce nu știu și care nu sunt elaborate pentru a crea dificultăți. Subiecte care nu trebuie să conțină capcane.
„A fost un subiect cu capcane”, îi auzi pe unii.
„Hai să vă arăt niște șmecherii ca să nu vă lăsați păcăliți de subiectele-capcană”, propun alții.
„Cei care fac subiecte se gândesc la itemi cu cerințe-capcană, ca să se poată face diferențierea”, se mai spune.
Evident, sunt replici care vin dinspre cei care (unii sunt angajați ai sistemului de învățământ) nu cunosc specificul evaluării. Cuvântul „capcană” face parte din vocabularul lor și este folosit pentru a masca neputința (de a înțelege). Dispozitiv pentru prinderea unor animale sau cursă, capcana presupune un autor/creator al ei și o victimă, fiind un instrument de vânătoare pasivă. Aplicarea unui test de evaluare nu presupune însă existența unei victime (decât în viziunea celor care nu au fost niciodată foarte apropiați de școală) și nici nu poate fi asociată cu vânătoarea. Prin urmare testele nu conțin capcane.
Testele pot conține, cum spuneam mai sus, elemente de dificultate, necesare pentru a se putea face diferența între elevi cu competențe, deprinderi și cunoștințe de nivel apropiat, dar, totuși, nu identice. Astfel încât, atunci când la simulare sau chiar și la examen se vorbește despre un test în care un item a fost considerat „prea dificil”, „prea greu”, este o abordare simplistă a acestor evaluări, care presupun exact acest obiectiv, de a face diferența între elevi care pot rezolva cerințe mai dificile și elevi care nu le pot rezolva. Altfel, am putea da tuturor elevilor notă maximă, din start, nu-i așa?
Demotivarea nu este cazul să apară în discuție, atunci când este vorba despre o simulare: elevii trebuie sprijiniți emoțional de profesori și de părinți și conștientizați că, dacă au avut cu ocazia aceasta ezitări în privința rezolvării unor itemi, o susținută pregătire în lunile care urmează le poate aduce la examen rezultate mult mai bune.
Din păcate, adesea, profesorii și părinții caută nu să dezvolte deprinderile elevilor de operare cu cunoștințele în acord cu seturi de competențe, ci să găsească șmecherii, șabloane care să le ofere educabililor rezultate cât mai bune, cuantificabile strict în note. În paranteză fie spus, am auzit despre una nouă, apropo de ultima simulare, a examenului de Evaluare națională, care ne-a surprins. La subiectul care le solicită elevilor să asocieze textul literar suport cu un alt text, unii elevi l-au asociat cu al doilea text suport din subiect. Firește, acesta era unul nonliterar, astfel încât punctajul nu se putea acorda, dar tot sună a șmecherie pe care au încercat-o unii elevi. Oare învățați de cineva?
Această obsesie pentru găsirea unor „șmecherii” în subiecte este un fenomen pe care îl întâlnim frecvent în contextul evaluărilor școlare. Elevii și uneori chiar părinții sau profesorii își concentrează eforturile nu pe înțelegerea profundă a materiei și pe dezvoltarea competențelor, ci pe găsirea unor soluții rapide, uneori discutabile, pentru a obține rezultate cât mai bune. Este un cerc vicios în care se perpetuează ideea că nota primează în fața înțelegerii și a asimilării cunoștințelor.
În realitate, simularea și examenele nu ar trebui să fie despre găsirea unor trucuri sau evitarea presupuselor „capcane”, ci despre evaluarea adecvată a nivelului de pregătire și a capacității elevilor de a aplica cunoștințele și abilitățile dobândite într-un mod corect și autentic. Subiectele sunt concepute pentru a testa aceste competențe și nu pentru a pune la încercare ingeniozitatea elevilor în găsirea unor căi scurte către succes.
Prin urmare, este mai de bun simț ca atât elevii, cât și cadrele didactice și părinții să se concentreze pe procesul de învățare în sine, pe dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a abilităților de rezolvare a problemelor. Acestea sunt elementele care îi vor ajuta pe elevi să se descurce în fața oricărui tip de provocare academică sau profesională în viitor.
Este important să ne reamintim că scopul educației nu este doar obținerea unor rezultate excelente la un test sau la un examen, ci formarea unor indivizi capabili să gândească critic, să ia decizii responsabile și să contribuie pozitiv la viața comunității. Este un obiectiv mai amplu și mai valoros decât simpla acumulare de note și ar trebui să fie mereu în centrul atenției în procesul de învățământ.
Nici vorbă de capcane când vine vorba de educație.
