Sincer, Horia, eu nu aș vorbi despre vreun dezastru. Cred că apăsăm din nou butonul exagerărilor, noi, comunitatea, mass-media. Cum definim dezastrul? La ce ne raportăm când catalogăm rezultatele de la simulare ca fiind dezastruoase? Este prima simulare națională în cadrul căreia evaluarea lucrărilor s-a realizat digitalizat și nu la nivelul unităților de învățământ. Serios, de regulă la „simulare” rezultatele elevilor sunt nemulțumitoare și nu pentru că structurarea competențelor nu s-a realizat, ci pentru că unii (majoritatea, aș îndrăzni să spun) tratează cu superficialitate această acțiune. Refuză să se concentreze pentru a rezolva sarcinile de lucru, bravează și știu că rezultatul probelor nu îi va afecta. Nu există consecințe pentru ei. Și nu toți elevii înțeleg importanța simulării. Dar hai să ne întoarcem la subiectul pe care am decis să-l tratăm astăzi. Așadar, la ce bun simulările?
Am propune o comparație optimistă, privind înspre lunile care mai rămân până la examenul propriu-zis. O casă ridicată aproape complet, dar căreia încă îi lipsesc o parte dintre țiglele de pe acoperiș, va fi inundată în cazul unei ploi torențiale. Totuși, cele câteva țigle doar, vor asigura, odată fixate, protecția interiorului, fără probleme. La fel, mulți elevi, deși a mai rămas puțin timp, mai au nevoie doar de unele reglaje, de fixări și de ajustări ale reperelor, pentru a reuși să treacă uneori cu puncte semnificative în sus, peste pragul notei de trecere. Simularea în sine este o astfel de etapă de reglare, căci le permite să se poziționeze în context de examen, îi obligă să constate punctul în care se află și îi determină să intre în ritmul unui ultim sprint, la capătul căruia să se vadă trecuți cu bine de linia de sosire. De aceea, nu credem că este productivă dramatizarea unui rezultat la simulare, ci valorizarea lui pozitivă, într-un demers de motivare, de consolidare și de recuperare.
În același registru, credem că rezultatele acestea pot constitui un argument și un factor de persuasiune în motivarea nu doar a elevilor, ci și a unor părinți care poate nu susțineau activ efortul elevilor și al școlii în procesul de pregătire pentru examen. Poate că în fața avertismentelor reprezentate de aceste rezultate, măcar o parte dintre părinții mai puțin implicați vor schimba ceva în raportarea lor activă față de procesul educațional. Și ne gândim, poate, la simplul fapt de a le acorda copiilor timp pentru studiu, de a-i susține cu încurajări sau de a le permite să participe la sesiuni de pregătire suplimentară organizate în școală, pentru că da, există comunități și familii care nu se înscriu în acest orizont al susținerii copiilor.
Apoi, rezultatele acestei simulări, cu gradul de obiectivitate mai ridicat decât atunci când nu se corecta digitalizat, când se negociau punctajele între cei doi evaluatori, pot și, cu siguranță, vor reprezenta și pentru profesori un reper de reflecție punctuală.
Vor putea vedea mai exact unde anume trebuie să-și îndrepte mai atent efortul de remediere, de fixare și de aprofundare a unor cunoștințe, respectiv a unor deprinderi. Se afirma, spre exemplu, că foarte mulți elevi au probleme în privința redactării rezumatului, chiar dacă este un tip de compunere considerat de unii relativ ușoară (noi nu suntem neapărat de aceeași părere...). Ei bine, este timp ca în perioada rămasă până la examen, să se pună accent pe regulile redactării rezumatului și, în general, pe redactarea diverselor tipuri de compuneri școlare. De asemenea, s-a scos în evidență faptul că elevii nu obțin punctajele pentru ortografie și pentru punctuație, profesorii pot să se concentreze pe activități care să remedieze aceste minusuri. În principiu, timpul până la examen permite destul de multe revizuiri și modelări, iar sprijinul profesorilor, al părinților și al mediului educațional, în general, dublat de motivația intrinsecă a elevilor, pot asigura o creștere semnificativă a nivelului pregătirii elevilor.
Ce nu credem că poate funcționa este demotivarea elevilor prin mesaje despre dezastrul de la examenele de simulare. Care îi poate arunca într-o zonă de abandon, de resemnare, de lipsă de încredere și de renunțare la efort.
Din contră, credem în importanța și valoarea pozitivă a susținerii emoționale a acestora, alături de susținerea lor efectivă prin pregătire suplimentară și remedială, în cadrul școlii și acasă. Din păcate, ni se pare că modul în care se reflectă în mass-media rezultatele, cu mesaje alarmiste și catastrofice, reprezintă exact un factor demotivant. Copiii sunt, în cele din urmă, ființe fragile. Și ei sunt cei ce vor suporta consecințele directe, fie pozitive, fie negative. Noi, societatea în ansamblu, le suportăm prin recul și în timp. Dar de pe poziția lor, sunt mai vulnerabili decât noi. Votul de blam nu îi ajută să se ridice, să recupereze, să remedieze. În schimb, feedback-ul constructiv și încurajările sincere pot face diferența în creșterea încrederii în sine a elevilor și în stimularea dorinței lor de a depune eforturi suplimentare pentru a-și atinge obiectivele educaționale.
Liniște și suport. Două lucruri care ne lipsesc atât de mult... De ele avem nevoie, pentru a putea avea și rezultate pozitive. Dacă pornim de la aceste două repere, putem spera că și celelalte vor veni în sprijinul unor rezultate mai bune la examene: implicarea activă a comunității în sprijinirea elevilor, școli, părinți, organizații non-guvernamentale și alte entități care pot colabora pentru a furniza programe de instruire suplimentare, materiale de învățare, sesiunile de pregătire suplimentară organizate în școală sau în comunitate și care pot oferi elevilor oportunități de a lucra în grupuri mici, de a primi feedback personalizat și de a se concentra pe zonele în care au nevoie de îmbunătățiri.
Este important ca și profesorii să aibă această liniște și suportul familiilor, respectiv al comunităților, pentru a sprijini la rândul lor efortul elevilor. Să le fie ținute scările pe care urcă pe acoperiș, spre a așeza ultimele țigle, nu să le fie zgâlțâite, ca să cadă de pe ele.
Sunt utile simulările? Evident. Ele nu trebuie să devină pretext pentru a acuza, din nou, sistemul educațional. Fiindcă tensiunea creată nu aduce nimic bun. Așadar, lăsați sistemul să analizeze rezultatele, să identifice cauzele reale și să propună soluții particularizate. Și aveți încredere.
