Pâlcuri de turiști își caută ghizii turistici în față la Teatro Massimo din Palermo, cel mai cunoscut loc de întâlnire al orașului. Cu un rucsac albastru pe care scrie Addiopizzo, se apropie Chloé. Printre turiști la turul antimafie are astăzi și doi adolescenți, din orașul Florența. Nici nu erau născuți când incomozii procurori Giovanni Falcone și Paolo Borsellino au fost asasinați de mafie, în 1992.
Începând din 2008, în școlile italiene, există cursuri în care elevii învață despre lupta antimafie, respectarea legii și cetățenie activă. Acestea sunt introduse în cadrul ariei curriculare Cultură civică și Constituție și școlile au la dispoziție mai multe materiale pentru a discuta cu elevii despre mafie.
Pe lângă discuțiile din școli, mai multe organizații nonprofit țin vie discuția despre mafie și încearcă să țină tinerii din cartiere vulnerabile departe de viața infracțională.
Foto: Chloé Tucciarelli, arătându-le turiștilor, printre care și elevi, bilețelele pe care le-au lipit prin oraș clandestin când și-au început activitatea antimafie
Când au spus adio la „pizzo”
Ne pierdem pe străduțe înguste și murdare – Palermo încă nu a reușit să-și rezolve problema gunoaielor - și ne oprim în fața unui zid în care sunt desenate în graffiti chipurile mai multor eroi care au luptat împotriva mafiei. Politicieni, procurori, carabinieri, toți uciși de mafioți. Copiii învață despre ei la școală într-o încercare a statutului italian de a le păstra vie memoria. În paralel, membrii Addiopizzo organizează tot felul de evenimente pentru tinerii din cartierele cu infracționalitate ridicată din Palermo. Ca ei să vadă că există alternativă.
Ne oprim și în fața unui magazin cu suveniruri și dulciuri siciliene pe al cărui geam este un sticker cu Addiopizzo. Acel mic cer colorat de pe geam funcționează ca o sperietoare pentru mafioții care cer taxă de protecție comercianților. Acea „pizzo”, cum îi spun în argou sicilienii. Până în 2006, la înființarea asociației, nici măcar nu se vorbea despre „pizzo”, toți o plăteau.
Chloé Tucciarelli, fondatoare Addiopizzo și mamă a doi copii, a vorbit cu Școala 9 despre eforturile pe care le fac în organizație pentru a menține în atenția publică o discuție atât de importantă ca cea despre mafie și despre educarea noilor generații ca să nu mai permită dezvoltarea sa.
Școala 9: Tu ești din Florența, nu din Palermo. Care era atmosfera în oraș când ai ajuns aici?
- În 1997 deja se schimbau lucrurile aici. Fuseseră atentatele din 1992, când au fost uciși judecătorii, dar mai fuseseră și bombele din 1993 pe care mafia le-a pus în afara Siciliei, inclusiv în orașul meu, Florența. Exista deja un răspuns al statului. Aici se aflau încă forțele armate venite să instaureze ordinea, care au rămas timp de trei ani.
Neavând nicio legătură de familie cu Sicilia, eram plină de prejudecăți. Mi-o imaginam ca un loc înapoiat și cu o prezență mafiotă vizibilă. În schimb, ceea ce am găsit era o viață normală, similară cu a noastră din Florența. Erau și diferențe. Ceea ce se observă imediat când ajungi aici e că unele lucruri nu funcționează cum ar trebui. Nu că în Florența funcționează totul perfect, dar aici era mult mai observabil. Se observa potențialul acestui loc care pur și simplu nu este exploatat bine.
Apoi, când m-am mutat efectiv, am văzut și diferențe pe piața muncii. În Florența lucram, aveam un contract fix, chiar dacă eram foarte tânără, aveam 23 de ani. Aici, am depus mult efort să-mi găsesc de muncă și la început am găsit numai locuri de muncă la negru, fără contract, cu tot felul de cereri de perioade de probă foarte lungi. Dar apoi te îndrăgostești de alte lucruri.
- Mafia se vedea? Se simțea în vreun fel?
- N-am văzut niciodată mafia cu adevărat. Ceea ce observăm sunt de fapt consecințele ale existenței mafiei. Dar mafia nu o mai vezi. Evident, dacă tu vorbești cu cineva care s-a născut și a trăit aici acei ani dramatici ‘80-’90, viziunea sa ar fi diferită. Dar de la finalul anilor ‘90 lucrurile s-au schimbat substanțial.
Astăzi sunt mulți sicilieni care luptă împotriva mafiei.
„Poate exista corupție fără mafie. Invers nu”
- Și noi avem în România un nivel ridicat al corupției. Care e diferența între mafie și corupție?
- Corupția este cu siguranță una dintre metodele mafiote, dar poate exista corupție fără mafie. Invers nu, nu poate exista mafie fără corupție. Când corupția întâlnește mafia, problemele se înrăutățesc și se înmulțesc pentru că au dinamici care sunt inevitabile. Corupția o întâlnim în toată lumea, dar în ceea ce privește mafia, se adaugă o structură a unei organizații de criminalitate care e prezentă la toate nivelurile societății și apoi consecințele sunt mai grave.
Aici se vorbește despre mafie deschis, despre mafie se vorbește deja la școală, în școala primară chiar. Li se vorbește despre mafie copiilor, evident, la fiecare vârstă adaptat, dar nu mai este o temă tabu. De fapt, la nivel politic nu se vorbește destul despre mafie.
Lecții despre mafie pentru copiii de toate vârstele
- Cum le vorbești copiilor despre mafie?
- Chiar de mici trebuie să-i însoțești într-un parcurs. Eu am doi copii, cel mai mare are 13 ani, cea mică are șase, dar mereu i-am luat cu mine la comemorările de la 23 mai de la moartea lui Giovanni Falcone; la 19 iulie, a lui Paolo Borsellino; 29 august, când e comemorarea unui om de afaceri ucis de mafie. Sunt evenimente la care se vorbește despre aceste persoane, este amintită povestea lor.
Li se povestește cu cuvinte simple, că au fost uciși de oamenii răi care nu voiau ca acești judecători și aceste persoane să fie libere, ca noi toți să fim liberi.
Din fericire, sunt și cărți adaptate inclusiv pentru copii. Există și un film foarte frumos care se numește „Mafia ucide doar vara”, care vorbește despre mafie, dar într-o manieră delicată, ironică și e adaptat la copii. Protagonistul filmului este un copil și povestea este văzută prin ochii săi. Este o bună modalitate de a le prezenta copiilor și aceste povești și de a-i face să înțeleagă.
E foarte important să-i implicăm pe copii fiindcă ei nu erau nici măcar născuți când s-au întâmplat aceste lucruri. Prin urmare, dacă nu le transmitem noi această memorie, se pierde. Se pierde și tot ceea ce am câștigat de pe urma curajului acestor persoane.
„Astăzi mafia siciliană nu mai vrea să se arate la față”
- Ați dezvoltat și proiectul „consumul critic”, o listă cu afaceri care refuză să mai plătească taxa de protecție către mafie. Cum s-a dezvoltat în ultimii ani?
- Ideea de bază era de a găsi un mod de a susține comercianții care nu voiau să se mai supună mafiei. Primul lucru a fost să spunem că „pizzo” (acea taxă de protecție pe care o cer rackeții, mafioții n.r.) nu este o problemă care îi privește doar pe comercianți, chiar dacă ei erau cei care le plăteau. Ne privește pe toți că oricum comercianții plăteau cu banii clienților, deci ai noștri. Prin urmare, cu banii noștri era plătită mafia. Prin urmare, cum să facem ca aceste două realități să se întâlnească, clienții și comercianții? Creând această rețea prin care comercianții care refuzau sau s-au oprit din a plăti „pizzo” erau susținuți de cumpărăturile consumatorilor și de susținerea lor. Această rețea creată a devenit un fel de protecție pentru comercianți. Pentru că e un pic banal, dar puterea stă în unire.
Mafia nu se atinge de cei care nu sunt izolați, fiindcă înseamnă să se arate, iar astăzi mafia siciliană nu mai vrea să se arate la față.
La început, a fost dificil să-i convingi pe comercianți că pot face asta fără riscuri. Ne-au trebuit doi ani pentru a crea primul nucleu al acestui circuit și din 2006 a crescut și continuă să crească lent. Nu a fost o explozie, e o acțiune lentă care însă funcționează.
Ultimul din clanul Corleone, arestat în 2023
- O știre care a făcut înconjurul lumii la începutul anului a fost capturarea unuia dintre ultimii capi mafioți, Messina Denaro. Au fost și voci care spun că e prea târziu, pentru că e bătrân și bolnav și că n-ar face diferența… Care e opinia ta?
- Eu și asociația noastră suntem fericiți că a avut loc acest arest pentru că arată că nu s-au oprit niciodată din a-l căuta pe el și pe alții care s-au ascuns. Sigur, au trecut 30 de ani, prin urmare a trecut mult timp, el are în jur de 60 de ani, e bolnav, da. Dar aceste lucruri nu-l fac un boss mai puțin periculos și mai puțin important.
El a fost pentru mulți ani, până astăzi, unul dintre stâlpii Cosa Nostra. Dacă a fost prins el, nu e ca și cum se prăbușește toată structura, se vor reorganiza, ceilalți care au putere vor continua organizația, pe locul său va veni un altul, dacă nu s-a întâmplat deja, dar cu siguranță el e o persoană care a făcut parte din această organizație toată viața. A fost unul dintre apropiații lui Toto Riina, Bernardo Provenzano (capi ai mafiei siciliene, n.r.), a fost în mod activ unul dintre mafioții crimelor în masă făcute de familia Corleone, care pur și simplu au pus în pericol nu doar Sicilia, ci toată Italia.
Este unul care cunoaște multe secrete. Nu știm dacă va vorbi. Toto Riina și Bernardo Provenzano nu au făcut-o, dar alți capi au făcut-o. Dacă el ar dezvălui măcar în parte ceva din ce știe, e un lucru important. În final, arestarea lui rămâne importantă și pentru că, într-un fel, închide un ciclu.
El era ultimul din familia Corleone, din acea facțiune și școală de gândire a violenței. Prin urmare, cred că a fost o mare victorie.
- S-a vorbit și despre omerta (un cod al tăcerii, n.r.), că erau mulți care știau unde se afla, dar nu au spus nimic…
- Probabil că da, așa a fost, dar nu trebuie să ne mire. Era unul dintre cei mai căutați, a reușit să scape timp de 30 de ani, așa cum a fost și cu Provenzano, cu Riina. E clar că asta înseamnă că există o rețea de susținere, de protecție și nu e vorba doar despre oamenii simpli, ci și profesioniști, oameni politici locali sau de mai sus pe scara politică. Nu înțeleg această stupoare, știm că e așa.
Apoi, dacă eu l-aș fi întâlnit, nu mi-aș fi dat seama că era Matteo Messina Denaro. Probabil la el în sat erau mulți care știau cine era, alții poate știau că e cineva legat de mafie, dar nu știau cine. Alții poate știau că e o persoană importantă de care nu trebuie să vorbești. Dar nu toți știau neapărat cine era. Au fost cu siguranță unii care nu aveau nicio idee. Chiar și în acea clinică de unde a fost arestat, erau mulți în contact cu el, doamne care făceau terapie cu el, dar nu știau că e boss-ul mafiei.
Omerta există, dar trebuie să înțelegem ce e omerta. Omerta înseamnă să știi lucruri și să nu spui nimic, apoi e acea omerta complice - eu nu zic pentru că te protejez - și apoi, omerta fricii - eu nu zic pentru că mi-e teamă de ce mi s-ar putea întâmpla. Iar acest lucru e de înțeles. Eu cred că aceste persoane care se pun pe un piedestal și arată cu degetul spre cei care n-au vorbit, dacă le-am pune în acea situație, dacă o trăiesc, aș vrea să-i văd dacă l-ar fi denunțat sau ar fi vorbit.
„Mafia e un fenomen al criminalității, dar și unul cultural”
- Ce schimbări ați văzut în timp că a adus activitatea voastră?
- Cu siguranță ceea ce a adus Addiopizzo a fost să se poată vorbi de pizzo. Înainte se vorbea despre mafie liniștit de la finalul anilor 90, dar nu de pizzo, nu vorbeau despre asta nici măcar instituțiile. Așa că unul dintre lucrurile cele mai importante a fost de-a scoate la lumină acest argument și de a găsi modalități de a combate fenomenul. Comercianții știu azi că dacă nu vor să plătească, există instrumente ajutătoare.
Aceasta este poate cea mai mare contribuție.
Facem alianță cu alte asociații, nu ne izolăm, ne punem laolaltă și organizăm activități sociale importante cu copiii în cartierul unde avem sediul, un cartier în care mafia e prezentă și să lucrezi cu tinerii e fundamental.
Pentru că mafia e un fenomen al criminalității, dar și unul cultural. Se lucrează mult cu școlile. Acum puțină vreme era un coleg de-ai noștri care avea o școală venită din nordul Italiei la tur. Se lucrează cu școlile de aici și cu cele din alte regiuni.
Apoi, este și susținerea legală pentru victimele rackeților, cei care au primit solicitări, amenințări, cereri, sunt avocați puși la dispoziție de asociație gratuit. Acesta e un alt mod de a ajuta.
