Tabăra în care elevii experimentează studenția

În prima zi de tabără, la ora 8.00, ajung primii elevi la căminul studențesc „Kogălniceanu” din București. Unii dintre ei sunt însoțiți de voluntarii care i-au luat de la Gara de Nord, în timp ce alții sunt conduși de părinți până la intrarea în cămin. În campus iau primul contact cu voluntarii UBSU, li se prezintă noua casă în care vor locui pentru următoarele zile și merg în camere pentru a despacheta. Până se strâng toți elevii, cei deja ajunși sunt repartizați la căsuțele cu care vor colabora pe parcursul taberei. 

Tematica de anul acesta este Heroes (trad. eroi), iar printre numele căsuțelor se numără „Fantasticii”, „Războinicii”, „Galacticii” și alte șapte echipe. Fiecărei căsuțe îi sunt atribuiți doi coordonatori. Sunt studenți, parte dintre ei foști participanți la această tabără.

Timp de două săptămâni, aceste sute de elevi participă la cursuri, vizitează facultățile, locuiesc în cămin, participă la ateliere de dezvoltare personală și au conversații față în față cu studenții și profesorii din București. 

• Costul taberei UBSU este de 430 de lei, iar această sumă include cazarea, mâncarea și transportul, alături de toate materialele și consumabilele de care au nevoie participanții. 

Pe seară, elevii iau împreună cina. În timpul ăsta, voluntarii fac curățenie în campus. Din boxe se aude piesa „Perfect fără tine”, de la Vama. S-a dus deja prima seară. 

„Am mâncat piure de cartofi cu piept de pui de cel puțin 10 ori la cantina studențească și am învățat pe de rost traseul liniei M1”, avea să povestească despre această experiență Sara-Yael Ionescu, elevă în clasa a XII-a, venită din Constanța să vadă cum e la Jurnalism în București. Yali este și colaboratoare Școala9, în cadrul proiectului Școala cea mai 9.

Dimineața li s-a dat trezirea, căci înaintea prânzului are loc prima activitate, „Generatorul de idei”. De la vorbit în fața camerei la experimente în laboratoarele de chimie și până la scos morcovi dintr-o cutie cu pământ, elevii pot să înțeleagă mai bine ce vor învăța în facultate.

Elevii iau primul contact cu experimentele din laboratoare la „Generatorul de idei”. Sursă: Arhiva Asociației Studenților Universității din București

Acesta este doar o mică introducere în specificul fiecărei facultăți. În a treia zi, elevii merg pentru prima dată la cursurile facultății la care au fost repartizați. În timpul orelor, profesorii le adresează întrebări, propun mini-activități în echipe mici și îi încurajează să-și exprime ideile. 

19 elevi stau cu un creion de lemn între dinți și încearcă să rostească „șase sași în șase saci” fără să râdă. Sunt la cursul de „Comentariu sportiv și dicție”, unde elevii primesc exerciții de dicție, după ce un băiat a cerut să încerce și câteva aplicații practice pentru a vedea cum se descurcă.

„Cel mai mult mi-au plăcut cursurile. Am avut un curs de comunicare  «prin atingere» care mi s-a părut foarte interesant. Tema abordată a fost simțul tactil, iar profesoara ne-a explicat cum în alte părți ale lumii diferite atingeri au alte semnificații”, amintește Bianca Ilie, participantă UBSU. 

La final, elevii dau și teste grilă pentru a-și testa cunoștințele dobândite. La final de săptămână, elevii au parte și de un examen parțial cu întrebări din toate cele opt cursuri pe care le-au avut. 

În sala de curs este liniște. Fiecare elev este așezat într-o bancă. Au la dispoziție o oră pentru a rezolva toate întrebările grilă. În timp ce aceștia încearcă să atingă scorurile maxime, coordonatorii de facultate îi supraveghează pentru a se asigură că nu își folosesc telefoanele sau notițele pentru a copia. 

„Până să intru la UBSU nu știam de existența Facultății de Jurnalism și nici măcar nu era în gândul meu să dau la jurnalism”, spune și Bianca Giosu, coordonatoare la UBSU și fostă participantă a programului. 

Bianca este acum studentă în anul I la Jurnalism. Până să-și aleagă facultatea, profesorii de la liceu, unde studiase la profilul real, au tot încurajat-o să continue o facultate în domeniu, pe principiul: „tu ai mâncat matematică pe pâine patru ani și acum vrei să dai cu piciorul?”, spune ea. 

În 2023, când a fost în tabără, a avut ocazia de a discuta cu studenți de la mai multe facultăți, a văzut alte moduri de predare ale profesorilor și și-a pus pentru prima oară întrebări despre ce i se potrivește. 

„Am fost la un post de radio”, spune tânăra. „Am văzut din spate cum e meseria asta, mi-a plăcut foarte mult și de atunci m-am hotărât că vreau să lucrez în radio”.

Până să vină la UBSU, Bianca a oscilat între facultățile de profil real și Drept. Spune că este unul dintre elevii care, în lipsa consilierii reale în liceu, a fost la un pas de a-și alege un drum profesional care nu i s-ar fi potrivit. 

• În prezent, România are aproximativ 4.000 de consilieri școlari pentru aproape trei milioane de elevi înmatriculați, adică un consilier la 800 de copii, deși ar fi trebuit să fie angajați noi oameni ca raportul să ajungă la un consilier la 500 de elevi. La nivel național, orientarea în carieră în școli și licee este, cel mai adesea, un concept abstract, tratat superficial sau ignorat complet.

„În acest moment, nu este niciun consilier specializat în orientarea profesională într-o școală publică din România care să cunoască aspectele necesare pentru a ghida un copil de 10 ani care nu știe ce îl așteaptă după terminarea liceului”, spune Julia Boca, consilier educațional. Tânăra a absolvit Colegiul Wellesley în SUA, apoi s-a întors în România și a fondat Julia Boca Academy, prin care le oferă elevilor îndrumare în a aplica pentru facultăți din SUA și Europa.

„UBSU a început cu o mână de voluntari care voiau să le ofere oportunitatea elevilor să descopere dacă facultatea la care vor să vină li se potrivește pentru a-și continua studiile mai departe”, spune Răzvan Angelescu, președintele Asociației Studenților Universității din București (ASUB). 

Voluntarii UBSU au construit un balansoar pentru spațiul de recreere al elevilor. Sursa: Arhivă personală

Printre orele de curs și examenele parțiale, „Seara Multiculturală” își face loc în program. La parterul Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației este organizat un bufet plin de mâncăruri specifice diferitelor țări din lume. Înainte de marea jurizare, echipele repetă pentru ultima dată coregrafiile cu care vor concura. De la dansuri latino la grecești și până la dansuri turcești, fiecare echipă intră în mijlocul cercului pentru a arăta ce a învățat. Aplauzele și râsetele țin treaz campusul până în toiul nopții.

Rap-ul anilor 90 răsună în boxe în timpul concursului. Sursa: Arhiva ASUB

Spre finalul săptămânii, programul se mută din sălile de curs pe terenul de sport. La „Ziua Sporturilor”, elevii se împart în echipe și participă la meciurile de fotbal, baschet și tenis, în timp ce colegele flutură pampoanele colorate realizate manual. Pe fundal, pe lângă muzica din boxe se aud scandările majoretelor. 

***

Lui Yali i-au plăcut vizitele în redacții, dar cu totul experiența din cămin și în Bucureștiul cu trasee complicate. Iată cum a fost experiența ei la UBSU:

Brusc, lucrurile pe care știam că voi ajunge să le trăiesc la un moment dat, dar pe care le priveam cu un soi de reticență și spaimă, au devenit viața de zi cu zi. Am ajuns să mă simt ca acasă chiar și atunci când eram nevoită să traversez jumătate de etaj ca să ajung la baie și știam pe de rost drumul spre sălile în care aveam cursuri în ziua respectivă.

Am avut norocul să fiu repartizată la prima mea opțiune, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Am avut în total șase cursuri pe teme precum social media marketing, jurnalism științific, presă sportivă, dicție și televiziune. Toate mi s-au părut interesante, mult mai atractive decât ce mi se predă la școală și, aproape de fiecare dată, mi se părea că cele două ore trec neobservate. Asta, deși afară era foarte cald și uneori aerul condiționat din sală nu făcea față. Profesorii au fost vizibil încântați să ne cunoască și ne-au încurajat să punem cât mai multe întrebări, amintindu-ne mereu că jurnalismul e un domeniu în care practica e, în general, mai importantă decât teoria. Uneori, chiar entuziasmul colegilor mei era cel care îmi dădea și mie curaj să mă implic în discuții și în exercițiile propuse la cursuri. 

Am mers în vizită și la două redacții importante de știri - Euronews și Digi24, unde am văzut cum arată platourile de filmare pentru emisiuni și care e atmosfera din spatele camerelor. A fost impresionant să descopăr câtă muncă și câtă coordonare se ascund în spatele unei emisiuni care, pentru telespectatori, pare să decurgă atât de simplu. Am asistat la un jurnal de știri prezentat în direct la radio și mi-a arătat cât de mult contează claritatea și precizia în transmiterea informațiilor.

Cât despre viața de cămin, chiar dacă am împărțit trei persoane un spațiu destul de mic, nu m-am simțit neapărat constrânsă. Am avut propriul meu dulap unde mi-am ținut lucrurile și, în rest, m-am înțeles bine cu colegele de cameră. Poate cea mai mare provocare a fost baia comună de pe hol pentru că mereu uitam mereu câte ceva când mergeam la duș și trebuia să mă întorc din drum. 

***

Bianca Giosu a fost ca Yali în urmă cu doi ani. Fostă participantă la tabără, azi studentă, a simțit că este rândul ei să le ofere elevilor experiențe memorabile și o posibilitate de învățare non-formală. De asta s-a înscris la UBSU pe rolul de coordonator. 

„Când am fost admisă știam deja câțiva studenți mai mari care m-au ajutat să înțeleg cum funcționează lucrurile la facultate”, spune Bianca. „N-am cuvinte să explic, este o experiență. Toate nopțile nedormite, toți nervii și toate momentele frumoase, e senzațional”.

Penultima zi de tabără este plină de voie bună, râsete și culoare. Sursa: Arhiva ASUB

Taberele de tip UBSU sunt, în opinia Juliei Boca, printre puținele forme de educație non-formală care produc o schimbare reală în atitudinile tinerilor. „Ei vin transformați din aceste tabere de vară. Adică mereu am văzut la copiii mei de la pregătire cel puțin, se duc foarte fricoși pentru că e o experiență nouă și nu cunosc oamenii, dar după o săptămână, două, trei oricât durează aceste tabere de vară, vine așa un glow (trad. strălucire) asupra lor”.

Angelescu crede că este necesară o schimbare totală pentru ca sistemul educațional românesc să îi sprijine în mod real pe elevi în alegerea unei cariere. „Este necesar un nou sistem adaptat vremurilor în care trăim, cu materii actuale, cu profesori care să fie pregătiți pentru perioadele pe care le traversăm”. 

„Copiii au cea mai mare nevoie să vorbească cu cineva. Conversații simple prin care să poată fi înțeleși, în care să vorbească despre cum își văd viitorul și despre cât de mult le pasă de acesta”. Julia interacționează zilnic cu tineri aflați în fața deciziilor legate de viitorul lor academic și privește cu scepticism asupra șanselor unei reforme superficiale. „Pentru a se putea produce o schimbare în sistemul public de educație din România trebuie modificate materiile care se predau, trebuie schimbat salariul profesorilor, trebuie schimbat cât de mult se investește din PIB”.

„Mă simt incredibil să știu că la anul o să vină niște copii pe care i-am avut eu la facultate și o să zică «Hei, am venit aici pentru că m-ai convins tu»”, spune Giosu. 

***

Duminică, 27 iulie, ceasul sună iar la 7.30, ca în fiecare dimineață din ultimele două săptămâni. Muzica răsună din boxe pe holurile căminului la fel de tare ca în fiecare zi. Voluntarii care au stat de pază vin să trezească elevii. Totul se desfășoară după același tipar de 13 zile încoace, dar ceva e schimbat. Sunt bagaje la ușile tuturor camerelor de pe fiecare etaj. E ultima zi. Gălăgia încă există, dar agitația a dispărut. Se fac ultimele poze, ultimele glume și echipele își recită pentru ultima oară imnurile. 

În timp ce unii elevi își dezlipesc pliculețele de feedback de pe peretele din holul căminului, pentru a le băga în ghiozdan, alții sunt în balansoar și își așteaptă părinții. Deși se aud râsete și urale de fericire, lacrimile încep să curgă. Facultatea lor de-o vară s-a încheiat.