„Stop. Pagina mea.” 11 rockeri completează Oracolul la Școala9

Stop. Pagina mea! Dacă ai prins școala în anii ’80-’90, e foarte probabil să fi completat măcar o dată un oracol. Cu versurile lor stângace și paginile împodobite cu sclipici, staniol, frunze uscate, ori câte un colț îndoit al unei file care ascundea un „Te iubesc” scris tremurat cu fonturi înflorate, oracolele au fost modalitatea Generației X de-a se cunoaște mai bine, un fel de protocomunicare naiv artistică și minim intruzivă din perioada adolescenței.

11 rockeri au făcut pentru noi un exercițiu de imaginație și au răspuns sincer la 16 întrebări serioase despre cum arăta viața lor în timpul școlii. Iată ce a ieșit.

1. Ai avut vreo poreclă în timpul școlii?

2. Care era materia ta preferată? La ce învățai cu plăcere/erai mai talentat și la ce nu?

3. Ai vreun profesor căruia vrei să-i mulțumești în mod special?

4. Cine era colegul tău preferat?

5. Ce muzică ascultai?

6. Cum te îmbrăcai?

7. Citeai mult în adolescență? Ce anume?

8. Aveai vreun idol (muzică, film etc.)?

9. Ce făceai în timpul liber? De-a ce te jucai?

10. Colecționai ceva? (Timbre, surprize, șervețele etc.)

11. Ce visai să ajungi când te faci mare?

12. Să trecem la întrebări mai serioase. Aveai iubit/ă în adolescență?

13. La ce vârstă te-ai sărutat prima oară?

14. Cum o chema pe profa de care te-ai îndrăgostit? 

15. Ai făcut prostii în timpul școlii?

16. Părerea ta despre posesorii acestui Oracol.

Adrian Despot, Vița de Vie

1. „Leul” mi se spunea în clasă, pentru că aveam părul lung ca o coamă, iar la Arad mi se spunea „Bucu”, de la București.

2. Ah…

3. Am avut o profă de chimie absolut genială. O scorpie :) Uram chimia, dar pe ea o iubeam necondiționat. O chema Ghica.

4. Horia Palade, dar era la altă clasă.

5. Beatles, cel mai mult. Apoi, am dat în ’89 peste Maiden și viața mea s-a schimbat.

6. Ridicol.

7. Mult și de toate. Nu existau device-uri electronice pe vremea aia.

8. Nu.

9. Castel, 7 pietre, Lapte gros, fotbal, fotbal de picior și multe-multe țevi cu cornete.

10. Cutii goale de bere, am trecut și prin timbre, surprize de la gumă and all that jazz.

11. Nu îmi aduc aminte. Cred că gunoier.

12. Da. Aceeași fată care îmi este azi soție.

13. Printr-a VIII-a.

14. Era educatoarea de la grădi. Nu mai știu numele.

15. Da, toate cele enumerate mai sus and then some!

16. Sunt OK. Cred că am avut și eu unul.

Daniel Boiangiu, Cardinal

1. „Denis”.

2. Preferata: fizica. În schimb, niciodată nu m-am împăcat bine cu istoria.

3. Profesoarei mele de chitară, Doina Ciocea, şi domnului profesor de fizică, Sârbu Marian.

4. Prietenul meu cel mai bun, Vlad Popa, desigur.

5. Mult thrash și heavy metal.

6. Ca un rocker obosit.

7. Benzi desenate, în mare parte.

8. Pfuu, mereu a fost câte unul. Îmi vine în minte acum John Travolta în „Grease”.

9. Cântam, încercam să bagabonțesc prematur. Ne mai jucam de-a trupa de rock, până când chiar ne-am făcut una.

10. DVD-uri cu filme horror, iar mai târziu, viniluri.

11. Nimic în mod special. Doar să mă simt bine cu ceea ce fac şi preferabil să fie ceva de impact.

12. Da, pe [your name here].

13. La 14 ani.

14. Aia din Van Halen, „Hot For Teacher”.

15. Nu fumez, nu înjur, nu dau în cap.

16. Le-am lăsat două scutiri pe catedră şi un Kent lung.

Dan Amariei, OCS

1. Da, „Speedy” – făceam fotbal și alergam foarte repede (cică).

2. Nu prea aveam materii preferate. Nu mi-a plăcut școala foarte tare, deși am fost premiant în primii opt ani, plus olimpic la mate. Mă fascina geometria în spațiu. Dar învățam mai mult ca să o fac mândră pe mama. Nu-mi plăcea româna, uram comentariile. Nici muzica nu mă coafa. Ironic, nu? Din ce trăiesc azi? Din scris și cântat. Karma bici.

3. Am avut o dirigă de mate de care eram cam amorezat. Deh, clasele VII-VIII, hormoni, alea-alea.

4. Mihai, cu care ascultam multă muzică – el era mai cu Pink Floyd și mergeam la cursuri de metafizică. Nu mai știu absolut nimic de el din liceu.

5. Depeche Mode, mult grunge, The Doors.

6. În pulovere lungi și largi și cu o freză à la Cobain. Mereu cu căștile pe urechi, de voiau unii colegi să mă bată (am aflat abia mai târziu), că eram nesuferit și arogant (cică!) și nu băgam pe nimeni în seamă. Da, e drept, eram în lumea mea.

7. Chiuleam și stăteam pe scările liceului și citeam Cioran. Și mult Eliade. Și tot felul de cărți de metafizică, religii orientale și alte nebunii specifice vârstei. A, și mai pierdeam nopțile cu Asimov și Frank Herbert.

8. Mult spus idol. Eram depechist, da.

9. Făceam fotbal. Dădeam goluri, aș fi putut să fiu celebru și bogat, să ajung super fotbalist pe la Chiajna, dar acum stau să dau interviul ăsta frumos ;)

10. Parcă aveam niște clasoare cu timbre când eram mic. Apoi, poze Turbo cu mașini (aveam numere mici – cine știe, cunoaște!) a, și mașinuțe de fier (de-alea în miniatură). Dar asta prin generală (pe vremea aia nici nu prea aveai ce să faci). În liceu aveam stive de casete cu muzică. Cred că erau puține persoane în Constanța care aveau atâta muzică (fără modestie – eram câțiva, doi, trei, care făceam imediat rost de orice album nou apărut; mi-aduc aminte că am comandat „Violator” de la un studio din Constanța, a doua zi după ce a apărut).

11. N-aveam de-astea.

12. O, da. Și o stresam pe diriga din liceu că ne pupam pe holuri. O disperam pe săracă femeie! Și o mai stresam și că mă îmbrăcam cu hanorace: „Măi, Dane, măi, de-acuma ești băiat mare, îmbracă-te și tu cu o cămașă, nu tot așa, cu hanorace”. I-a spus și mamei. Cut. Fac 43 anu’ ăsta. Ghici câte hanorace am? Xact. Vreo 20. Și vreo două cămăși.

13. Hm… parcă vreo 14.

14. Haha. Maria. Diriga de mate din generală, făceam și meditații cu ea. Mmmm…

15. În generală am fost foarte cuminte. Premiant, olimpic, cum am zis și mai sus. Am intrat la cel mai bun liceu din oraș (așa spuneam noi, ăștia de la Ovidius, că ăia de la Mircea ziceau și ei același lucru). Unde n-am mai învățat nimic. Am dat de Cioran și Nirvana și aia a fost. Chiuleam și citeam. Mă mir cum de-am luat Bacu’. Și cu notă măricică. Eram doar leneș, nu prost.

16. Recunosc că am auzit destul de tangențial. Dar promit să-mi fac temele, iar la următorul Oracol să fiu mai pregătit.

Marieta Manolache, Blue Velvet (luat la întrebări de Iulia Dromereschi)

1. Am avut două porecle in liceu: „Brotăcel” (pentru că îmi plăcea să mă îmbrac în verde) și „Motzi” (un fel de alint de la Marieta).

2. Cred că materia mea preferată pe toată perioada școlii a fost Limba și Literatura Română. Era printre puținele materii la care nu toceam absolut deloc (ups :D). Și Limba engleză. Am mai avut mici tentative cu matematica în liceu, eram mai mult fascinată de domeniu în sine, dar nu eram deloc talentată, mai degrabă a trebuit să muncesc destul de mult ca să fiu bunicică.

3. Am două profesoare cărora vreau să le mulțumesc: prima e doamna învățătoare, Doina Haș, care m-a încurajat mereu și mi-a transmis valori care au rămas cu mine până acum, iar a doua e doamna profesoară de limba română din Gimnaziu, Antița Bota, care din păcate nu mai e printre noi. Ea m-a ajutat enorm să învăț să folosesc limbajul plastic pentru a-mi exprima gândurile și sentimentele și mi-a arătat că se poate fără toceală, ha.

4. Am avut mai mulți colegi și colege preferate de-a lungul școlii, dar, uitându-mă acum în urmă, colegele mele preferate au fost prietenele cu care încă țin foarte strâns legătura, deși suntem în orașe diferite: Daiana, Florentina, Crina și Aronela. Cu ele am cele mai faine amintiri din școală și-mi sunt tare dragi.

5. Absolut orice. Tot timpul am zis că gusturile mele muzicale sunt ca o ciorbă cu de toate. În timpul liceului am oscilat totuși mai mult între muzica pop și R&B-ul de pe-atunci, 2005-2009 (Beyonce, Pussycat Dolls, Ashanti, Ciara, Black Eyed Peas, cam astea îmi vin în minte acum) și rock de toate felurile, progresiv, metale etc. (Pink Floyd, My Dying Bride, Nightwish, Evanescence, Anathema, Linkin Park, Deftones etc.). Ah, și mult Michael Jackson.

6. Nu cred că aveam un stil anume, urmăream și eu ce trenduri erau pe atunci, dar nici nu mă omoram să am haine ultimul răcnet. Ce pot să spun e că nu am poze de atunci în care să mă uit și să zic: „Doamne, ce-a fost în capul meu de purtam așa ceva?”.

7. Da, citeam destul de mult. Cred ca cel mai mult din viața mea am citit în gimnaziu și liceu. Cam orice prindeam, sincer. Mă duceam la bibliotecă și mai primeam recomandări de acolo de la doamnele bibliotecare, mai ales în gimnaziu. Din gimnaziu țin minte că m-au atins foarte tare „Singur pe lume”, „La Medeleni”, „Lorelei” și „Pe aripile vântului”. Iar în liceu am început să fiu preocupată de literatura engleză și americană (Steinbeck, Faulkner, Fitzgerald) și și de filosofie. Străinul lui Camus țin minte bine că m-a zguduit destul de tare. Ah, și seria „Harry Potter” m-a însoțit de la finalul gimnaziului până în liceu.

8. Nu cred că am avut idoli. Când eram mică mică îmi plăcea mult de Thalia, din telenovele, haha. Și de Britney Spears. Și de Michael Jackson. Dar nu îi vedeam neapărat ca idoli.

9. În clasele primare și chiar și în prima parte a gimnaziului ieșeam în fața blocului cu sora mea și ne jucam cu copiii de acolo tot felul: săream coarda, elasticul, rațele și vânătorii, de-a v-ați ascunselea (sau tupu, cum îi ziceam noi) până seara târziu, flori fete și băieți, clasicele. Apoi, de la gimnaziu încolo, stăteam destul de mult în casă și citeam, cam asta era distracția. Și ieșeam la plimbări prin parc cu fetele.

10. Am trecut prin toate trendurile de colecții: abțibilduri cu mașini, dar și cu păpuși Barbie, timbre, șervețele, ascuțitoare, you name it.

11. Când eram supermică, am auzit la un moment dat la ai mei că e bine să fii director de bancă. Și eu am zis că vreau să mă fac directoare de bani. Apoi am trecut la doctoriță, avocat, din nou, clasicele. Dar mereu m-am visat și aveam o imagine clară în minte că sunt pe scenă și cânt și dansez.

12. Am avut, da.

13. Am fost îndrăgostită de proful de religie din gimnaziu.

14. La 15 ani, cu primul meu prieten.

15. Am mai chiulit, da. Dar nu așa de mult. Am fost un elev destul de cuminte, spre rușinea mea de acum :D Mi-ar fi plăcut să fi fost mai rebelă puțin.

16. Mi se pare că fac o treabă minunată, e foarte fain ca vocile liceenilor și ale tuturor elevilor să fie auzite și astfel să reușim să apropiem generațiile un pic mai mult. E important să vorbim despre educație cu orice prilej pe care îl avem, pentru că da, educația e soluția pentru majoritatea problemelor. E foarte faină inițiativa asta și sper ca această comunitate să crească tot mai mult și mai frumos.

Emil Luca, Aeon Blank

1. Da! Profu’ de info a început la un moment dat să ma strige „Milică”. Treaba asta a prins pentru o scurtă perioadă de timp, apoi s-a revenit în mod oficial la „Emil”. În cartier, printr-a IX-a, când începusem să îmi las plete, mă strigau țiganii „Perucă”. Mă scotea din minți chestia asta, mai ales că după „Perucă”, în 90% din cazuri urma o înjurătură.

2. Am fost olimpic la matematică din clasa a IV-a până într-a XI-a, iar în liceu îmi plăceau la nebunie orele de Limba Română, în primul rând datorită profesorului. Dar talentul meu principal era clar la desen. Eram desenatorul și caricaturistul clasei. Spre sfârșitul liceului am făcut caricaturile tuturor profesorilor și le-am făcut cadou, cu inima strânsă, așa, să nu se supere vreunul. Îmi și doream foarte mult să dau la Arte după terminarea liceului, însă n-a fost să fie, din păcate. În fine, cred că cei mai mulți dintre foștii mei colegi își aduc aminte de mine datorită desenelor, mai ales că la mine veneau mulți dintre ei să le fac temele la desen. În schimb, nu mi-a plăcut niciodată franceza, pur și simplu nu eram în stare să învăț la materia asta.

3. Am chiar mai mulți. Am avut aceeași dirigă dintr-a V-a până într-a XII-a, doamna Popa, profesoară de mate și extrem de exigentă, dar și cool în același timp. Cu drag îmi aduc aminte și de domnul Cogan, profu’ de muzică, cu care mai țin legătura și acum. Și de domnul Boriga, profu’ de info, metalist convins, cu care făceam schimb de casete și care chiar mi-a împrumutat la un moment dat o pedală de distors făcută de el (începusem deja să cânt la chitară). Dar, fără îndoială, pe primul loc va rămâne întotdeauna domnul Octavian Soviany, un profesor de Limba Română absolut extraordinar și unul dintre cei mai importanți poeți români ai vremurilor recente. Vă recomand să citiți măcar „Scrisori din Arcadia”.

4. Păi cine altul decât Dragoș Boeru, cu care mai chiuleam din când în când ca să zdrăngănim la chitară și să fumăm lângă statuia lui Eminescu de lângă liceu? Tot cu Dragoș mi-am făcut și prima trupă, dar asta după terminarea liceului. Și tot cu Dragoș mă duc acum la pescuit, uneori.

5. În generală îmi plăceau mult Rolling Stones, Crash Test Dummies (o trupă aproape uitată astăzi), Aerosmith, Deep Purple, Led Zeppelin. Chestii mai clasice. În vremea liceului eram deja mare fan Ozzy Osbourne, Metallica, Black Sabbath. Însă trupa care mi-a definit adolescența și pe care o iubesc la fel de mult și acum rămâne Pink Floyd. I-am descoperit de prin clasa a VII-a și îmi petreceam o bună parte din vacanțele de vară ascultând Pink Floyd în subsol, unde era mai răcoare, desenând tot felul de chestii dubioase și visând la alte chestii și mai dubioase. Cred că mi-am antrenat destul de mult imaginația în perioada aia.

6. Îmi aduc aminte că în generală aveam un tricou cu dinozauri de care eram foarte mândru, pentru că văzusem Jurassic Park la cinema și aveam numai dinozauri în cap. Prin liceu aveam un tricou cu Iron Maiden fără mâneci, deși nu eram fan. Îmi doream mult un tricou cu Ozzy, pe care mi l-am luat muuuult mai târziu.

7. Nu aș spune că citeam mult, dar citeam. SF-uri, în principal. Era o senzație să ascult Pink Floyd și să citesc despre alte planete și galaxii.

8. Prin clasa a V-a mă uitam la un serial pe Tele7 ABC, Kung Fu se chema. Era cu un preot shaolin care străbătea America pe jos, în picioarele goale, căutându-l pe fratele lui. Eram înnebunit după personajul ăla. Îl desenam pe ultima pagină a caietelor de matematică. Și am avut o perioadă și cu A-Team (Echipa de șoc, tot pe Tele7). Na, băiet fiind, îmi plăceau „filmele cu bătaie”.

9. Făceam fix ce fac și acum, mergeam la pescuit cu fratele meu. În vremurile alea tulburi (anii ’90) era semilegal să pescuiești în Parcul Carol și de multe ori veneam de la școală, ne luam undițele și mergeam să prindem carași și regine.

10. Am avut o perioadă cu surprizele, însă a durat puțin. Nu eram la fel de profesionist ca unii dintre colegii mei, care aveau caiete întregi cu surprize așezate frumos, în ordine.

11. Visam de prin generală să am trupă la un moment dat. Dar visam să fiu și medic veterinar și pictor. Adevărul e că habar nu aveam pe ce planetă sunt. Nici acum nu-s foarte sigur ce vreau să mă fac.

12. Serios o să și răspund. Am avut mai multe. Cele mai multe nu au aflat nici în ziua de astăzi că mi-au fost iubite.

13. Sărutat pe bune – în clasa a IX-a. Îmi plăcea de ea că era fană Guns N' Roses. Criterii serioase.

14. Nu m-am îndrăgostit niciodată de vreo profă. Serios.

15. Da, normal. Am chiulit, am fumat, am băut, am ieșit să mă plimb pe pervazul școlii, la etajul patru. Într-a VIII-a, împreună cu doi colegi, ne-am hotărât să ne scădem nota la purtare, că prea aveam 10 pe linie. Și l-am înjurat toți trei de la geam pe profu’ de franceză, în timp ce se ducea, bietul de el, spre casă. E una dintre cele mai bizare chestii pe care le-am făcut. Pentru că nu aveam nimic cu omul ăla, săracul. Și eram toți trei copii destul de cuminți de fel și învățam bine. Pe moment a fost amuzant, dar mi s-a făcut o rușine după asta…

16. Hashtag inimioară x 10. Rock on!

Răzvan Diaconu, Kryptonite Sparks (luat la întrebări de Iulia Dromereschi)

1. Hah. Da. Jucam fotbal atât de dezastruos și veneam mereu cu încălțări neadecvate. Odată am venit în bocanci de iarnă și mi-a rămas porecla „Ciubotă”.

2. Depinde de anul în care eram. Mi-a plăcut fizica foarte mult, mergeam la olimpiade and stuff. Apoi, m-am atașat de informatică și programare. Apoi muzica a rămas cel mai bun prieten.

3. Eram groaznic la desen, asta țin minte perfect. Nu aveam răbdare să mi se usuce „operele” și le puneam înapoi în blocul de desen și se lipeau între ele. Mă descurcam foarte bine la mate, asta până când m-am plictisit și am început să copiez temele și să nu mai înțeleg așa de bine. Hah.

3. La școală cred că cel mai mult mă atașasem de învățătoare, Laura Mihălescu. O doamnă de nota 10, care ne-a învățat foarte multe lucruri și, în general, despre viață, în afara materiei. Iar la liceu a fost domnul Băleanu, profesor de română. Am învățat extraordinar de multe lucruri despre artă de la el. De obicei, am observat că profesorii care sunt umani și îți explică și despre lucrurile din afara materiei sunt cei care te marchează cel mai mult.

4. Am avut mereu norocul să am un colectiv foarte unit, și în școală, dar și după, în liceu, facultate etc. Prieten apropiat am rămas cu un singur coleg de școală, Ciprian Maxim. Am fost colegi 12 ani și, chiar dacă suntem firi diferite, am fost acolo unul pentru celălalt. Și la debandadă și dezmăț, dar și la greu, când am avut nevoie de ajutor.

5. La început, ascultam ce ascultau și ceilalți colegi, era atunci moda cu breakdance, deci eram parte dintr-un crew nebun care învăța să facă flicuri în spatele școlii. Mie nu mi-a ieșit niciodată. Am descoperit mai apoi muzica rock și am învățat să cânt la chitară, și de-atunci tot descopăr frumusețile acestui gen.

6. Cu nimic special. Îmi plăceau hainele comode. Ca și acum, de altfel.

7. Da. Pot să spun cu regret că citeam mult mai mult atunci decât citesc acum. Chiar aș vrea să îmi dedic mult mai mult timp pentru asta. Lord of the Rings, Harry Potter, Astrid Lindgren, Dan Brown, C.S.Lewis, Chuck Palahniuk, Ken Kessey, Nichita Stănescu. Ce cărți primeam de la părinți sau ce aveam deja prin casă.

8. Pink Floyd am descoperit după ce le-am ascultat albumul „The Wall” și am văzut și filmul. A devenit obsesia mea muzicală și e și acum trupa mea favorită. În materie de filme, am avut la liceu un profesor, l-am menționat și mai sus, domnul Băleanu, care ne făcea recomandări. Așa am descoperit filmele lui Tarantino, David Lynch și David Fincher. Apoi, am văzut filmele lui Stanley Kubrick, Ingmar Bergman. Sunt destul de grele, nu știu dacă plac tuturor, dar sunt opere de artă, care merită văzute măcar o dată în viață.

9. Mă vedeam cu colegii, făceam poezii împreună. Jucam fotbal (foarte prost, eu ☺). Distrugeam balansoare. Furam cireșe. Jucam Monopoly. Sau șah și table. Ne dădeam pe role. Făceam excursii cu bicicleta. Ne omoram Simșii în piscină, ștergându-le scara. Tot felul de prostii. După ce am descoperit chitara, am început să petrec foarte mult timp singur, cu instrumentul, ca să pot să-i deslușesc misterele.

10. Hm, am colecționat o perioadă monede. Dar m-am lăsat. La fel și cu abțibilduri cu Harry Potter. Și brățări de cauciuc, elastice. Nu a ținut niciuna mai mult de o vară, două.

11. Prima mea obsesie a fost că voi fi actor. Nu a fost să fie. Dar am aterizat tot undeva în domeniul artistic și al performance-ului pe scenă.

12. Da. Multe dintre ele nu cred că știau că le iubesc. Am avut multe idile, dar nu am fost niciodată suficient de romantic încât să rămânem împreună mai mult de câteva întâlniri. La grădiniță aveam o prietenă – mâncam furnici împreună și îi țineam locul la sala de mese. Printr-a V-a mă îndrăgostisem de o fată cu un an mai mare și am reușit să-mi fac curaj să o invit în oraș. Ne-am văzut de câteva ori, dar eu tot voiam să plec, să merg la joacă cu prietenii. Așa că nu a durat foarte mult.

13. Ciudat, dar nu am avut vreo profesoară de care să fi fost îndrăgostit. Îmi iubeam foarte mult învățătoarea, dar era genul de dragoste pe care îl simți pentru un părinte.

14. În joacă, la grădiniță. Pe bune, printr-a V-a.

15. Toate, mai puțin cu bătaia. Alea prietenești nu se pun… Nu recomand.

16. Felicitări pentru inițiativă! Jucați-vă mult! Să fiți fericiți!

Ștefan Matei, Les Elephants Bizarres 

1. Am purtat ochelari de corecție câțiva ani și mi se zicea „Aragaz cu patru ochi” :)

2. Îmi plăcea engleza, pentru că aveam o profesoară tânără și frumoasă, iar prin clasa a VIII-a m-am îndrăgostit de matematică, reușind să fac 80 de probleme pe săptămână. 

3. Aș vrea să mulțumesc tutuor profesorilor pentru educația primită de la ei, dar în mod special doamnei profesoare de franceză Gabriela Logojan, pentru că m-a luat la cor și în trupa de teatru „Cloșca cu Puii de Aur”.

4. Colega de bancă – Denisa Doman.

5. Am început ușor, cu ce îmi punea tata să ascult, de la ABBA până la Modern Talking, apoi, prin clasele VI-VII am început să ascult hip hop (Eminem, D12, Snoop Dog, Dr. Dre). Mai apoi m-am apucat de rock.

6. În clasele I-IV aveam uniformă, cămășuță cu pătrățele albastre și sacou. În V-VIII mă îmbrăcam normal, nu aveam neapărat un focus pe fashion la vârsta aia. :)

7. Citeam pentru școală și mi-au plăcut mult „Cireșarii”. 

8. Îmi plăceau foarte mult „Superman”, dar și „Batman”. Și, evident, voiam să fiu ca Michael Jackson. 

9. Aveam armate de soldăței și jucam în scara blocului macao, poker; aveam multe mașinuțe. Jucam pătrățica în spatele blocului, tenis de picior, fotbal. De-a v-ați ascunselea, lapte gros, flori, fete, filme și băieți. 

10. Chibrituri. Am avut și insectar. 

11. Visam să ajung cântăreț și iată că mi-a ieșit.

12. M-am păstrat pentru liceu.

13. Prima dată pe la patru ani, însă nu prea știam ce înseamnă. Apoi, mai serios, prin clasa a VI-a.

14. Profa de chimie dintr-a VII-a. Nu dau nume :)

15. În I-VIII nu prea am chiulit. O singură dată, când nu se făcea o oră, am mers cu colegii la biliard, însă m-a văzut o prietenă de-ale mamei și n-a fost prea bine. Însă m-am răzvrătit și i-am făcut pe ai mei să înțeleagă că sunt independent și responsabil încă din clasa V-a. De fumat, m-am apucat total aiurea, după ce am terminat masterul.

16. Nu vă opriți! 

Doru Trăscău, The Mono Jacks

1. Da, prin clasa a VII-a au început niște prieteni să-mi spună Piticu’. Eram de departe printe cei mai mici de înălțime. Aveam să-mi recapăt onoarea abia prin clasa a XI-a, când am început să cresc din nou.

2. Materiile preferate erau o chestiune care, în ceea ce mă privește, ținea strict de profesor. De pildă, am avut un diriginte minunat până în clasa a VI-a, profesor de matematică. Orele de dirigenție erau ceva ce nu am mai văzut de-atunci în școală și, în general, îi cam sorbeam cuvintele acestui om. Mi-a plăcut istoria în școala generală, pentru că doamna profesoară Nobilescu știa cum să pună totul în context și fiecare oră era ca o poveste.

3. Nu știu dacă este neapărat o mulțumire, dar dacă mă gândesc la școală îmi vine mereu în minte învățătoarea mea, doamna Mușat. O adoram și îmi aduc aminte și acum că într-o zi m-a chemat la catedră. Cred că făcusem ceva bun, pentru că mi-a pus palma pe creștet și m-a trecut un fior plăcut până în vârful picioarelor.

4. Mai întâi am avut o colegă preferată, Mihaela, pentru că m-am îndrăgostit de ea în prima zi de școală. Apoi, Alex (care s-a îndrăgostit și el de Mihaela) a devenit colegul meu preferat și am rămas prieteni și colegi pentru mulți ani.

5. Ascultam ce auzeam la petreceri pe benzile de casetofon. Eram expus la muzică disco și multe șlagăre italienești. Aveam niște vecini cu doi copii puțin mai mari ca mine și de la ei am început să ascult „conștient” Michael Jackson. Priveam cu jind posterul cu Michael de pe ușa vecinei mele și până prin clasa a VII-a asta a fost crashul meu muzical. Ulterior, am descoperit rapul. MC Hammer a fost primul rapper care mi-a atras atenția, pentru ca la scurtă vreme să dezvolt o adevărată pasiune pentru Vanilla Ice. Încercam să-i imit freza, mișcările de dans și chiar outfitul. Aveam pe-atunci „pantofi cu tăbliță”. În clasa a IX-a a urmat cea de-a treia schimbare în materie de gusturi muzicale. Un văr de-al meu, student la ASE, a stat la noi în gazdă vreme de un an și a venit la pachet cu plete, cu Duran Duran, The Cure, Sex Pistols, Bjork și tot ce mai avea pe casete, iar doi ani mai târziu aveam să încep să cânt la chitară.

6. Prost și foarte prost. Am fost un copil sărac și mă bucuram când veneau camioanele cu ajutoare. Cu toate astea, mi-a plăcut de mic să port panatoni de stofă și cămăși. Am avut o cămașă roșie, de poplin, cu un guler italienesc, după care încă mai tânjesc.

7. Citeam în adolescență, dar nu cred mă înscriu în clubul cititorilor adevărați. Citeam ce prindeam prin casă sau ce împrumutam de la biblioteca școlii. O carte care a rămas cu mine de-atunci este Winnetou.

8. Am răspuns mai sus.

9. Joaca era o chestiune care ținea mult de spațiul din curtea școlii. Locuiam vizavi de școală și, din fericire pentru noi, copiii, școala avea o curte mai mult decât generoasă. Pe terenul de fotbal mi-am zdrelit genunchii, în careul școlii, unde asfaltul era foarte bun, am învățat să merg cu rolele și cu skateboardul, în partea verde, neamenajată propriu-zis, erau nucii unde ne cățăram și ne jucam de-a navele spațiale. În curtea școlii am fumat prima dată, în curtea școlii am sărutat fete și tot în curtea școlii jucam faimosul „pac-pac cu cornete”.

10. Colecționam timbre și mărturisesc că aveam o colecție destul de mare. Totul s-a terminat într-o zi când m-am bătut cu fratele meu. Ca să se răzbune pentru că i-am spart nasul s-a șters de sânge pe fiecare filă din clasorul meu.

11. Cred că am visat tot timpul să devin artist, dar probabil că am devenit conștient de asta abia în perioada în care am început să cânt la chitară.

12. M-am îndrăgostit în prima zi de școală, în clasa I. Tot timpul am fost atent la fete, așa că adolescența fără fete ar fi fost imposibilă.

13. Eram în vacanța dintre clasa a VIII-a și a IX-a. Plecasem într-o excursie de câteva zile pe Insula Mare a Brăilei și a apărut Michelle. O fată tare frumoasă, cu părul creț, venită și ea în vacanță tocmai de la Deva. Tot în vacanța aceea am pescuit pentru prima dată. De pescuit m-am lăsat chiar de-a a doua zi, dar de sărutat, nu.

14. Nu am avut un crush pentru vreo profesoară.

15. Am chiulit, am fumat, am băut și m-am bătut. Nu neapărat în ordinea asta și nu neapărat în curtea școlii, dar le bifez pe toate.

16. Îmi place ce faceți și îmi place că o faceți cu stil. Într-o cultură unde lumea este obișnuită să tacă (pentru că oricum nu se schimbă nimic) sau să plângă (pentru că nu se face nimic), mi se pare grozav să reușești să ai în jurul tău niște oameni capabili, care sunt orientați pe soluții. Așa că, în numele copiilor noștri, vă spun MULȚUMESC!

Doru Pușcașu, Om la lună (luat la întrebări de Valentina Nicolae)

1. Nu s-a lipit de mine niciuna. Cred că Doru, fiind un nume nu foarte des folosit, a fost suficient.

2. Eu vin din niște vremuri în care trebuia să înveți la toate materiile la fel. Nu te întreba nimeni la ce ești mai bun sau ce îți place mai mult. Trebuia să înveți și gata. Din acest motiv, nu prea îți puneai nici tu problema la ce ești mai talentat. Privind altfel lucrurile, cred că întotdeauna materiile preferate erau legate de profesorii preferați.

3. Sunt doi profesori care mai târziu mi-au devenit prieteni și care m-au ajutat la momentele respective să îmi dau seama că respectul nu vine niciodată din frică, ci din cu totul altceva. Camelia Bucur, o profesoară minunată de socio-umane, la Grigore Moisil din București, și Dan Cojoc, un profesor de optică la Facultatea de Electronică.

4. Florin, sau Floare cum îi spuneam noi. Stăteam în liceu în ultima bancă, fiind cei mai înalți din clasă, și ne mutam cu tot cu bancă, lipindu-ne de catedră, când aveam ora de biologie cu o profesoară care era foarte frumoasă. Amintirile cele mai mișto sunt legate de gașca din liceu.

5. Am crescut în perioada radio Contact și a radiourilor pirat. Stăteam noaptea și trăgeam pe casetă tot ce îmi plăcea. Ascultam o grămadă de muzică, nu neapărat cu o direcție, eram într-o perioadă a descoperirilor. Și rock, și rap, și dance. Și muzică pe care acum nu aș mai asculta-o, dar care la momentul ăla a avut o savoare aparte. Bairamele la care dansai bluz pe Eros Ramazzotti și dansai în cerc cu banul pe un „Nana” cinstit sau pe un „Coco Jambo” sunt memorabile.

6. Multă vreme am fost într-o etapă a mimetismului. Copiam ce îmi plăcea la prietenii mei care copiau și ei la rândul lor de la frați mai mari. Am avut și etapa hainelor largi cu cămașa descheiată peste tricou, am trecut și prin perioada cu cămașa băgată în pantaloni, geacă de motor sau dandy de cartier. Cred că le-am parcurs pe toate. E greu să îți găsești un stil al tău când ești mic.

7. Citeam mult și dezordonat. Și Dostoievski, și Rodica Ojog Brașoveanu. Și Platon, și Michel Zevaco. Adică nu urmăream ceva anume, citeam pur și simplu. Mai târziu am înțeles-o pe aia cu „viața e prea scurtă să citești cărți proaste”.

8. Îmi plăcea Dave Gahan de la Depeche Mode și încercam să arăt ca el, deși nu mă ajutau nici corpul, nici fața. M-am tuns odată singur prin părți cu lama, ca să imit tunsoarea în trepte à la Depeche. A fost un total failure.

9. Stăteam toată ziua în fața blocului și ne jucam. Cred că am prins una dintre cele mai frumoase perioade din punctul ăsta de vedere. Ne jucam și cu băieții și cu fetele tot felul de jocuri frumoase. De la Frunza, Țările și Castelul, la unele mai periculoase, cu cornete, cu carbid, sau Lapte gros. Plus o grămadă de fotbal pe maidan. Nu intram în casă decât dacă ne chema a zecea oară. Sau dacă dădea cineva mingea pe uzină.

10. Surprize, da. Și de la guma Turbo și de la Final. Cu mașini, dar mai ales cu fotbaliști. Și făcea schimb și le foloseam la gropiță și le câștigam și pierdeam iar. La pauza mare de la școală venea o femeie cu punga plină cu gume cu surprize. O așeptam ca pe pâinea caldă. Ne dădeam toate monedele pe care le strângeam și pe care le „uitau” părinții prin vreo geacă de iarnă.

11. E foarte interesant că, deși asta e o întrebare care se pune oricărui copil, eu nu mi-am dorit nimic cu adevărat. Depășind faza cu cosmonautul, aia fiind indusă de vremurile acelea. Cred că dacă nu aveai în familie pe cineva cu o meserie absolut spectaculoasă, habar nu aveai ce ar fi frumos să fii. Nu erau așa multe profesii sexy pe vremea aia. Puteam ajunge orice.

12. E mult spus iubită. Pentru că aveam capul împuiat cu cărți, visam la ceva foarte complicat, fără reprezentare în lumea în care eram eu. Am pierdut niște ani visând la cai verzi pe pereți. Mă îndrăgostisem în clasa a VIII-a într-o tabără și am dus dragostea asta în capul meu multă vreme. „Să vezi cum o să fie când o să ne reîntâlnim.” „Am o iubită la distanță, nu e nimeni ca ea.” Din astea. Când ne-am reîntâlnit nu a fost deloc cum îmi imaginam că va fi. E rău uneori să trăiești în capul tău, realitatea e de multe ori mai frumoasă.

13. Profa de geografie, într-a unșpea.

14. La 14 ani, în tabără, iar rezultatul a fost dezastruos.

15. Nu așa multe cum cred că se întâmplă în mod obișnuit. Am câteva pe care le pot număra pe degete, cea mai grea a fost când am băut cu un prieten toată vișinata din cămara alor mei și am mers apoi la școală. El a căzut la ora de sport și și-a zdrelit o jumătate de corp, iar eu am avut noroc că am dat peste o profă cumsecade care m-a mirosit și m-a trimis acasă, unde am bolit vreo trei zile. Vișinată nu mai beau de atunci.

16. Nu sunteți cam mari pentru oracole? :) Sunteți tare faini, vă urmăresc cu drag.

Nick Făgădar, Luna Amară

1. În generală era „Făgă”; în vacanțe, la bunici, mi se zicea „Toru-Motoru-Vaporu-Tractoru”, pentru că îmi plăcea să mă joc cu alți copii, cu mașinuțele, iar în liceu m-am ales cu „Nick”, mai mult nume decât poreclă, însă pentru mine mai mult un alter ego decât eu, cel autentic.

2. Printr-a V-a am decoperit că am niscaiva talent la scris și literatura a rămas favorita. Scriam versuri, compuneri, analize pe text, chiar și mici povestiri, ba printr-a VIII-a am început un roman polițist. Cu științele reale nu m-am iubit prea tare, matematica, poate și din cauza unei profesoare, era teroarea de pe lume.

3. Da, aveam o profă faină de limba română într-a V-a, dar am uitat cum o chema. În schimb, îi văd și acum în minte fața negricioasă imensă, umflată, cu un păr negru ca un braț de sârme încâlcite și o voce baritonală care putea fi tare caldă uneori.

4. Nu mai știu dacă aveam vreun coleg preferat. Mă înțelegeam mai bine când cu unul, când cu altul. Nu am avut un „best friend” în școală, multe tentative, însă probabil eram prea intransigent, așa că m-am descurcat și singur.

5. În generală, în plin comunism, am avut noroc cu unchiul meu mai mare ca mine cu zece ani, care asculta mult rock. Eram înnebunit după baladele de la Scorpions și plângeam pe „Hotel California”. La radio, TV sau pe discuri Electrecord mai prindeam câte-un Iris, Compact, Holograf. După ’89 am descoperit Queen și Iron Maiden, aveam un pick-up la care ascultam cele câteva discuri, unele împrumutate, și era super fain că îmi lua ceva vreme să cobor boxele de pe dulap, să le conectez, să scot din colțar pick-up-ul, să pun discul, un adevărat ritual. Nu ca acum, când nu asculți muzică, ci îți alegi un fundal sonor pe care să faci chestii. Era un moment aparte, intens, de inspirație și de visare, de eliberare și de fericire. Mai târziu, am descoperit muzicile cu care am rămas prieten până în ziua de azi, de la Pearl Jam la Portishead, de la Jeff Buckley la Pantera.

6. Oribil, aș zice. Măcar eram slab și tânăr.

7. Citeam tot ce prindeam, mai puțin lecturi obligatorii din școală, de la Jules Vernes la Karl May în primii ani, la Hesse, Marquez, Sartre, Blaga, Eliade, Stănescu și câți alții.

8. N-aveam. Dar îl iubesc pe Jeff Buckley și a sa muzică și îmi place mult Anthony Hopkins. Și Ștefan Iordache.

9. De multe ori imitam filme, mă jucam de-a nu știu care western sau film de capă și spadă, muschetari, Zorro, de-a nu știu care atac din al doilea război mondial sau capturarea redutei Grivița, de-a tata și de-a mama, de-a Robinson Crusoe, de-a Insula Misterioasă, de-a Winnetou și Old Shatterhand, orice colț al casei devenea o junglă, o insulă, o peșteră, o canapea era o diligență, un birou era o bancă jefuită de outlaws, un copac era El Pueblo al apașilor. M-am jucat cât pentru trei generații și am iubit în fiecare secundă copilăria, timp fecund al libertății și al simplității în a fi.

10. Am colecționat și timbre, și surprize cu fotbaliști din gumă Turbo, și doze de diferite beri, și sucuri răcoritoare care încă nu se vindeau la noi pe vremea lui Ceaușescu și le colecționam de la turiști străini veniți la hotelul din apropierea casei unde locuiam prin ’86-’87.

11. Tot felu’, de la pilot de formula unu la astronaut, de la detectiv la aventurier.

12. Da, am avut mereu câte o pasiune, uneori împărtășită, de cele mai multe ori, nu prea. 

13. Prin clasa a IV-a, cred. De pupat, mai devreme.

14. Nora.

15. De toate, în cantități impresionante.

16. O părere foarte bună, din moment ce am răspuns tiradei de întrebări de mai sus.

Florin „Crivăț” Țibu, Bucovina

1. Din școala generală mi se spune „Buți”, o poreclă care de fapt este anagrama numelui de familie, Țibu. Amuzant e faptul că eu sunt, de fapt, „Buți Junior”. Prima dată, această porecla a fost dată fratelui meu, care e cu 11 ani mai mare decât mine.

2. Întotdeauna mi-au plăcut limbile străine. Prima dată am vrut să dau la liceul de artă la sculptură, apoi m-am îndreptat spre franceză pură la Liceul „Petru Rareș” din Suceava, dar nu am fost primit la înscriere pentru că, deși excelam la franceză, nu aveam făcut decât trei ani din minimul de patru. Așa am ajuns la engleză-franceză la Ștefan cel Mare, tot în Suceava. Nu m-am priceput deloc bine la matematici (și nici acum), chimie și fizică, deși la fizică am avut și note bune la unele ramuri ale științei. Mi-a plăcut să învăț la engleză, română, biologie și, bineînțeles, să „învăț” sport, căci am făcut sporturi de performanță încă din clasa I.

3. Cred că profesorii care m-au inspirat cel mai mult în liceu au fost cel de biologie, Valentin Butnaru, și cel de istorie, Florin Moraru. Oameni excepționali, cu un mare talent pedagogic și, culmea, oameni „de viață”.

4. Probabil Bobby, care era și basist în trupele pe care le-am avut în liceu. Ne știm din clasa I, de la lotul de înot. Am cântat cu el până hăt, departe, în facultate, până când a plecat din țară. Însă ar fi mai aproape de adevăr să spun că aveam un grup de prieteni relativ mare și foarte închegat.

5. Din clasa a VII-a ascult în principal metal și muzică clasică, dar din când în când mă ia nostalgia și ascult și din euro-dance-ul anilor ’90.

6. Blugi și tricouri, cămăși cadrilate. Am primit observații nenumărate, întrucât unii profesori considerau asta un act de rebeliune nepermis. Dar am scăpat. Câteodată, ne înțelegeam în gașcă și a doua zi veneam îmbrăcăți „la patru ace”. Profesorii ne admirau, apoi iarăși ne admonestau că nu veneam așa mai des, pentru că arătam excelent :)

7. Mi-a plăcut să citesc foarte mult și citesc în continuare mult, în română și în engleză. Pasiunea pentru carte am primit-o de la părinții mei, care aveau o bibliotecă destul de generoasă, care e acum în posesia mea. Citeam cu mare plăcere Petre Ispirescu, Vladimir Colin, Jules Verne, Isaac Asimov, Frank Herbert, apoi am trecut la filosofie, istorie, antropologie și estetică cu Kirkegaard, Heidegger, Eco, Toffler, Zweig și mulți, mulți alții.

8. Îmi aduc aminte că îmi plăcea mult de Jason Newsted, fostul basist din Metallica, Steve Vai. Nu cred că am avut vreodată un idol în adevăratul sens al cuvântului.

9. Citeam, mergeam la antrenamente, ascultam sau cântam muzică. La un moment dat aveam trei trupe în care activam și asta ajunsese să îmi ocupe majoritatea timpului liber. Acum am una singură și, la fel, îmi ocupă viața. Îmi plăcea să joc badminton, tenis cu piciorul, trăgeam cornete de hârtie cu tuburi sau fabricam și vindeam pocnitori cu injector de tractor sau camion. Însă în principal, din clasa a IX-a, timpul liber s-a împărțit între muzică (ascultat și cântat) și sport.

10. Casete cu muzică. A mai fost o perioadă când colecționam pachete goale de țigări din toată lumea. În rest, aveam o colecție mică de timbre și una nu foarte mică de bani de prin toate țările.

11. Mecanic și pilot de raliu. Am ajuns acum să fiu copilot ocazional în Campionatul Național de Raliu, dar sunt „de test” pe anumite probe, nu sunt parte din competiție.

12. Am fost mai mult singur, pentru că eram o fire foarte timidă în raport cu fetele. Am avut câteva prietene în liceu, dar așa cum ziceam, am fost mai mult singur.

13. Vreo 16 ani, în primăvară lui ’94. A, și în rest, mă mai pupam când mă loveam de câte ceva, hahahahaha!

14. Sincer, nu mai știu. Era prin generală și venise să o înlocuiască pe profesoara noastră de engleză. Și profesoara de desen din generală era o doamnă foarte elegantă și rafinată, Gheorghiu cred că o chema.

15. În liceu, da. Tot ce e în listă și încă multe altele de care nu sunt chiar mândru.

16. Cred că au ocazia să învețe că viața e frumoasă de la oamenii care vor completa oracolul. Și sper să învețe să își urmeze visurile chiar și atunci când este greu să faci asta.

Fotografie principală: Oracol din anii 90. Sursa: comanescu.ro