În Cândești-Vale, un sat dâmbovițean cu 1.170 de locuitori, o profesoară susține lecții cu drona, îi învață pe copii să colecteze deșeurile selectiv și deschide porțile școlii pentru cursuri de programare. Nouă ani, a fost și directoarea școlii gimnaziale, dar mandatul i-a expirat recent. Acum își dorește să-și îndrepte toată atenția către elevi și către proiectele educaționale inovative care să topească diferența dintre o școală de oraș și una de la țară.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
OP-ED. Sub straturi generoase de pomadă, filmată din unghiul potrivit, cu lumina și decorurile împrumutate de la niște prieteni (politici), cu intervenția abilă și intensă a echipei de montaj și camuflaj, școala de la noi arată bine.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
