Bullyingul poate lua multe forme, de la cele fizice, precum îmbrâncirea și lovirea, la cele țin de relații, ca răspândirea de zvonuri, excluderea cuiva din grupul de prieteni, ori remarci nepoliticoase. Mai poate însemna și hărțuire sexuală. Uneori, agresorii iau în vizor pe cineva pe motive de rasă, religie, aspect sau orientare sexuală. O cercetătoare explică de unde învață copiii să fie bullies și de ce trebuie să scăpăm de scuza „așa sunt copiii”. În România, 1 din 4 copii este victimă a bullyingului la școală, în mod repetat.
Zece elevi, în prezent studenți la universități prestigioase din țară și din străinătate, au gândit acum doi ani platforma de meditații TeachU. Au avut în minte elevii din medii dezavantajate, care nu și-ar fi permis lecții particulare altfel. Când le-a venit ideea ca elevii să-i învețe voluntar pe alți elevi tot ce știu ei, nu era pandemie. Când școlile s-au închis, copiii și părinții au căutat alternative. Așa au ajuns să ofere peste 4000 de ore de pregătire. Pe lângă pregătirea pentru examene, copiii pot să se înscrie și la lecții de limbi străine, astronomie, lingvistică sau public speaking.
În 2021, la final de liceu, un grup de adolescenți din toată țara lansează o revistă prin care vor să spună și altora poveștile lor încă neatinse de trecerea timpului. Revista lor se numește „ESC Liceu” - cu un titlul inspirat de tasta „escape” a tastaturii. Am vorbit cu Sophia Țigănaș, redactorul-șef al revistei, pentru a înțelege mai bine cine sunt tinerii României. Mulți dintre ei se simt mai degrabă împinși de societate să-și găsească rostul oriunde altundeva, numai în țară nu.