Te simți furios/ă pentru că nu ești înțeles/înțeleasă. Ești dezamăgit/ă după prima ta relație. Simți anxietate la ora de matematică. Ești fericit/ă că ai câștigat un premiu. Te pasionează un sport. Simți iubire, frustrare, tristețe, melancolie. Un amalgam de emoții copleșitoare. Ce faci cu ele?
Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație, a vorbit la REZOLVAT, primul proiect de jurnalism de soluții în educație, despre cum își pot adapta profesorii metodele de predare și de învățare la realitățile actuale. E nevoie de curaj, crede profesoara de matematică, iar schimbarea în sistemul de educație începe atunci când profesorii își pun întrebări legate de modul în care predau.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?