O asociație de părinți a făcut o revoluție în orașul Bacău. Autoritățile locale au propus ca Școala „Nicu Enea”, la care au înscriși copiii, să fie arondată unui liceu din oraș pentru că are mai puțin de 300 de elevi, pragul cerut de lege ca să își păstreze personalitatea juridică. Ar fi însemnat să se desființeze posturi și, cel mai probabil, elevii să fie mutați în centru. Părinții au făcut anul trecut mai multe proteste și au convins politicienii locali că școala lor, cu promovabilitate 100% la Evaluarea Națională și fără abandon școlar, merită să rămână de sine stătătoare. Mai au un hop de trecut la Ministerul Educației, ultimul for care ia decizia, dar demersul lor atrage atenția asupra nevoii de școli de calitate la periferia orașelor.
Într-un sat din Argeș, chiar înainte să înceapă oficial școala, copiii s-au întors în bănci. Doar că în locul caietelor și manualelor, aceștia au stat la mese acoperite cu mușama, pregătiți cu sucitoare și aluat să afle toate secretele pregătirii gogoșilor. Fundațiile comunitare din toată țara au organizat vara asta 33 de școli de vară ca să aducă științele mai aproape de copii.
„Cel mai mare impact este atunci când profesorii lucrează împreună și discută despre impactul lor”, crede profesorul John Hattie. Autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, cel mai cunoscut - „Învățarea vizibilă”, profesorul a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul.