Maria Rakhmaninova, fostă profesoară la universitatea Mining din Sankt Petersburg, specialistă în filosofie politică, care ținea și cursuri de estetică și artă, a demisionat recent de la facultate, după ce un student a denunțat-o la decan, pentru că „a vorbit despre politică”. Profesoara a povestit totul într-un articol de opinie publicat recent de The Moscow Times, ziar online de limba engleză și rusă, cu sediul în Amsterdam, Olanda.
Pe 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina, profesoara a simțit, „pentru prima dată în 15 ani”, că nu se poate concentra să-și țină cursul. Și-a dat seama că studenții nu știau nimic despre război, așa că le-a spus puținele informații pe care le aflase. Și a adăugat: „Din păcate, astăzi este o zi teribilă”.
Le-a arătat „Guernica” lui Picasso
„Am început apoi cursul despre estetică în artă. Unul dintre slide-urile pe care le-am arătat a fost «Guernica» lui Picasso (tabloul lui Pablo Picasso legat de bombardamentele orașului spaniol Guernica de către germani, în timpul Războiului Civil Spaniol din 1937). Primele patru rânduri de studenți plângeau”, a povestit profesoara.
După prelegere, în pauză, studenții și-au exprimat îngrijorarea, alții chiar au îmbrățișat-o, a mai relatat ea. Familia unei studente, de pildă, tocmai fusese evacuată din orașul ucrainean Ivano-Frankivsk.
„Studenții m-au rugat să las timp la sfârșitul orei ca să le răspund la întrebări despre istoria relațiilor ruso-ucrainene”, a mai explicat Maria Rakhmaninova în articolul de opinie din Moscow Times. „Am spus câteva cuvinte despre evenimentele din 2014 (n.r. – anexarea Crimeei și războiul din Donbas)”, dar le-a răspuns și la curiozități despre presupusa teamă a Rusiei de o posibilă agresiune din partea NATO.
Studenții și profesoara, însă, nu erau singuri în sală; un bărbat necunoscut asculta discuția lor. „Stătea cu brațele încrucișate peste burta lui mare și se uita la mine, clătinând din cap dezaprobator”, a mai scris profesoara.
Următorul curs cu studenții a fost o săptămână mai târziu. Într-o pauză, a sunat-o decanul Departamentului de Arte și a informat-o că unul dintre studenți „a denunțat-o”. Apoi, i-a spus că „vor lua măsuri” dacă nu renunță „să vorbească despre politică, pentru că universitatea este în afara politicii”.
Ultimul curs
Când a revenit în fața studenților, profesoara a realizat o conexiune cu prelegerea și a făcut o afirmație neașteptată: „Colegi, tocmai ce am vorbit despre conceptul lui Mamardashvili (n.r. – filosof sovietic), «media eforturilor», care spune că nimic în cultură nu e de sine stătător, ci se formează prin efortul oamenilor. Acest lucru se aplică și în cazul tradiției. Noi avem o lungă tradiție, pe care mulți oameni o apreciază astăzi, tradiția Gulagului.”
Apoi, în ciuda uimirii din sală, a continuat: „Aceasta poate fi reprodusă doar prin media eforturilor, adică prin denunțare. Cineva de aici tocmai a sunat la biroul decanului și a demonstrat teoria lui Mamardashvili despre «media eforturilor». Mulțumesc. Să continuăm”, a mai spus profesoara atunci.
Gulagul a fost o rețea de lagăre de „reeducare” prin muncă inițiată de Vladimir Lenin și dezvoltată în vremea lui Iosif Stalin. Acolo ajungeau disidenți politici, intelectuali și persoane considerate incomode puterii, din toate categoriile sociale. În prezent, istoricii estimează că 18 milioane de oameni au ajuns la un moment dat, între 1930 și 1953, în lagărele din toată Uniunea Sovietică.
După ce a ieșit din sală, și-a mai amintit profesoara în text, pe un ecran imens de pe hol curgea un citat al rectorului universității: „Estimez că au rămas zece zile până la înfrângerea completă a regimului fascist”.
„Uneori spăl podele, dar nu mi-a fost niciodată jenă”
Ecranul a fost doar un prim pas spre drumul propagandei. După aceea, a mai scris ea, studenții au participat la lecții de propagandă politică și au fost cenzurați. În acest context, a hotărât să demisioneze, însă, prin lege, era obligată să mai lucreze două săptămâni acolo.
„Liderii studenților au fost rugați să raporteze despre modul în care abuzam de poziția mea. M-au întrebat ce ar trebui să scrie, astfel încât să nu-mi facă rău. Le-am spus să scrie ceea ce credeau ei: dacă eram pregătită pentru fiecare oră, dacă predam materia și dacă foloseam suport vizual”, a mai notat aceasta.
La ultima ei prelegere, studenții au surprins-o. Când le-a mulțumit și le-a spus că sunt liberi, ei n-au plecat, ci s-au ridicat de pe scaune și au aplaudat-o. „A durat aproximativ cinci minute, apoi studenții au coborât din amfiteatru, au dat mâna cu mine și între ei, au plâns și s-au îmbrățișat”.
În perioada în care a renunțat la locul de muncă, a mai adăugat profesoara, salariul ei era 215 dolari pe lună, cam 990 de lei. Mai degrabă a supraviețuit datorită picturilor pe care reușea să le vândă, căci absolvise o școală de arte.
„Uneori spăl podele. Oamenii mă tachinează în legătură cu asta, dar nu mi-a fost niciodată jenă”, a mai scris ea. „Când îmi redactam teza de doctorat, am făcut multă curățenie, pentru că îmi cheltuiam tot salariul ca să pot printa lucrarea”.
Dacă va rămâne în Rusia, a explicat Rakhmaninova, ar putea ajunge agent de pază. „Nu voi mai sluji acest regim cu mintea sau cu inima, pentru că transformă totul într-o armă mortală”, a subliniat ea. „Din poziția mea umilă, voi continua să fiu martor al noilor etape ale catastrofei – o să fac fotografii și o să scriu, chiar dacă nu voi putea să public nimic”.
Fotografie principală: Tabloul „Guernica” de Picasso Sursa: Shutterstock
