Cu Netmeeting și Skype ne-am ținut aproape echipa răspândită în trei orașe și clienții în alte trei. Și am învățat, cu această ocazie, că nu este vorba numai de tehnică. Așadar, nu vom vorbi aici de butoane și alte lucruri tehnice, ci despre ce vrem noi de fapt să facem cu softurile de conferință.
Camerele sus
Cu siguranță ați observat că filmările prin web cam par făcute de jos, cu intenția secretă de a ne pune în valoare gușa pe care nici nu știam că o avem. Par... pentru că așa și sunt. Masa are o înălțime, laptopul are o înălțime și din această combinație, de regulă, nu iese cel mai flatant unghi. Pune laptopul pe niște cărți sau pe ce vrei tu și te vei vedea într-o altă lumină.
Nu pune același fundal ca toată lumea
Oamenii folosesc de obicei trei tipuri de fundal standard. Unul este cu biblioteca, al doilea cu un perete gol, al treilea generat de Zoom. Dar nu spune nimeni că trebuie să rămâi la acelea. Mergi cu laptopul (poate și desktopul) unde te simți bine, ai totuși grijă să nu fie în spate păianjeni sau pisici în călduri și zoom-ează fără probleme. Eu am avut, în ultimele ședințe, un fundal cu aparate de bucătărie și condimente. Nu s-a oripilat nimeni.
Stai comod
Nu pare la prima vedere, dar teleconferențierea nu este cea mai comodă activitate fizică. Trebuie să stai ore, multe ore, fix în centrul camerei video, eventual cu o pereche de căști cu fir în urechi. În viața reală te mai foiești, te mai ridici, te mai plimbi printre bănci. În viața virtuală, nu prea. Și poate nici scaunul tău nu e culma ergonomiei.
Ei bine, pentru că la capitolul anterior ne-am eliberat de tirania bibliotecii, putem acum să ne alegem cel mai confortabil fotoliu din casă, să ne punem picioarele pe măsuța de cafea și să purcedem la discuții. Picioarele să nu fie în boxeri, cum au fost ale unui ministru, în rest totul e OK.
Nu inoportuna colegii de casă
Jumătatea ți-a spus că nu o deranjează conferința, ba chiar îi place viața în debara? Cu siguranță a fost sinceră. La început. Acuma minte.
Dacă vrei să nu-ți distrugi relația pe termen lung, dar nu ai bani să îți iei o locuință mai mare, apelează cu încredere la cele două instrumente de pacificare: căștile cu microfon și „vocea de telefon”. Dacă nu ar exista acestea două, corporațiile cu open-space ar fi probabil decimate de sinucideri și internări la clinici de recuperare psihiatrică.
Ce fac căștile cu microfon nu e nevoie să vă spun. Doar două observații. Prima este că nu vă fac să arătați neprofesional, dimpotrivă. A doua este că, probabil, căștile de la telefonul mobil ar putea fi suficiente. Așa că, dacă nu aveți o încăpere 100% dedicată, folosiți-le. Familia poate nu vă va spune, dar vă va fi recunoscătoare.
Vocea (joasă) de telefon e o chestie mai greu de definit cu precizie. Este, mai calmă, mai lentă, dar nu ca la dictare. Este ca atunci când ai o discuție separată într-un grup și nu vrei să vorbești peste ceilalți, dar nici să fii acoperit. Vocea de telefon este opusul vocii aceleia „stridente” (de fapt, naturale), care vă enervează când o auziți în autobuz de la patru metri.
Ce face vocea joasă de telefon? Din câte am citit, transmite încredere și autoritate. Dar nu asta explică succesul ei. Vocea joasă, pe un timbru distinct de cel folosit în conversație, ajută lumea să distingă între sursele de zgomot. Destinatarul se va concentra mai ușor pe voce, iar asta este important pentru că alte semnale lipsesc sau sunt diminuate. La fel de important, cei din casă vor învăța că ăsta este timbrul de voce care comunică lucruri pe care nu au nevoie să le audă și creierul lor va începe să o ignore.
Un sistem de ecrane și semnale
Atât Zoom, cât și alte softuri de acest gen mi se par făcute pentru prelegeri în serie, nu pentru dialog. Există „raise hand” și chat, dar sunt ușor îngropate în interfață și greu de folosit, mai ales când arăți ecranul. O soluție poate fi Discord, un software popular printre gameri, care are un chat mai flexibil, pe care îl poți vedea și cand te joci, pardon, predai.
O altă soluție poate fi Zoom pe două aparate / ecrane. Adică fie „dual screen”, fie o combinație de lapop / calculator/ tabletă / telefon / monitor suplimentar. Pe unul vă faceți treaba și pe altul priviți ori la fețele elevilor (să vedeți când vă fac cu mâna), ori la chat sau la orice altceva e nevoie.
Indiferent de aranjament, elevii trebuie să știe cum atrag atenția, cum și când închid microfonul etc. Sunt reguli de etichetă, similare, până la urmă, celor din „viața reală”.
Multi-tasking secret
Dacă se întoarce pandemia, nu toate teleconferințele vor fi lecții. Mai există și ședințe de consiliul sau de alt fel. Aceasta este ocazia să vă ridicați pe culmi de productivitate. Așadar, puneți microfonul pe „mute”, video pe „off”, dați sunetul mai tare și vă puteți ridica să faceți alte lucruri prin casă. Sport, curățenie, croșetat, reparat lucuri. Amintiți-vă, însă, să nu porniți aparate care fac zgomot, pentru a vă putea reintroduce în discuție când este nevoie.
Și nu vă apucați să citiți o carte sau sa vă uitați la serialul favorit, pentru că nu este frumos.
Ilustrație: dennizn/Shutterstock
