De ce e mișto să-ți cauți hainele în second hand-uri. Și de ce nu (mai) e o rușine

E aproape prânzul într-o sâmbătă din iulie și zeci de mese, standuri și suporturi de umerașe sunt întinse pe aleile din centrul parcului Nicolae Titulescu din Brașov, de jur împrejurul unui scuar de verdeață. Peste tot sunt cutii cu pălării, sandale colorate și pantofi, eșarfe, fuste de toate lungimile și mărimile, bluze, pulovere, chiar dacă nu e vremea lor încă, și jachete și paltoane. Găsești și branduri de care nu ai auzit niciodată, firme populare pe care le vezi în orice mall, dar și produse handmade. Prețurile sunt pentru orice buzunar, de la 5-10-15 lei un tricou sau o fustă la 60-70 de lei o rochie de ocazie. E un târg de haine second hand, organizat în cadrul festivalului de mediu Culmea.

Când apar cumpărătorii, începe scormonirea prin haine. Ioana, de 23 de ani, studentă la master la administrație și afaceri, trece tacticos cu mâna printre umerașele de la un stand. Îi plac chilipirurile și magazinele second hand și a descoperit o strategie prin care să nu-și umple șifonierul cu haine pe care le poartă o dată sau de două ori, dar să aibă totuși mereu alte ținute: o dată la câteva săptămâni face schimb de articole vestimentare cu prietenele ei. „Oricum avem aceleași gusturi și ne împrumutăm între noi ba o cămașă, ba o rochie”, spune Ioana. „Așa că am făcut un obicei din a ne roti hainele între noi”. La târg, și-a propus să nu cheltuie mai mult de 100 de lei, dar să plece cu un outfit complet.

Să cumperi doar ce ai nevoie

Două standuri mai încolo, altcineva s-a întors a doua oară să probeze un palton. E negru, cu partea de jos evazată care-l face să semene cu o rochie. În partea de sus are nasturi mari, aurii. E articolul vestimentar preferat al Anei, care-l vinde acum pentru că pur și simplu nu-l mai poartă. Paltonul pleacă acasă cu noul proprietar.

Pentru Ana, e primul târg de acest fel. Mai are câteva ținute de ocazie pe care le-a așezat pe umerașe, niște bijuterii și câteva perechi de pantofi. E un pic anxioasă, dar se grăbește să răspundă la întrebări tuturor celor care se opresc la standul ei. Îi ajută să probeze ce vor și, în lipsa unei oglinzi suficient de mari, le face poze ca să vadă cum le stă.

În vârstă de 39 de ani, Ana a dat marea pe munte și s-a mutat de doar câteva luni în Brașov. Noul ei apartament este mai mic, așa că a trebuit să renunțe la multe lucruri. Și-a donat o parte din haine, iar pe altele a decis să le vândă. Le-a dat tuturor o nouă șansă la viață, chiar dacă nu toate au prins noua casă.

Ce a remarcat în mod special când s-a mutat din Constanța este că în Brașov, „oamenii nu încearcă să iasă în evidență”, așa cum se întâmplă în orașul de pe litoral. „E mai domol”, spune Ana. Hainele pe care le vinde sunt în mare pare haine de ocazie pe care le-a purtat o dată sau de două ori la diverse evenimente, apoi le-a uitat în dulap. „Mi-am dat seama că e nesănătos asta, să cumperi ceva ce vei purta o singură dată. Mi-am schimbat mentalitatea asta, încerc să fiu mai sustenabilă și să mă uit doar la lucruri atemporale. A fi sustenabil înseamnă și să cumperi doar ce ai nevoie, nu în plus”, apreciază ea.

Gen Z a adus second hand-ul în mainstream

„Prima dată când am fost într-un second hand a fost cu mama mea la 7 ani. Și de la vârsta de 15 ani până acum am tot umblat în second hand-urile de la mine din oraș”, spune Corina, în vârstă de 23 de ani. E din Ploiești, iar în Brașov a venit la studii. „Toate hainele astea pe care le-am adus au traversat o bună parte din adolescența mea și acum maturitatea mea prematură, ca să zic așa”, continuă. Pe cele două standuri pe care le deține a întins câteva corsete, unele în culori aprinse, altele cu model floral. Are și o pelerină de Gryffindor, în negru și vișiniu. Îmi țin sub control reflexul de a vorbi despre fan theories din lumea lui Harry Potter și o întreb, în schimb, dacă este și ea fană.

„Sunt. Și am cumpărat pelerina nu pentru că îmi venea, pentru că nu mi-a venit niciodată, ci am cumpărat-o doar dintr-o dorință egoistă să am ceva cu Harry Potter. Și am zis ok, poate o vrea cineva care are o colecție mai mare, că eu doar atât am. Mă bucur dacă ajunge la cineva căruia să-i placă”, mărturisește Corina.

Corina are 23 de ani și este din Ploiești. Îi plac hainele vintage și scrie poezii

Ce a început pentru ea ca o nevoie s-a transformat într-o plăcere a vânătorii după haine unicate. Când era copil, a simțit o stigmă față de hainele cumpărate la mâna a doua. A crescut într-o familie modestă și atunci, hainele care îi rămâneau mici surorii ei mai mari ajungeau deseori la ea. Cu „atâția colegi cu haine de firmă”, aștepta să plece toată lumea spre casă după ore ca să-și schimbe traseul către magazinul SH de lângă liceu.

„Cred că mentalitatea s-a schimbat după pandemie. Au venit niște oameni pe TikTok și pe YouTube și au arătat faptul că, băi, este ok să te îmbraci de la second hand. Mi-au inspirat și mie plăcerea pentru vintage”, explică tânăra.

Aproape 70% dintre mileniali și tot atâția tineri Gen Z și-au cumpărat haine și alte produse second hand în ultimul an, arată un studiu din Marea Britanie. Hainele acoperă cea mai mare pondere, urmate de genți, accesorii și pantofi. Cercetările din piață arată că generația Z s-a dus către SH, iar cele dinaintea lor au urmat-o. Deși cifrele se referă doar la UK, ele reflectă într-o oarecare măsură interesul crescut al tinerilor și din alte țări. În Franța, de pildă, jumătate dintre francezi preferă SH-urile, iar în Germania a crescut numărul magazinelor cu produse preloved.

Rețelele sociale sunt pline de clipuri cu thrifting hauls. E un fenomen care descrie acțiunea de a „vâna” articole de îmbrăcăminte ieftine, unice sau neobișnuite în magazine de vechituri, în târguri, în magazine second hand. Pe Instagram, #thrifting este folosit în aproape 13 milioane de postări. Cuvântul „thrift” în diverse combinații - „thrift haul”, „thrifting in…” etc. - este folosit în hashtag-uri în sute de mii sau câteva milioane de postări. Și pe TikTok este similar.

„Trebuia să nu spui, să nu te vadă nimeni”

La aproape 10 ani de când și-a început propria ei afacere cu accesorii vestimentare cusute din resturi de țesături, Claudia Filote crede că s-a schimbat mult modul în care oamenii își aleg hainele.

„Se uită, chiar dacă plătesc un pic mai mult, să fie de calitate, să fie cusute bine, să fie din țesături naturale, să fie unicat. Să nu fie poliester, de la care efectiv rămâi transpirată. Au început să se educe și să se autoeduce și cred că și noi, cei care facem artizanat, într-un fel îi educăm prin ceea ce facem”, spune Claudia Filote.

La târgul din Brașov, am găsit-o înconjurată de papiote de ață colorată, cosând modele de broderie pe genți și cămăși. Ea și Iuliana Pâslaru, de la Haine Urbane, au brodat și au scurtat sau reparat obiectele vestimentare cumpărate de oameni de la târg. 

Claudia Filote a brodat și a scurtat sau reparat obiectele vestimentare cumpărate de oameni de la târg

Claudiei îi place să spună că s-a născut cu acul în mână pentru că de când era copil făcea haine pentru păpuși. La 12 ani, a trecut la a broda fețele de pernă și tot atunci a descoperit mașina de cusut. La 14 ani, deja își făcea singură hainele pentru ea, din hainele pe care mama ei nu le mai purta. A fost o perioadă plecată din țară, iar la 21 de ani, și-a cumpărat prima ei mașină de cusut, la mâna a doua. Pasiunea s-a transformat în job, pentru că, întoarsă în România prin 2015, a fondat PufaRina Atelier, unde face genți, rucsaci, portofele, gulere detașabile, broșe cu broderie manuală, tricouri brodate și accesorii pentru casă. Toate sunt făcute din țesături naturale, de la bumbac la mătase.

Afacerea Claudiei poartă numele pisicilor ei, Pufa și Rina - sau Balerina, dar e prea lung ca să o strige așa. Se și leagă de dulciurile ei preferate din copilărie, pufarinele.

A remarcat și ea că atenția tinerilor în ceea ce privește vestimentația e îndreptată mai degrabă spre lucrurile la mâna a doua. „Chiar și nepoțica mea, care are 15 ani - am întrebat-o de unde e puloverul ăsta atât de fain și mi-a zis: l-am luat de la un second, tușa. Deci am rămas surprinsă că ea la 15 ani merge la second hand și își caută de îmbrăcat. Mi se pare foarte, foarte cool”, povestește Claudia.

„La fel, când am început eu, pe la 18-19 ani, să mă îmbrac de la second hand, era aceeași impresie. Adică trebuia să nu spui, să nu te vadă lumea, că deja aveai o etichetă dacă te îmbrăcai de acolo. Dar eu știam că acolo aveam țesăturile cele mai bune”, continuă antreprenoarea.

„Sunt aproape 40 de grade și noi ne întrebăm ‭«de ce?»”

Corinei îi place să caute hidden gems în magazinele SH, ceva ce nu vezi multiplicat în sute de exemplare. Preferă să meargă în magazinele fizice pentru că e și un soi de plăcere în a lua la mână fiecare produs, în a pipăi materialul, a pune haină lângă haină pentru a construi ținute. Corina caută în special haine pe mărimea ei. „Este foarte greu ca persoană plus size în zona de fast fashion să-ți găsești haine pe mărimea ta”, afirmă.

„Ce e cel mai fain la second hand-uri este că găsești haine unicate pe care poate nu le vei mai găsi. Și asta este și un revers al medaliei. Pentru că, dacă ai pus ochii pe o rochie și nu o iei, peste jumătate de oră s-ar putea ca rochia aia să nu mai existe. Asta e o vânătoare, aș putea spune”, explică tânăra. Recomandă multă răbdare când pleci să faci thrifting. Poți da și de haine puțin rupte sau care miros, dar se pot spăla și repara. „Să fim serioși, și într-un magazin de fast fashion intră oricine să probeze și probezi și tu după alții”, adaugă Corina.

Se descrie drept o persoană „în două extreme”. Când poartă doar negru, sobru, când poartă doar rochii vaporoase. E și în funcție de anotimp. Nu crede însă că stilul trebuie să urmeze niște reguli clare. Singura regulă ce trebuie respectată este confortul propriu.

Pentru Corina, activistă, cumpărarea hainelor la mâna a doua vine și dintr-o motivație de sustenabilitate. „Suntem în luna iulie, sunt aproape 40 de grade și noi ne întrebăm ‭«de ce?» E, uite de ce! Pentru că nu reciclăm, pentru că nu ne pasă de Planeta asta suficient de mult”.

Principalul motiv pentru preferința europenilor pentru hainele second hand este prețul mic, potrivit datelor de pe Statista. Dar sustenabilitatea e și ea printre argumente, imediat după accesibilitate.

Industria modei este responsabilă pentru 10% din emisiile globale de carbon - mai mult chiar decât zborurile internaționale și transporturile maritime combinate, potrivit Agenției Europene de Mediu. În 2020, achiziția de produse textile în UE a generat aproximativ 270 de kilograme de emisii de dioxid de carbon pe persoană. 

Sectorul textil este a treia cea mai mare sursă de degradare a apei și de utilizare a terenurilor. Pentru fabricarea unui singur tricou din bumbac sunt necesari 2.700 de litri de apă, câtă apă bea un singur om în doi ani și jumătate.

Cu fiecare piesă de îmbrăcăminte second-hand cumpărată, evităm, în medie, emisia a aproximativ trei kilograme de dioxid de carbon.

Cum sunt refolosite resturile de materiale din croitorii

„Din poziția de consumatori, cred că cel mai bine ar fi să devenim un pic mai conștienți de ce ne place și ne stă bine, ca în felul ăsta să facem alegeri mai bune”, crede Iuliana Pîslaru. Adică, dacă știi că porți doar fuste cu talie înaltă, nu îți cumperi fustă cu talie joasă pentru că nu o vei purta niciodată.

A învățat singură să coasă la mașină, iar acum îi învață și pe alții, ținând cursuri pentru începători. Pe pagina ei de Instagram postează tips&trick despre cum să faci o cusătură dreaptă sau cum să montezi ața pe suveică ori cum să creezi o tote bag dintr-o pereche de blugi.

Iuliana Pîslaru

Iuliana ne sfătuiește să fim în primul rând atenți la material: să fie ceva de calitate, „care să te țină”. De șase ani, nu a mai cumpărat nimic din mall, ci a purtat haine create de ea sau cumpărate de la alți creatori vestimentari ori din magazine SH. Încearcă să procedeze la fel cu încălțămintea, deși e mai dificil. Ne îndeamnă să nu facem schimbări bruște în stilul de trai, oricât de mult ne-am dori să fim mai sustenabili. „Devine copleșitor să-ți schimbi total stilul de viață. Începi cu chestii mici, de exemplu, îți propui să cumperi numai haine din bumbac 100% și așa, treptat”, explică Iuliana. Bumbac, in, lână, cânepă sunt materiale naturale rezistente, deși nici sinteticele nu sunt de ignorat pentru că au avantajele lor în îmbrăcămintea sport.

Producția de textile este responsabilă pentru aproximativ 20% din poluarea globală a apei din produsele de vopsire și finisare. O singură spălare de haine din poliester poate degaja 700.000 de fibre microplastice care pot ajunge în lanțul alimentar, potrivit Agenției Europene de Mediu. Spălarea produselor sintetice duce la acumularea a peste o jumătate de milion de tone de microplastice pe fundul oceanelor în fiecare an.

De aceea, Iuliana nu aruncă nimic. Din obiecte vestimentare vechi, uneori cumpărate dintr-un second hand, sau din resturi de textile luate din croitorii, face alte creații. De exemplu dintr-o cămașă bărbătească a făcut trei gulerașe. În funcție de cât material are, poate face și rochii, fuste și bluze cu volănașe, uneori în două-trei exemplare.

Croitoriile locale sunt o sursă de textile și pentru Claudia. Cu resturile de materiale luate de la croitorese face gulerașe și broșe pentru că și-a propus ca atelierul ei să fie cât mai zero waste, adică să nu producă deșeuri. „Sunt unicat, pot face cel mult două, poate trei bucăți pentru că atât material a fost. Și e mai bine așa pentru că pot contribui la refolosirea resturilor de la celelalte ateliere”, explică Claudia. Cu mileurile sau goblenurile aduse de la cliente și clienți face modele diverse pe rucsaci și pe genți ori pe bluze și tricouri.

O introspecție 

Gulerașele pe care le vând cele două creatoare costă 100 - 150 de lei, la fel și manșetele, traistele cu aplicații de mileu sunt 120-130 de lei. Rucsacii și rochiile ajung pe la 300-350 de lei. Toate sunt făcut manual.

„Cred că e o chestie de alegeri pentru cum vrem să ne trăim viața”, spune Iuliana Pîslaru când o întreb despre posibilitatea ca bugetul unei persoane să nu se potrivească cu prețurile designerilor care lucrează sustenabil. „Tu îți iei 10 tricouri de 30 de lei de la un brand de fast fashion și poate porți două. Hai să dau banii ăia pe o bluză de bumbac 100% de la un brand local, unde știu că a fost cusută bine și a fost lucrată cu responsabilitate. O bluză care te ține, că e materialul bun, croiala bună, cusătura bună.”

Crede că mentalitatea colectivă s-a schimbat, oricum, iar oamenii devin mai conștienți de ceea ce pun pe ei. „Este încă o bulă, dar este o bulă mai mare și tot crește”, spune Iuliana. Din experiența cursurilor de cusut pe care le ține, dar și din discuțiile cu oamenii care au venit la masa ei și a Claudiei la târg, a remarcat că cel mai mult ei sunt surprinși de câtă muncă este în spatele unei reparații sau unei scurtări sau în spatele unei creații de la zero.

„După ce am un curs super de bază - cum să pui ața la mașină, să coși un fermoar -, majoritatea zice: wow, cât de multă muncă este. Aud foarte des chestia asta: «m-am dus să-mi scurteze blugii și mi-a cerut 40 de lei. Păi, cum să dau atât cât am dat pe ei?». Dar să descoși, să coși îți ia cam o oră și jumătate. Plus, tu plătești chiria, aparatură, dacă se strică, poate oameni, că nu ești numai tu în atelierul respectiv, ațe, știi, adică sunt multe costuri.”

Când a descoperit SH-urile, și-a dat seama că poate avea haine mai calitative la preț de mall sau la prețuri mai mici. Când era adolescentă, exista aceeași stigmă față de hainele la mâna a doua, iar cel mai dureros era că eticheta venea mai degrabă de la adulți.

„Te duci în mall și vezi că toate s-au super uniformizat. În orice magazin ai intra, cam arată la fel hainele. Și iarăși vezi chestia asta la adolescenți, că ei vor să facă parte din grupuri. Dar odată ce treci peste mindsetul ăla și te mai maturizezi un pic, îți dai seama că îți poți crea un stil”, explică Iuliana. Pe-al ei și-l descrie „casual, feminin, cu influențe retro”. Îi plac hainele lejere, confortabile, volănașele și combinațiile de textile „mai spre anii ‘80”.

Un cerc vicios

Second hand-ul a devenit un trend și prin apariția site-urilor online. De pildă, platforma lituaniană Vinted, folosită și de utilizatorii din România să vândă și să cumpere haine second-hand, este activă în nouă țări și continuă să se extindă. Popular în România mai este și Remixshop, iar paginile de Instagram cu haine vintage atrag din ce în ce mai mulți utilizatori. Practic, cei care vând produsele pe rețelele sociale cumpără hainele și le revând la un preț mai mare, dar cu „trierea” din magazine deja făcută. Asta și site-urile online fac experiența de cumpărare mai ușoară.

Piața de second hand a fost estimată, anul trecut, la 197 de milioane de dolari, conform Statista, iar economiștii estimează că se va dubla până în 2028. James Reinhart, co-fondatorul platformei ThredUp, un fel de Vinted pentru SUA, crede că sectorul de resale a crescut pentru că oamenii au căutat valoare și rezistență atunci când bugetele gospodăriilor au fost presate de facturile mai mari la energie și alimente.

Există însă o supraproducție de haine, atrag atenția mai mulți specialiști consultați de BBC. Asta duce la o calitate slabă și o scădere a valorii reale a hainelor. În ciuda reputației de alternativă prietenoasă cu mediul, multe articole vestimentare din fast fashion ajung în second hand-uri, de foarte multe ori chiar cu etichete, adică nepurtate. Pe eBay, de pildă, un fel de Olx, 80% dintre produse sunt noi.

Este cumva și un cerc vicios. Unul dintre avantajele produselor la mâna a doua este costul mic. Însă multă marfă necesită și mai multă forță de muncă, ceea ce implică niște costuri mai mari, ce se reflectă, în final, în prețurile de la raft. De aceea, multe afaceri de SH nici nu fac profit. Singura soluție este, spun specialiștii în domeniu, reducerea producției de haine noi, chiar până la 40%.

Iuliana Pîslaru se ferește să spună categoric: „nu mai cumpărați haine din mall, mergeți la designeri locali” pentru că a fost și ea în etapa hainelor din fast fashion. Experimentăm până ne dăm seama ce ne place și ni se potrivește, afirmă. Asta, adaugă creatoarea, pornește dintr-o introspecție personală, „să te cunoști un pic pe tine, să știi ce stil ai, ce-ți place”. 

Ilustrațiile din articol sunt fotografii pe film realizate de autoare.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.