Gabriela a fost timp de 20 de ani învățătoare iar următorii 15 i-a dedicat terapiei. Are și experiență de consilieră școlară și de formatoare pentru cadre didactice. Celor 400 de profesori prezenți în online la început de august le-a dat exemple concrete de cum pot gestiona conflictul între elevi.
În România, numai în anul școlar 2021-2022 s-au înregistrat 9.741 de acte de violență, cu două mii de cazuri mai multe decât în anul școlar 2019 – 2020 când au fost înregistrate 7.715 cazuri, scrie Agerpres. S-a revenit practic la nivelul dinainte de pandemie. Începând din acest an, Ministerul Educației a realizat o procedură pentru managementul cazurilor de violență din școală, astfel ca fiecare să știe ce are de făcut când apare o situație gravă.
De asemenea, din acest an școlar, profesorii îi pot trimite pe elevii care perturbă orele să se liniștească într-un spațiu dedicat unde vor sta sta sub supraveghere. Așa numita „cameră de detenție” a polarizat opiniile părinților și profesorilor.
Mulți au argumentat că un număr mai mare de consilieri școlari și psihologi ar fi o soluție mai bună.
„Oricât de multe abilități ne-am dezvolta, conflictul e parte din viața noastră”
Gabriela Bărbulescu le-a dat încă de la început profesorilor participanți un formular cu patru întrebări ca să vadă de unde cred profesorii că izvorăsc conflictele de la clasă.
A rezultat că în procent de 95% principala cauza a conflictelor din sala de clasă este lipsa empatiei, a toleranței la diversitate ale elevilor, iar 5% cred că este vorba de abilitățile scăzute de comunicare ale profesorilor.
„Dincolo de disciplina pe care o predăm pentru că zi de zi suntem o clasă de oameni cu nevoi, cu resurse, cu limite, cu situații de viață. E foarte important să fim conștienți că prima relație pe care trebuie să o stabilim în interacțiunea cu altă persoană este aceea între doi oameni”, le-a spus Gabriela profesorilor.
În opinia ei, profesorii ar trebui să se concentreze mai puțin pe ideea de „conflict” și să înțeleagă că disensiunile care apar „sunt efectele, sunt simptome că ceva nu funcționează bine”.
Și le-a dat profesorilor și un motto pe care să-l aibă mereu în minte: „Oricât de multe cursuri aș face, oricât de multe abilități ne-am dezvolta, conflictul va apărea, e parte din viața noastră. Pacea nu înseamnă lipsa conflictului, pace înseamnă diferențe de opinii care până la urmă sunt firești, ar fi plictisitor să fim toți de acord cu toți.”
Cu alte cuvinte, profesorii ar trebui să fie mai concentrați pe a construi relații sănătoase între elevi și cu cadrele didactice. Gabriela le-a dat și niște modalități nonviolente de rezolvare a neînțelegerilor plecând de la două enunțuri pe care trebuiau să le completeze:
- „Dacă unui adult nu-i place la locul de muncă, ar putea să…”
- „Dacă unui copil nu-i place la școală ar putea să…”
Pentru prima întrebare, răspunsurile sună în felul următor: să schimbe locul de muncă, să schimbe profesia, să renunțe, să se întrebe de ce, iar pentru cea de-a doua întrebare, răspunsurile erau următoarele: să vorbească, să se refugieze, să caute cauza, să fie tolerant, să discute, să abandoneze.
„Dacă unui delfin nu-i este bine în apa în care înoată, este despre delfin sau este despre apă?”
Dar ce înseamnă să nu-ți placă la școală sau la serviciu, îi provoacă din nou psihoterapeuta.
„La școală nu este despre plăcut, sunt de acord, uneori nu ne place la școală că e greu, Uneori nu ne place la școală pentru că alți copii râd de noi, uneori nu ne place pentru că ne-a părăsit iubitul sau tot felul de motive, dar când nu-i bine e diferit. Nu e despre plăcut sau despre faptul că nu iei numai 10. Foarte multe situații nu sunt gestionate la timp pentru că elevii nu vin să ne spună, poate pentru că nu au încredere în noi, poate că experiențele anterioare ale lor sunt cu niște adulți care nu au găsit cele mai bune soluții și care, dintr-un motiv sau altul, i-au făcut să sufere sau nu i-au ascultat.”
Le-a dat și un instrument ca să înțeleagă unde ar trebui intervenit: „Dacă unui delfin nu-i este bine în apa în care înoată, este despre delfin sau este despre apă? Am face intervenție la delfin sau la apă sau am face intervenție și la delfin și la apă?”
„Aducând în subiect școala, este despre mediul de la școală unde ar trebui să fie un climat educațional de calitate pentru toți oamenii școlii. Mediul școlar cu siguranță nu este doar despre conținut academic. Este mult mai mult decât atât, și cea mai importantă emoție care ajută ca mediul să fie propice învățării este să fim în siguranță. Nu vorbim doar de siguranță fizică, este foarte importantă, dar cele mai multe problemele cu care ne confruntăm sunt legate de siguranță socială și emoțională”, mai spune ea.
Psihoterapeuta le-a explicat că schimbările pot începe cu a crea un design diferit clasei, de exemplu.
„Dimensiunea fizică e foarte importantă. Contează foarte mult locul elevilor. Prima bancă pe vremuri era foarte interesantă. Există strategii în care se vorbește despre beneficiul mutării elevilor periodic în bănci, astfel încât să fie și în relație cu alți colegi din clasă, să vadă cum oferim confortul. Gândiți-vă că, dacă așezăm băncile în formă de „U”, pentru mulți elevi va fi dificil să se uite la tablă, să stea cu capul întors. Sunt lucruri care pot părea mărunte, dar sunt foarte importante. De aceea dimensiunea fizică nu este de neglijat”, a spus Gabriela Bărbulescu.
Dar peste toate, cel mai important într-un mediu de lucru, fie el clasă, cancelarie, birou este crearea de relații.
„Le spunem elevilor că la școală trebuie să fie prieteni însă ei la școală trebuie să fie doar colegi. Așa cum și profesorii în cancelarie trebuie să fie colegi. Și să fim conștienți că suntem acolo pentru un scop comun fără să fie obligatoriu să ne placă unii de alții. Trebuie să lucrăm împreună, trebuie să fim conștienți de lucrurile de care avem nevoie unii de la alții pentru că vorbim de echipă multidisciplinară”, a continuat psihoterapeuta.
Apoi, e necesar să îți schimbi optica față de elev, adică să înțelegi „nu doar că fiecare copil contează, dar contează în mod egal”, le-a spus Gabriela.
Respecți regulile, le respectă și copilul
Cercetările în educație spun că un om învață atunci când se simte în siguranță, acceptat și apreciat. De aici ar putea porni profesorii care adesea, la clasă, trebuie nu doar să-i învețe pe copii, ci să-i dezvețe de proastele obiceiuri învățate în alte medii.
Gabriela a dat un exemplu din propria experiență, aceasta a spus că avea un elev care folosea foarte des expresia „să moară mama”. Într-o zi aceasta a mers înspre direcția educațională și l-a întrebat pe elev de ce îi dorește răul mamei sale, elevul i-a răspuns spunându-i că e doar o vorbă.
O dezbatere generală în domeniul educației este dacă atunci când ești „prea prieten” cu elevul, el nu mai este disciplinat. Normele trebuie să existe, crede și psihoterapeuta, și trebuie să existe coerență în respectarea lor.
„Când părintele traversează strada pe roșu îi spune copilului că nu are voie să facă așa doar că în momentul respectiv se grăbesc. Copilul înțelege astfel că regula poate fi încălcată”, a spus psihoterapeuta.
La fel e și cu profesorii: „Să zicem că școala are uniformă, dar nu toți profesorii cer ca la oră toată lumea să aibă uniforma. Și atunci elevii învață că de fapt asta nu e chiar atât de important și învață să-și pună uniforma doar la acei profesori care o cer, deși în școală ar trebui să fim cu toții așa pentru că regulile trebuie respectate, nu trebuie să-i învățăm pe copii să trișeze. Noi adulții uneori le dăm copiilor un model nepotrivit”.
Gabriela Bărbulescu le-a spus profesorilor prezenți la seminar că mai important decât niște rețete care să funcționeze pe o situație anume este să fie deschiși la toate punctele de vedere.
Aceasta a adus și un exercițiu pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, care suna astfel: „Două surori se certau din cauza unei portocale care se afla în frigider. Tatăl lor, supărat pe cearta care avea loc, a intrat în bucătărie, iar după o scurtă discuție, surorile au rămas satisfăcute, deoarece fiecare a obținut ce și-a dorit”. Profesorii au fost invitați să se gândească care era sursa conflictului și ce soluție a găsit tatăl. Majoritatea au spus că a împărțit portocala, că a tăiat portocala în două, că sursa conflictului era pofta, egoismul, dorința, orgoliul, însă ceea ce nu știau profesorii este că una dintre fete avea nevoie de zeamă iar cealaltă avea nevoie de coajă. „Iar morala este că ne grăbim să judecăm fără să mai aflăm niște lucruri, să mai punem întrebări și comunicarea e cheia. Niciuna nu a spus celeilalte de ce parte a portocalei avea nevoie, iar asta este tot o lipsă de comunicare”, a spus Gabriela.
Școala românească, în care se pune accentul pe competiție, pune și ea adesea umărul la crearea conflictelor din colectiv, mai spune psihologa. Să nu-i mai compari mereu pe copii între ei ar putea ajuta: „Când spunem «cine termină primul, va primi…» acolo este competiție. Unii elevi au un ritm mai încet și nu vor termina niciodată primii, astfel se vor lăsa bătuți.”
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
