
Andrei Tiut nu este doctor care să salveze vieți și nu are nici mașină cu care să care mâncare pentru izolați. În schimb a contribuit la tranziții spre online (instrumente de cercetare sociologică, în special în domeniul cercetării din publicitate, dacă sunteți curioși). Așa că aceste texte sunt mica lui contribuție patriotică pentru că să fie bine și, deci, să nu fie rău.

În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Mi-ar fi plăcut ca în liceu să-mi fie dirigintă profa de franceză. Pentru că era un om foarte deschis în raport cu ceilalți profesori pe care îi aveam, pentru că în orele ei, dincolo de franceză, ne spunea tot felul de lucruri despre viață. Pentru că la serenada de la finalul liceului, când am fost la ea acasă, ne-a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte: „Să știți că în viață, indiferent de câți prieteni ai, de cât e de iubitoare familia ta și de cât de mult o iubești tu, fundamental, ești tot singur!”
Delia Petran, Viforel Dorobanțu și Marian Anghel sunt trei directori care au redus abandonul școlar, au crescut rezultatele la examenele naționale ale elevilor, au câștigat proiecte și au adus fonduri suplimentare. Într-un interviu pentru Școala9, cei trei povestesc ce înseamnă cu adevărat să conduci o școală în România anului 2025, ce impact vor avea din toamnă măsurile fiscale și ce cred despre reforma Ministerului educației gândită „în Excel”.