
Andrei Tiut nu este doctor care să salveze vieți și nu are nici mașină cu care să care mâncare pentru izolați. În schimb a contribuit la tranziții spre online (instrumente de cercetare sociologică, în special în domeniul cercetării din publicitate, dacă sunteți curioși). Așa că aceste texte sunt mica lui contribuție patriotică pentru că să fie bine și, deci, să nu fie rău.

Elevii din echipa de robotică Autovortex și Ionuț Panea, coordonatorul lor, au concurat împotriva rușilor, la Sankt Petersburg, în primele zile ale războiului din Ucraina. Au ieșit pe locul al doilea și au trecut în etapa finală, așa că au anunțat că o să meargă luna asta la competiția din Moscova. Ceea ce le-a adus critici. Școala 9 a vorbit cu Autovortex, dar și cu un specialist în etică aplicată și cu profesorul coordonator al lotului de olimpici la matematică, care a participat la concursuri în Rusia înainte de război, pentru a înțelege ce transmite o astfel de hotărâre în contextul invaziei rusești de la granițele României.
Cum dăruim? Ce dăruim? Cum primim ceea ce ni se dăruiește?
E o abilitate de viață, nu? Este o competență, în fond. Dacă ar fi să subordonăm răspunsurile la aceste întrebări uneia dintre competențele-cheie formulate în 2018 de Consiliul Uniunii Europene, aceasta ar fi competența personală, socială și de a învăța să înveți, mai exact prima parte a ei.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.