Urszula Majcher-Legawiec este, în aceste zile, un personaj-cheie pentru tot ce înseamnă asimilarea copiilor ucraineni în sistemul de educație polonez. Fostă profesoară de limba poloneză, Urszula se ocupă astăzi de consilierea școlilor care se confruntă cu un val de refugiați ucraineni. Proiectul ei de suflet, cum spune ea, este instituirea unei noi categorii de pedagogi numiți asistenți multiculturali - care vorbesc atât poloneză, cât și ucraineană - și care sprijină demersul de integrare a refugiaților în școlile poloneze.
„Avem nevoie de cunoștințe de psihologie”
Pentru că peste 4.000 de copii din Ucraina au ajuns, în ultima lună, la școlile din Polonia și au nevoie, spune ea, de asistență specială. Nu doar pentru că nu există cărți în limba ucraineană din care să învețe, cărți despre care Urszula spune că oricum nu au nevoie, ci și pentru că vin cu un set special de probleme: după ce au lăsat în spate căminele afectate de un război, acești copii au nevoie de atenție specială.
Urszula spune că profesorii nu sunt deocamdată pregătiți să le predea unor copii care nu vorbesc limba poloneză. Chiar dacă există copii de imigranți care studiază la școlile din Cracovia, statutul de refugiat, evidențiază ea, vine la pachet cu o serie de probleme specifice.
„Așa că, acum, avem nevoie de o metodologie, trebuie să știm cum să le predăm acestor copii care nu vorbesc poloneză și trebuie să avem grijă de ei. Avem nevoie de cunoștințe de psihologie, despre PTSD (sindromul de stres postraumatic), despre reziliență, despre cum putem face toate astea. Rolul meu este să dau sfaturi, dacă pot să o fac, despre cum să li se predea acestor copii aflați în aceste situații specifice: traumatizați, simțindu-se nesiguri”, ne explică Urszula, din biroul ei aflat undeva în centrul Cracoviei.
„Știu copii care folosesc poloneza și după una, două luni”
Pe de altă parte, există și avantaje în ce privește integrarea acestor copii, iar un avantaj este acela că limbile poloneză și ucraineană sunt destul de similare. Când vorbim despre timpul de care un copil refugiat are nevoie să se integreze în sistemul de educație polonez, Urszula e destul de optimistă.
„Se întâmplă destul de rapid, pentru că limbile poloneză și ucraineană fac parte din aceeași familie și asta ajută. Ăsta e marele avantaj. Știu copii care folosesc poloneză și după una, două luni, când sunt expuși mult în grupuri de copii polonezi”, explică ea.
„Au nevoie de tratament special”
Totuși, coaliția Open Krakow a venit acum cu o nouă abordare în ce privește copiii sosiți din Ucraina - în loc să îi amestece direct în clasele unde învață copiii din Polonia, s-a decis organizarea unor ore pregătitoare în cadrul cărora să învețe doar ucrainenii. Urszula spune că ea, în mod normal, se opune unor astfel de segregări, dar situația de față este una specială.
„Cred că e o idee bună, pentru că ei au nevoie de tratament special, de mai mare grijă față de copiii polonezi. Au nevoie de o persoană care știe două limbi, poloneză și limba copiilor, și fiecare clasă are un profesor și o astfel de persoană, un asistent multicultural care vorbește ucraineană și poloneză sau poloneză și rusă. Pentru că nu toți copiii preferă să vorbească ucraineană”, spune coordonatoarea.
„În această situație, nu au foarte multe oportunități să intre în contact cu polonezii, dar am vorbit cu directorii multor școli și spun că înțeleg nevoile de integrare și organizează evenimente comune, facilitează contactul între copiii polonezi și cei ucraineni.”
Când întrebăm dacă acești copii au nevoie de manuale în limba ucraineană, Urszula face semn din cap că nu, nu cărțile sunt problema.
Cred că scopul e să arătăm că ne pasă de ei, să vorbim despre viitor, despre posibilități, nu despre război. Principalul subiect e limba - dacă rămân aici, trebuie să vorbească poloneză - și procesul de integrare. Este important și din perspectiva părinților și a copiilor din Polonia.
De la 35 la peste 100 de asistenți multiculturali
La ora actuală, arată ea, nu există nicio școală poloneză din Cracovia care să nu fie implicată în procesul de integrare a copiilor ucraineni. În jur de 10.000 de locuri sunt disponibile pentru refugiați și imigranți, dintre care 6.000 sunt ocupate acum - 4.000 de către copiii sosiți în ultima lună din Ucraina și în jur de 2.000 de către copiii de imigranți. „Deci, fiecare școală, dintre cele 400 de școli din oraș, are copii din Ucraina”, conchide Urszula.
Momentan, pentru ca procesul de integrare culturală să decurgă mai simplu, s-a decis la nivelul coaliției ca toți copiii de refugiați să fie sprijiniți de asistenți multiculturali, pedagogi care vorbesc atât poloneză, cât și ucraineană. Până în luna februarie, aceștia erau doar 35 la număr, dar din februarie și până acum s-a ajuns la peste 100 de astfel de asistenți. Urszula recunoaște că nu a fost suficient timp pentru a-i instrui pe toți cum să lucreze cu acești copii, dar spune că faptul că vorbesc cele două limbi este suficient.
Perioada de tăcere: „Limba poloneză mai poate aștepta”
În rândul refugiaților, sunt cazuri de copii care au sosit traumatizați și au nevoie de un tratament special, există astfel de copii care nu vorbesc.
„E un proces normal când ești într-o țară nouă, într-o nouă cultură. Din punctul de vedere al metodologiei, se numește perioada de tăcere. E complet natural. Nu e de ajuns să ai încredere în tine ca să vorbești limba. E mesajul meu pentru profesori: nu vă așteptați ca un copil să vorbească din prima. Poate dura o săptămână, o lună sau șase luni, dar activitățile artistice, sportive cu copiii polonezi sunt foarte importante. Și asta e o formă de limbaj. Limba poloneză mai poate aștepta”, încheie ea.
