Un studiu al Consiliului Elevilor spune că 36% dintre copiii de la țară indică lipsa oportunităților de dezvoltare printre nevoile lor și 21% arată spre infrastructura școlară neadecvată. În plus, 60% dintre elevi spun că nu au laboratoare sau că sunt de o calitate deplorabilă. La țară există de cinci ori mai puține licee decât la oraș. 23% dintre copiii din rural nu mai ajung să termine gimnaziul.
Există în țară, chiar în sate dezavantajate, școli care dau cu adevărat valoare comunității. Cinci dintre cele mai bune cadre didactice care predau la țară au primit distincția „Profesorul Anului din mediul rural” într-o gală care a avut loc la Iași. Peste 300 de profesori și învățători s-au înscris în această competiție organizată de Teach for Romania. Juriul a fost format de experți din domeniul educației, societatea civilă și reprezentanți ai organizațiilor elevilor.
Dădea câte 50 de telefoane pe zi ca toți elevii să participe la școala online
Învățătoarea Daniela Maria Arion este cadru didactic la Școala Gimnazială din comuna Mihai Viteazu, județul Cluj, de peste 20 de ani. De 7 ani conduce instituția care are 500 de elevi. „Sunt ca și copiii mei, iar colegii mei sunt ca și familia mea”, spune directoarea Arion. A primit premiul la categoria „Prevenirea abandonului școlar”.
„M-am străduit în cei 7 ani de direcțiune să-i aduc pe toți la școală, să nu-mi plece niciun copil. N-am putut singură, am colectiv extraordinar. Am avut încredere că dacă vom crea un mediu plăcut elevilor, dotăm școala, accesăm multe proiecte, îi susținem în toate activitățile lor, vom reuși”, spune Daniela. Școala pe care o conduce are și un program after school, unde copiii merg uneori și sâmbăta, și o sală de sport modernă. „Îi încurajăm să facă ce le place cel mai mult, pentru că nu toți trebuie să fie buni la română și matematică”, mai spune directoarea.
Ca niciun copil să nu abandoneze cursurile, merge și acasă la părinții nevoiași pentru a-i convinge să-și lase copiii la școală în continuare. În perioada pandemiei spune că dădea zilnic câte 50 - 60 de telefoane ca să se asigure că fiecare copil are internet și dispozitive pentru a școala online.
Învățătoarea e de părere că nu notele sunt cele mai importante, ci ca toți elevii să termine școala. „Sunt cadru didactic de 20 de ani și mi-a rămas în minte o familie cu 9 copii care, deși cu situații grele acasă, totuși am reușit să-i conving pe părinți ca fiecare să termine școala. Nu e neapărat necesar să avem rezultate bune la evaluarea națională, este important ca fiecare copil să termine școala și să meargă cât mai departe cu studiile”, a mai spus directoarea școlii din Mihai Vodă, pentru Școala 9.
„Profesorul trebuie să ofere respect”
Profesorul Romeo Bolohan, de la Liceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, din Dumbrăveni, Suceava, este laureatul categoriei „Dezvoltarea abilităților socio-emoționale”. Săptămâna trecută l-au impresionat opt elevi care se pregăteau de participarea la Olimpiada de Educație Tehnologică.
„Nu am mai văzut de multă vreme copiii cu o stimă de sine atât de ridicată, dar foarte ridicată. Au crezut în șansele lor, chiar dacă au obținut doar trei dintre ei mențiune, dar au fost extraordinari, mi-a fost dor să văd copii cu cu un moral ridicat”, a povestit Romeo Bolohan, care crede că „profesorul trebuie să ofere respect, să-i acorde încredere elevului și să-l valorizeze”.
Ioana Diaconu, câștigătoarea categoriei „Implicare în comunitate”, e profesor la Școala de Industrie Alimentară Țibana, din Iași, de 18 ani. Despre elevii ei spune că sunt „menire, rost, responsabilitate, putere și destin”, iar comunitatea în care predă, care i-a devenit între timp „acasă”, i-a dat „aripi și rădăcini”.
„Fără familiile elevilor, fără oamenii care m-au ajutat și care au susținut fiecare proiect și fiecare campanie pe care am desfășurat-o pentru copiii noștri nu am putea vorbi astăzi despre aceste rezultate frumoase din educație”, a declarat Ioana Diaconu.
Africa sau Răducăneni
Aurora Enache, profesor de 22 de ani la Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti”, din comuna Răducăneni, județul Iași, câștigătoare la categoria „Dezvoltarea leadership-ului la elevi”, a spus săptămâna trecută „my job is done” (trad. „mi-am făcut treaba”). În timp ce era plecată cu o bursă în Spania, elevii ei au organizat o acțiune umanitară pentru Ucraina. „Ei s-au descurcat singuri, fără mine. Am simțit că există liderii de care școala are nevoie, sunt puternici, așa cum am crezut”, a spus, emoționată, Aurora Enache.
Acum se gândește că viața ei ar fi putut fi cu totul altfel, fiindcă imediat după ce a terminat facultatea era foarte hotărâtă să plece într-o misiune undeva în Africa.
„Simțeam că nu am să pot trăi dacă nu am să mă dedic unei misiuni. Dar între timp trebuia să fac ceva, să mă întrețin și așa am ajuns profesor la Răducăneni. Acolo am descoperit nu o misiune, ci mai multe misiuni, nu am mai avut timp să plec în Africa. Și nici nu a mai fost nevoie”, a povestit Aurora.
Își i-a energia din activitățile de leadership pe care le are cu elevii. „Nu știu dacă am fost profesor la început, dacă asta a fost menirea mea, dar am avut norocul de a întâlni niște generații de elevi supereroi și am devenit profesorul care sunt acum și vreau să le mulțumesc”, a maispus profesoara.
Să uiți Parisul și Bucureștiul, dar să ții minte Suceava
Pentru învățătoarea Adina Popa, de la Școala Gimnazială Basarabi, din județul Suceava, distincția de profesorul anului din mediul rural la categoria „Dezvoltarea literației” reprezintă „un răspuns la 10 ani de întrebări și frământări”.
„Printre aceste întrebări și frământări se numără o întrebare esențială pentru mine «Cât timp o să mai fie învățământul rural Cenușăreasa sistemului de Educație din România?». Iar răspunsul îl avem pentru că deja se produce o schimbare în acest sens”, e de părere Adina Popa.
O altă întrebarea pe care și-a pus-o des a fost dacă a făcut bine că s-a mutat la țară, „dacă a meritat”.
„Există o vorbă - «Să uiți Parisul!». Dar nici «Să uiți Bucureștiul!» nu sună rău. Și să rămâi în Suceava. Viața mea a pendulat între aceste orașe. „Să uiți Parisul”, pentru că am avut multe proiecte Erasmus, activități care s-au desfășurat în Franța. Apoi, „Să uiți Bucureștiul!” pentru că acolo m-am format. Am ales să rămân la țară după experiența din mediul urban pentru că aici este nevoie de mine și mi-am găsit loc. Locul meu este acolo unde este cea mai mare nevoie de mine. Sunt cetățean al lumii și nu aparțin unui singur loc.”
