Meciul de fotbal elevi-profesori de la „Vianu” își joacă revanșa de 37 de ani

– Câte tricouri mai sunt?, întreabă un elev grăbit, în fața sălii de sport.

– Stai să întreb, răspunde Homorodean, cu calmul omului care a văzut multe meciuri la viața lui.

E jumătatea lunii mai, ziua în care la Colegiul Național „Tudor Vianu” are loc una dintre cele mai așteptate tradiții: meciul de fotbal dintre elevi și profesori, ajuns la a 37-a ediție.

– O să jucați și dumneavoastră?, îl întreabă o elevă.

– Vă ținem pumnii!, adaugă imediat un coleg de-al ei și aplaudă.

Profesorul Homorodean, 73 de ani, zâmbește.

Curtea e plină de elevi, părinți și profesori. Băieții poartă echipamente sportive, fetele au venit să-i susțină – cu bandane pe cap, cu pancarte și steaguri. În tribune se scandează: „12A, adu-ne victoria!” sau simplu: „Hai elevii!”.

Fault

Miodrag Belodedici e prezent. Elevii fac poze cu el, iau autografe sau măcar îi strâng mâna. Înainte de fluierul de start, sunt invitate majoretele. Se aude imnul UEFA Champions League. S-au înscris 65 de elevi de clasa a XII-a, zece profesori și tot atâția invitați din lumea fotbalului. 

Foto: Miodrag Belodedici semnează tricourile vianiștilor. 

La ora 13:00, fluieră arbitrul. De o parte a terenului – profesorii îmbrăcați în roșu, de cealaltă – elevii în alb. Primul șut e apărat spectaculos de unul dintre profesori.

După jumătate de oră de joc și multe schimbări de echipe, profesorul Homorodean simulează un fault cu un elev. Profesorii sar imediat să-l „salveze”, dar, conform tradiției, Homorodean primește cartonaș roșu și părăsește terenul, spre amuzamentul tuturor.

Când a jucat primul meci cu elevii săi avea 36 de ani. Se întâmpla în 1988, când a și adus tradiția în Colegiu. N-a lipsit la niciunul de atunci. 

Foto: Profesorul Marcel Homorodean (3) și elevii pe teren.

Meci cu legende

De-a lungul timpului, în echipa profesorilor de la „Vianu” au fost invitați și nume mari din lumea fotbalului și din alte domenii — Alexandru Tudor, Benone Zota, Miodrag Belodedici, Ciprian Marica, Victor Angelescu, ba chiar și Mircea Badea, om de televiziune și absolvent de „Vianu”.

Și în ediția de azi au intrat în teren invitați speciali: Miodrag Belodedici, fost fundaș al echipei naționale, singurul român care a câștigat Cupa Campionilor Europeni de două ori, cu Steaua și Steaua Roșie Belgrad; Ionuț Voicu, fost căpitan al Rapidului, acum director sportiv; și Victor Angelescu, acționar principal al Rapid București.

„Așa ar trebui să fie în fiecare săptămână”

La final de meci, după poze și autografe, am stat de vorbă și noi cu Belodedici, invitat pentru a patra oară de partea profesorilor vianiști. 

Meciul, ne-a spus el, a fost ca un meci oficial, jucat pe stadioane mari. „Am avut galerie, au aplaudat, a fost o atmosferă foarte frumoasă. Așa ar trebui să fie în fiecare săptămână, dacă s-ar putea.”

Pentru Belodedici, sportul e un obicei format încă din copilărie, în satul natal din Comuna Socol, la granița cu Serbia, chiar pe malul Dunării. Acolo, în curtea școlii, imediat după ore, juca mereu fotbal. Nu-și amintește să fi existat meciuri elevi-profesori.

Despre cei care își doresc să facă performanță în fotbal, Belodedici spune: „E foarte important să aibă antrenori care știu să se comporte cu ei și să îi crească. Trebuie să aibă grijă de ei, să-i antreneze cum trebuie, să îi hrănească cum trebuie, să îi educe cum trebuie. Și să muncească”.

Un punct de legătură elevi-profesori

Claudiu Cristea, în vârstă de 17 ani, a arbitrat pentru prima dată meciul elevi-profesori de la „Vianu”. Claudiu spune că profesorii, cu peste 20 de goluri marcate, au fost mai experimentați și colegii lui „mai au de muncit”.

Vlad Biholar, în vârstă de 18 ani, elev la „Vianu” și jucător în meci, spune că a fost un meci interesant mai ales pentru că au venit și profesioniști, „și atunci bucuria a fost mai mare când am reușit să dăm un gol”.

A apreciat, însă, priceperea profesorilor și crede că o astfel de tradiție poate să fie un punct de legătură, un moment în care profesorii să arate „că și ei pot să fie unii de-ai noștri și că pot să ne înțeleagă”.

Inspirat dintr-o cursă de canotaj

Înainte de Revoluție, Marcel Homorodean, profesor de informatică, urmărea la Televiziunea Română rubrica de sport. Își amintește că era difuzat un concurs de canotaj între două universități, a 100-a ediție.

„M-am gândit că ar fi grozav să fie și la «Vianu», am zis că trebuie să găsim ceva. Și ne-am gândit că cel mai popular sport este fotbalul”, își amintește profesorul.

„Cum să vin eu în short la meci?”

Acum, meciul de la „Vianu” e o adevărată sărbătoare a școlii în care „elevii și profesorii se bucură, avem invitați, un meci de fotbal spectaculos, cu scandal, cu aplauze și cu galerie”.

Dar atunci, ideea era privită cu scepticism de unii dintre profesori. „Cum să vin eu în short la meci?”, îl întrebau unii înainte de prima ediție. Apoi, după joc, îi spuneau „N-am putea face două meciuri pe an? Am mers la oră și băieții m-au măgulit: «Domn' profesor, ce fuleu, ce șut aveți!»”.

Foto: Arhiva profesorului Homorodean. Peste trei decenii de meciuri între elevi și profesori (1988–prezent). 

Dacă în prima ediție au jucat cu tricouri pestrițe, „fiecare ce a găsit”, la a doua ediție, povestește Homorodean, au avut „un mare noroc”. Mircea Angelescu, președintele Federației Române de Fotbal de la vremea aceea, le-a adus jucători de talie, un arbitru de top, o minge de fotbal de campionat și… tricouri galbene și pantaloni albaștri.

A fost, ceea ce numește Homorodean, „un câștig modest la loto”. Și tot de atunci a rămas tradiția ca în meci să fie invitate personalități ale fotbalului.

2020, anul în care COVID-19 ne băga în lockdown, e singurul în care nu s-a ținut meciul. În 37 de ani, tradiția de la „Vianu” a fost continuată prin cinci conduceri: două directoare și trei directori, cei din urmă intrând și pe teren de partea profesorilor.

„Am fost sprijinit de absolut toate conducerile care au fost de-a lungul timpului. Mi se pare incredibil la fel cum mi se părea incredibil și să ai un concurs de canotaj de 100 de ani”, povestește Homorodean.

Pe vremuri, când la „Vianu” se făceau mai puține activități în afara orelor, meciul avea un impact mai mare, explică profesorul. „Era o sărbătoare. Acum e parte dintr-o sărbătoare. Acum avem și cercul de robotică, experiențe de fizică, biologie, chimie, trupă de teatru.”

„Sper ca tradiția să fie continuată, că nu e meciul meu”, răspunde când e întrebat ce se va întâmpla cu meciul elevi-profesori după ce nu va mai avea normă de predare. Deși este pensionat de 8 ani, a continuat să vină și să predea, iar în prezent se află în al 50-lea an de carieră. Iar meciul – tradiția pe care a pornit-o în 1988 – a mers mai departe în tot acest timp. La fel și trupa de teatru a Colegiului, căreia i-a pus bazele în 2012.

Activitățile extracurriculare, așa cum e și meciul anual elevi–profesori de la Vianu, contribuie la dezvoltarea relației dintre elevi și profesori. Potrivit unei meta-analize, o relație mai bună cu profesorul îi determină pe elevi să fie mai implicați la ore, deci să facă performanță mai bună, iar relația construită în afara orelor de curs îi ajută pe elevi să-și vadă profesorii ca oameni cu emoții și pasiuni similare.

Mai mult, profesorii care creează un mediu sigur, în care elevul se simte respectat, ascultat și sprijinit, contribuie la consolidarea sentimentului de apartenență la școală. Sentimentul de apartenență înseamnă bunăstare emoțională, zero absenteism și motivație crescută, potrivit studiului School Belonging of Adolescents: The Role of Teacher–Student Relationships.

Sau cum spunea elevul Vlad Biholar, așa pot profesorii lor „să fie unii de-ai noștri”. 

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.