
Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.

Cehia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Austria, Belgia, Germania, Spania, Italia, Franța, Cipru, Polonia, Croația, Irlanda, Emiratele Arabe Unite, Anglia. Sunt țări în care părinții români cu dor de casă și-au dorit ca și copiii lor, unii născuți în străinătate, să poată citi în română. În aproape patru ani, Biblioteca Prichindeilor are 23 de locuri de întâlnire, în 16 țări.
Comuna Dumbrava din Prahova are 4500 de locuitori răsfirați în cinci sate. Fiindcă școala din Zănoaga rămâne cu un singur cadru didactic la trei clase simultane, restul copiilor vor trebui să meargă la unitatea de învățământ din Dumbrava, reședința de comună. Cum există un singur microbuz și un singur șofer, se vor face zeci de ture într-o zi ca să-i ducă și să-i aducă pe elevi. Bianca Borcea este din Dumbrava, astăzi liceană la Ploiești, și știe ce înseamnă viața de navetist. Într-un editorial pentru Școala 9, eleva face un apel către autorități să rezolve problema transportului școlar din comună.
Ar fi mai bine să nu existe nicio restricție și părinții să poată alege ce școală vor, dacă tot nu pot fi cu adevărat obligați să dea copiii la școala de cartier? Sau ar trebui verificate adresele și puși să se înscrie la școala de care aparțin?