
Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
REZOLVAT. În școli există oameni-cheie care sunt acolo să-i sprijine pe elevi când trec prin dificultăți care stau în calea învățării sau mai rău de atât, îi fac să abandoneze școala. Este vorba de consilierii școlari. Prea puțini în țara noastră, unul la 800 de elevi. Școala9 a vorbit cu Cosmina Matei, consilieră școlară pentru 1.100 de elevi din comuna Gruiu, Ilfov, chiar în ziua în care a adus în fața elevilor o campioană la kickboxing să-i învețe pe copii cum să cadă. O metaforă subtilă, dar de efect. Cosmina ne-a vorbit despre provocările din munca sa, deloc puține, dar și despre proiectele care au funcționat.