
Raluca este absolventă de Jurnalism la FJSC și masterandă la Jurnalism Tematic. La Școala9 îmbină storytelling-ul cu analiza riguroasă, aducând în prim-plan, printre altele, povești despre inteligență artificială, refugiați și sistemul educațional din zone defavorizate. Este și copywriter pentru un post de radio național și pasionată de călătorii, mereu în căutare de noi perspective.

Astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, dăm cuvântul Ștefaniei, o elevă de 15 ani din Bacău, membră a Boardului Copiilor Unicef. Ștefania povestește despre curajul de a-ți urma pasiunile și despre importanța sănătății mentale la o vârstă cu multe provocări – adolescența. În România, aproximativ 22.000 de copii și adolescenți trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, iar mulți alții se confruntă cu diferite dificultăți de dezvoltare, emoționale sau cognitive, potrivit unei cercetări Unicef de anul trecut.
De câteva luni întrebările elevilor, părinților, profesorilor și altor actori din educație despre cum se face școală în vreme de pandemie nu se mai opresc. Iar pragul de peste patru mii de cazuri noi de infectări din ultimele zile a venit cu mai multe incertitudini și frici. Am încercat să răspundem la ele prin intermediul unor experți în sănătate publică, educație și administrație locală. Pentru că, la intersecția dintre aceste domenii, se află soarta școlilor din România.
K-pop, muzica produsă de artiști din Coreea de Sud, a devenit un fenomen global, cu miliarde de fani în toată lumea. Inclusiv în România unde există un site realizat de fani ai genului, dar și trupe de dans și concerte. În Coreea de Sud, o singură trupă – BTS – aduce miliarde de dolari la bugetul de stat, contribuția lor la PIB-ul țării fiind comparabilă cu cea a companiei aeriene Korean Air. În plus, spre un milion de turiști ajung în țara natală a curentului muzical fiindcă sunt fani ai genului. Școala 9 a vorbit cu trei fane și un organizator de evenimente despre nebunia K-pop de la noi.