
Raluca este absolventă de Jurnalism la FJSC și masterandă la Jurnalism Tematic. La Școala9 îmbină storytelling-ul cu analiza riguroasă, aducând în prim-plan, printre altele, povești despre inteligență artificială, refugiați și sistemul educațional din zone defavorizate. Este și copywriter pentru un post de radio național și pasionată de călătorii, mereu în căutare de noi perspective.

Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
Op-Ed. Cuvântul „uniformă” vine din latinescul „uniformis”, care înseamnă „a fi de aceeași formă”. Am dus discuția mai departe, de la o ținută adecvată, la activități și profesori care îi modelează pe elevi, întrebându-mă „cât de uniformizată este, de fapt, școala?”
K-pop, muzica produsă de artiști din Coreea de Sud, a devenit un fenomen global, cu miliarde de fani în toată lumea. Inclusiv în România unde există un site realizat de fani ai genului, dar și trupe de dans și concerte. În Coreea de Sud, o singură trupă – BTS – aduce miliarde de dolari la bugetul de stat, contribuția lor la PIB-ul țării fiind comparabilă cu cea a companiei aeriene Korean Air. În plus, spre un milion de turiști ajung în țara natală a curentului muzical fiindcă sunt fani ai genului. Școala 9 a vorbit cu trei fane și un organizator de evenimente despre nebunia K-pop de la noi.