Scriu despre educație la Școala9 din iulie 2024. În documentarea reportajelor pe care le-am publicat aici, am ajuns în mai multe școli și am stat de vorbă cu directori foarte diferiți. Și de la fiecare am învățat câte ceva.
Pe unii i-am văzut vizionari, au ales să intre în programe pilot și să testeze idei noi în școlile lor. Alții mi-au arătat ce înseamnă perseverența: pentru ei nu e un efort prea mare să treacă zilnic Dunărea cu bacul ca să ajungă la școala unde predau de peste trei decenii. Iar alții m-au făcut să înțeleg ce se întâmplă cu o școală atunci când directorul alege să nu spună prea multe despre problemele școlii crezând că astfel protejează imaginea școlii.
Cât de mult contează pentru o școală să aibă un director bun? Și cum știi, ca director, că ești unul? Am întrebările astea notate în agendă, lângă alte idei pentru Biblioteca noastră. Și, când am început să sap prin arhiva Școala9, m-am bucurat că răspunsurile erau acolo, în poveștile publicate de colegii mei și de mine.
Și tot întrebările astea două m-au făcut să mă gândesc și la ce tipuri de directori am întâlnit ca elevă și cum mi-au impactat parcursul.
La Liceul Teoretic din Urlați, un oraș din Prahova cu vreo zece mii de locuitori, am învățat din clasa a V-a până într-a XII-a. Aici sunt și singurii directori pe care mi-i amintesc din anii de școală. Domnul Robert Stan, profesor de istorie, era tipul de profesor iubit de toată școala: apropiat de noi, glumeț, dar știa și să se impună atunci când trebuia. La final de clasa a VIII-a am ales să rămân la liceul din Urlați pentru că profesoara mea de română, doamna Mădălina Lefter, urma să devină directoare. Știam că ne va fi bine cu ea – și așa a fost. E directoare și astăzi, la al doilea mandat.
La sfârșitul clasei a XII-a eram hotărâtă să dau la Finanțe-Bănci, la Academia de Studii Economice. Se pare că mă vedeam în fața cifrelor pentru tot restul vieții, deși matematica nu fusese niciodată punctul meu forte. „N-ai cum să te duci la Finanțe-Bănci, nici să nu te aud”, mi-a spus, cu două săptămâni înainte de Bacalaureat, directoarea liceului. Mi-a mai spus și că mă vede într-o zonă mai creativă, legată de oameni și idei, unde să pot să-mi spun părerile. A insistat până am înțeles - ea înțelesese înaintea mea - că prefer literele în locul cifrelor. Și așa am ajuns să dau la jurnalism și să scriu textul ăsta. Ce bucurie!
Doamna Lefter m-a învățat că un director bun poate influența drumul pe care îl aleg elevii școlii pe care o conduce. Cu gândul la rolul directorului într-o școală, am ales cu grijă câteva texte din arhiva Școala9 pe care sper să le găsiți folositoare. Sunt povești din toată țara și din afară, documentate și scrise de reporterii Școala9, care vă pot da speranță, vă pot inspira sau vă pot da soluții inovatoare – lucruri care să vă ajute să vedeți ce înseamnă să fii un director bun și cum puteți face diferența în școala voastră.
Ce spun studiile
Directorul „este direct responsabil de calitatea educației furnizate de unitatea de învățământ”, scrie în prima fișă a postului de director pe care mi-o indexează motorul de căutare.
Dincolo de atribuțiile și competențele standardizate, însă, multe studii și meta-analize arată că un director bun e mai mult decât un administrator. Cercetările internaționale vorbesc despre faptul că un director bun este un director care are o viziune clară pentru școala lui, investește în profesori, îi ajută să crească prin formări adaptate nevoilor lor și le protejează timpul de predare, construiește o comunitate de învățare, se asigură că elevii primesc o educație de calitate, și, poate cel mai important, știe să deschidă școala către exterior, adică către familiile elevilor și comunitate, un așa zis director-smochin.
Unele dintre aceste lucruri se învață din cărți sau din cursuri de leadership, altele din practică, prin încercări și greșeli. Și sunt și acele lucruri care se prind mai degrabă din exemple - alți directori care au adus ceva bun în școlile lor și care merită replicat și în alte școli din țară.
De la țară și din țară adunate
Dacă școala în care ești director e în mediul rural, povestea unui director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș te-ar putea inspira. „Eu am principiul cărămizilor. Când am pus jaluzele la ferestre, în primul an, am pus la patru săli de clasă, în următorul, la alte patru săli de clasă, și tot așa”, dădea un exemplu concret directorul Claudiu Vlad. Și tot din mediul rural, din Sălaj de data asta, vine și o poveste a unei directoare care își premiază cu excursii elevii care nu lipsesc de la ore. Directoarea a dat responsabilități tuturor profesorilor, a strâns relația cu familiile copiilor și a premiat prezența la școală.
În Cluj, o altă directoare a lăsat deoparte proiectele, planificările, comisiile, scopurile definite formal, și a definit simplu ce și-a dorit în școala sa: „Toți să vină cu plăcere la școală, copii și profesori!”. Așa a reușit să întoarcă elevii de la oraș la școala din sat.
Școala ta se confruntă cu abandonul școlar? „Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani, pentru combaterea lui? Poți citi povestea din Arad sau despre soluții în proiectul nostru REZOLVAT pe tema abandonului școlar.
Managementul unei școli seamănă uneori cu cel al unei afaceri. La liceul din Brașov condus ca o afacere, profesorii au învățat să funcționeze ca o echipă de business, unde eficiența și colaborarea duc la rezultate. Dar asta ridică și o întrebare importantă: ar trebui directorii să fie în primul rând manageri, nu profesori?
Alți manageri de școală au demonstrat că partea financiară și cea birocratică nu pot fi ignorate. Un director din Bistrița povestește cât de mult depind școlile de o bună administrare, dar și cât de greu e să faci performanță într-un sistem lipsit de resurse umane stabile.
Un director bun știe și că disciplina nu se reduce la sancțiuni. „De ce nu funcționează exmatricularea unui elev-problemă” arată că soluțiile pe termen lung vin din dialog, mediere și răbdare.
Învățăm și din afară
Inspirația vine și din exemplele internaționale. Ari Pokka, expert în management educațional din Finlanda, explică de ce succesul școlilor țării nordice ține de echilibrul dintre autonomie, încredere și responsabilitate. Tot din țara pe care ocupă locul întâi la fericire, profesori universitari ne spun ce înseamnă de fapt fericirea pentru finlandezi, despre rata sinuciderilor, despre cum îi afectează vremea, despre ce fac în școli și în societate.
De la noi, experți ca Anca Tîrcă oferă repere clare despre ce înseamnă un leadership educațional sănătos. Iar sănătos înseamnă și să ai un spațiu prietenos. Asta a înțeles și Luiza Apostu, care a pornit într-o călătorie pe la școli care folosesc metode alternative de învățare din Olanda, Belgia, Spania și Mexic. S-a întors în țară și a înființat Rubik, un afterschool care nu are profesori, ci ghizi de învățare, în care elevii își pot alege activitățile și pot intra nepoftiți în camera profesorilor - numită sugestiv „necancelarie”.
Ce înseamnă descentralizarea? De ce ne dorim desființarea inspectoratelor? Când nu funcționează o instituție, ce faci: o desființezi, sau o reformezi? Dacă întrebările astea rulează constant și în mintea ta, ai putea să îți găsești răspunsurile aici.
Și directorii mai demisionează, câteodată. Dar vin alții și candidează pe locurile rămase vacante. În ultimii ani, s-au înscris la concursul pentru ocuparea posturilor de directori cam câte un candidat pe loc. Lidera de sindicat Cornelia Popa-Stavri a explicat care crede că sunt motivele pentru care cadrele didactice nu își doresc să participe la concurs. Îți dorești să mergi și tu la concurs? Ca să înțelegi sistemul și în ce te bagi, poți citi un interviu despre asta cu Constantin Lomaca, expert în educație în Germania.
Dar, poate cel mai important, înțelegem că un director nu trebuie să fie singur. Povești precum „Toți directorii noștri”, „Lecția cap-coadă” sau „Limbaj comun” arată că direcția unei școli se construiește prin colaborare între profesori, părinți, elevi și comunitate.
