Am crescut într-un sat din Vaslui până la 14 ani, când am terminat clasa a VIII-a. Școala, așezată pe un deal mic, poate fi observată încă de când cobori spre sat: o clădire dreptunghiulară, colorată în verde și alb, în mijlocul unui teren gol. La câțiva metri de școală e toaleta, o clădire albă, mică și lungă, cu câteva uși – aceeași ca acum nouă ani, când am plecat din sat și una dintre cele 25 de toalete din Vasluiul rural care așteaptă să fie modernizate. Școala așteaptă toaletele, satul așteaptă canalizarea, apa curentă, gazul.
Părinții își făceau simțită prezența, deși îi vedeam rar pe la școală. Moștenirea lor se simțea în tonul vocii noastre, în poreclele cărate de generații, în tensiunile lor, pe care le purtam pe umerii noștri, deși eram doar niște copii.
Erau patru ocazii pe an când vedeam părinți în fața școlii: în prima zi de școală, la serbarea de Crăciun și la ședințele semestriale cu părinții.
Am fost o elevă silitoare și ascultătoare, așa că întâlnirile nu-mi dădeau emoții. Stăteam cuminte acasă și o așteptam pe mama să-mi povestească discuțiile de oameni mari de la școală. Îmi spunea că vorbeau despre note și absențe, despre dosarele de bursă și rechizite sau despre eventualele certuri care mai apăreau între colegi.
În cei nouă ani de zile, deși toaleta școlii e în același loc în curte, unele lucruri s-au schimbat. Din septembrie 2022, elevii au trecut de la cele două semestre, la cinci module. Ca urmare, și ședințele cu părinții s-au înmulțit. „La sfârșitul fiecărui modul, au avut evaluări și ne-au chemat la ședințe, să ne prezinte notele”, îmi povestește mama.
Însă deși numărul ședințelor s-a înmulțit, discuțiile se concentrează tot pe extremele clasei. Cine ia anul ăsta premiul I? Cine e în pericol să repete anul?
Nu știu exact cum se desfășoară sau cum ar trebui să fie de fapt ședințele cu părinții, dar am câteva întrebări la care cred că mulți părinți caută răspunsul.
Cum vorbim cu adolescenții despre sex? Poate nu e atât de confortabil la început, așa că găsești aici un ghid pentru părinții care vor să navigheze cu mai multă încredere în conversațiile cu copiii lor legate de sex și sexualitate.
Dintr-un interviu cu psihologa Diana Vijulie, afli cum începi primele discuții din copilărie, ce greșeli fac frecvent părinții, cum reacționăm când aflăm că adolescentul are deja o viață sexuală, ce riscuri aduce expunerea la pornografie, cât de important este consimțământul și ce resurse pot sprijini aceste conversații. De altfel, cred că întreaga serie serie REZOLVAT despre educație sexuală poate fi de folos.
Un an de ateliere interactive despre relațiile de cuplu dintre liceeni a arătat că tinerii și-ar dori să poată vorbi despre ce-i frământă cu adulții din viețile lor, dar aceștia sunt de cele mai multe ori inaccesibili. Află de aici cum privesc adolescenții relațiile.
La fel de importante însă sunt şi relaţiile dintre oamenii mari și oamenii mici de la școală. La primul eveniment organizat de Școala9, am discutat despre cum putem forma relații sănătoase între cei mai importanți actori din învățământ: profesori, elevi și părinți.
De ce nu-i place la școală? Pentru că școala poate fi o sursă de stres și anxietate pentru copii, iar cauzele merg de la presiunea care se pune pe ei de către părinți la mediul educațional. „Implicarea nu înseamnă să îl întrebi dacă și-a făcut temele”, explică psihologa Roxana Agafiței. Aceasta a susținut un ținut un atelier pentru părinți, unde a pus accent pe prevenție, comunicare și suport emoțional în relația copilului cu școala.
Părinții vor ca școala să-i facă pe copii respectuoși, disciplinați și studioși, iar creativitatea și independența sunt mai puțin importante pentru ei, arată un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (IRES). Domnica Petrovai, psihoterapeută și psihologă clinician, ne explică într-un interviu despre așteptările de la elevi ale părinților și profesorilor și despre experiențele și emoțiile care complică relațiile dintre adulți și copii.
Dorința copilului de a-și mulțumi părintele sau figura primară de atașament este adânc înrădăcinată în sistemul său de supraviețuire, spune și Oana Calnegru, psihologă și psihoterapeută de familie.
În simplitatea creierului orientat instinctiv către siguranță, un copil care este plăcut are, inconștient, mai multe șanse să fie îngrijit și protejat – deci să supraviețuiască. Așadar, cum ne gestionăm emoțiile între „e cel mai important examen” și „nu-i capăt de lume”? 150 de familii au luat parte la o campanie de susținere dedicată părinților în perioada examenelor de Evaluarea Națională și Bacalaureat și au încercat să răspundă la această întrebare. Vezi aici cum au mers părinții la consiliere.
În lumea în care am trăit până la 14 ani, băieții erau învățați de mici că nu au voie să plângă sau să-și arate emoțiile. Situația economică slabă în care ne aflam cu toții punea aceeași presiune pe băieți: trebuie să ajungi să fii stâlpul casei cândva. Conflictele din clasă treceau de multe ori de gardul școlii și deveneau dispute între părinți. Cu sau fără voia lor, băieţii ajungeau astfel să se comporte din ce în ce mai violent.
Cum creștem băieți care nu devin agresori? Specialiștii spun că este vital ca serviciile de consiliere psihologică să fie accesibile, firești și integrate în viața școlii, nu privite ca soluții de avarie. La fel de importante sunt spațiile de reflecție și învățare non-formală, în care elevii să poată discuta despre relații, limite, empatie și ce înseamnă, de fapt, masculinitatea.
Ce pot tații face ca băieții lor să nu fie agresori? Gabriel Oancea, sociolog și criminolog cu o carieră de peste două decenii în domeniul corecțional a explicat pentru Școala 9: Dacă un băiat vede că tatăl răspunde la frustrare prin înjurături și violență, va considera că aceasta e „forma masculină” de a rezolva probleme. În schimb, dacă tatăl își controlează furia, discută respectuos cu mama sau cu alte persoane și găsește soluții pașnice, băiatul învață că a fi bărbat nu înseamnă să domini, ci să gestionezi responsabil tensiunile.
Nu există nicio sală de clasă fără un conflict. Diferența o face modul în care e soluționat. Asta crede psihoterapeuta Gabriela Bărbulescu și a împărtășit câteva trucuri și cu profesorii care au participat la seminarul organizat de Asociația Valori în Educație (AVE), unde s-a discutat despre soluții și moduri în care profesorii îi pot ajuta pe elevi să se integreze în colectiv și să își schimbe comportamentul.
Însă cum poți să îți dai seama când copilul tău trece printr-un abuz? Cazurile în care copilul spune ce i se întâmplă sunt rare. Și pentru adulți este greu să vorbească despre episoadele traumatice, cu atât mai mult la cei mici e dificil. Dar exprimă prin comportament.
„Copilul de foarte multe ori arată prin joc o posibilă traumă. De exemplu, jocul repetitiv, când repetă, la nesfârșit, o anumită secvență, o anumită scenă, cum ar fi că arată în continuu pe cineva care lovește pe cineva. Sindromul de repetiție se numește”, explică psihoterapeuta Cătălina David. „Apoi, se mai poate vedea, de exemplu, în vis. Nu trebuie să fie visele exact cu aceeași temă, dar sunt, în general, anxiogene, cu foarte multă frică. Se trezește mai des decât înainte și spune: am avut un coșmar.”
Însă copiii nu sunt afectați doar de conflictele de la școală. Cât de acceptabil este să-i aplici o corecție copilului lovindu-l cu palma? Este o controversă care încă naște dispute aprinse între adulții care încă mai cred că „bătaia e ruptă din Rai”.
Un studiu realizat de un grup de cercetători de la universități de prestigiu din Marea Britanie, Canada și SUA, publicat în revista științifică The Lancet, a ajuns la concluzia că pedepsele fizice asupra copiilor nu doar că sunt ineficiente, dar îi afectează pe copii și mai târziu, în viața de adult. Mai mult, în cele mai multe cazuri, comportamentul copilului devine și mai deviant.
Ce se întâmplă când părinții se uită în altă parte? psihologa Silvia Guță îți spune care sunt semnele că adolescenții pot avea comportamente autodistructive.
Mai mult de un sfert dintre adolescenți spun că au început să consume alcool de la 13 ani sau chiar de mai devreme, arată o cercetare amplă a Organizației Mondiale a Sănătății. Psihoterapeuta Alina Ciupercovici îți explică de ce un adolescent începe să bea și în ce măsură o petrecere cu mult alcool își poate lăsa amprenta pe termen lung.
Sunt copiii de azi prea răsfățați cu libertăți de tot felul? Ar trebui să fie impuse mai multe reguli și pedepse în școli? Psihologa cliniciană Beth Mosley crede că un echilibru între limite și căldură este de fapt cheia. Mai mult, copiii cu dificultăți de comportament au nevoie de relații sănătoase și de încredere cu adulții din viața lor, în familie, la școală, în societate.
Prezentă în România pentru a-și lansa cartea „Familii fericite. Ghidul sănătății mintale a copilului tău”, medicul ne-a acordat un interviu despre generațiile de azi și un scurt ghid de înțelegere a lor pentru părinți și profesori.
A venit acasă și ți-a spus că s-a îndrăgostiti? Ți s-a părut amuzant și ai râs? Ei bine, specialiștii spun că părinții n-ar trebui să ironizeze sau să bagatelizeze relațiile romantice ale adolescenților lor, ar fi bine să le ofere spațiu și să le respecte intimitatea.
E important să le spună adolescenților mai des că le sunt alături și să nu forțeze dialogul, atunci când aceștia nu sunt pregătiți. Psihoterapeuta Carmen Buțerchi explică ce anume se întâmplă cu copiii când pășesc în adolescență și le oferă părinților o serie de sfaturi pentru a parcurge alături de aceștia, sănătos, vârsta marilor schimbări și primii fiori ai dragostei.
Ruxandra Gubernat spune despre ea că a rămas în adolescență. „Sunt mamă, sunt soție, plătesc taxe, predau, dar cumva emoțional îmi place acolo, îmi place în adolescență”. Este și regizoarea filmului „Vis.Viață”, („Imaginary Youth”), un documentar care urmărește viața a trei adolescenți prin liceu, peste pandemie, până la admiterea la facultate. Ruxandra a povestit pentru Școala 9 ce a însemnat pentru ea, la 41 de ani, să deschidă ușile interzise ale Gen Z.
Cum le vorbim copiilor despre divorț? Ca să le ofere răspunsuri și o nouă resursă părinților care ajung în cabinetul ei, psihologa Cristina Buja a scris cartea „Fram și Bumbic, cel cu două case”. Este o poveste pentru copii cu care aceștia se pot identifica, dar și un ghid pentru părinții care divorțează.
Psihologul spune, într-un interviu pentru Școala 9, de ce e important ca părinții să stabilească împreună un program echilibrat pentru copil și să-l anunțe că dinamica familiei se va schimba. Amintește, de asemenea, că cei doi trebuie să se abțină de la a atrage copilul de partea lor, pentru că astfel îi fac mai mult rău.
Copiii copiază tot ce se întâmplă în jurul lor, spune Simona Tivadar, medic primar de diabet, boli de nutriție și metabolism. „Trebuie să creadă toată lumea că, dacă părintele este alcoolic, dacă părintele mănâncă seara o găleată de mâncare, dacă părintele mănâncă în picioare, vorbind la telefon – toate aceste greșeli de alimentație se vor răsfrânge asupra copilului, care le preia instinctiv.” Deci cum arată farfuria ideală a școlarului?
Pe cât de importantă e alimentația, pe atât de important este și somnul. Ar trebui ca orele de la liceu să înceapă mai târziu? Un studiu publicat de Universitatea din Zurich, Elveția, arată că închiderea școlilor în primăvara lui 2020 și școala online a îmbunătățit calitatea somnului adolescenților. Practic, timpul pe care îl petreceau pregătindu-se pentru școală și pe drum l-au rezervat somnului. Cercetătorii cred că orele ar trebui să înceapă mai târziu, potrivit Science Daily. Acest lucru a ajuns și pe agenda politicienilor elvețieni, dar poate fi o temă de reflecție și pentru România.
