În ultimele luni, am avut ocazia să particip, ca voluntar, într-o campanie, lansată de Pagina de Psihologie, de susținere a familiilor în perioada examenelor – Evaluarea Națională și Bacalaureat și cam așa sună mesajul trimis celor aproximativ 150 de familii care și-au luat inima în dinți și au completat formularul de înscriere. Campania s-a desfășurat între aprilie și iunie și a fost dedicată consilierii părinților, nu copiilor, iar pentru unii, această alegere poate părea cel puțin ciudată: „Dar nu părinții dau examenul!”
Examenul care se simte în stomac, în piept și în relație
Primul examen important din viața mea a fost cel de Capacitate. Îmi amintesc foarte clar soarele arzător sub care stăteam, alături de mama, așteptând o mașină de ocazie, încercând să ajungem cât mai repede în comuna învecinată. Cineva ne anunțase că se afișaseră rezultatele. Mie-mi era cald și sete, făra să îndrăznesc să spun ceva despre asta și trăgeam des cu ochiul către mama care stătea, la fel, împietrită lângă mine, ferindu-se cât putea de bucurie sau relaxare „prea devreme”.
Venise special din țara în care muncea și locuia – în ordinea asta - să fie alături de mine.
Aceea a fost prima mea lecție despre ce ar trebui să facem sau cum să fim în preajma unui examen.
Adevărul este că atitudinea părintelui este unul dintre cei mai influenți factori în modul în care copilul ajunge să se raporteze la școală, la învățare și la sine. Examenele importante sunt o noutate la început și atunci, copilul trage cu ochiul la părinte. Un părinte autoritar, axat pe reguli și rezultate, poate pune presiune mare pe copil, transmițându-i (uneori involuntar) că valoarea lui depinde de performanță. În astfel de cazuri, copilul poate dezvolta anxietate de testare, frică de eșec sau perfecționism. Părintele permisiv, pe de altă parte, evită conflictele și poate minimaliza importanța examenului, ceea ce îl lasă pe copil fără structură sau sprijin concret – de cele mai multe ori acest tip de părinte nu va căuta sprijin în consiliere.
Este important de menționat că atitudinea unui părinte nu este influențată doar de personalitatea acestuia, ci și de propriile lui experiențe legate de școală. Un părinte care a fost criticat, umilit sau ignorat în mediul școlar poate, fără să-și dea seama, poate proiecta propriile răni nerezolvate în relația copilului cu școala – fie prin supraimplicare, fie prin detașare.
Despre părinți, presiune și puterea coreglării
Da. Copiii dau examenul, ca să răspund și întrebării din finalul primului paragraf.
Însă, de cele mai multe ori, copilul învață pentru două persoane. Pentru sine. Și pentru părinte.
Mai ales atunci când ne referim la Evaluarea Națională. Tocmai de aceea au o influență uriașă – de multe ori, inconștientă – asupra întregului proces. Părintele e primul barometru emoțional din familie. Tonul vocii, respirația, reacțiile la greșeli, atitudinea față de efort – toate acestea sunt „preluate” de copil, adesea fără ca acesta să aibă capacitatea să le filtreze.
De ce este important să lucrăm cu părinții în perioada examenelor, chiar mai mult decât cu copiii?
Asta am întrebat-o pe Oana Calnegru – psiholog și psihoterapeut de familie, trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor și părinților și inițiatoarea programului de consiliere. Oana spune că este esențial ca părinții să conștientizeze rolul lor cheie în reglarea climatului emoțional al familiei. Un mediu calm și echilibrat oferă adolescentului o stare de siguranță, care îl ajută să se concentreze mai bine pe ceea ce are de făcut în această etapă – pe studiu.
Cu sprijinul consilierii, părinții pot reflecta asupra propriilor convingeri legate de semnificația examenelor copilului și își pot gestiona emoțiile aferente, evitând astfel să transfere tensiunea asupra adolescentului. Știm, din multe mărturii ale adolescenților, că o mare parte din presiunea resimțită provine din relația cu părintele și din atitudinea acestuia față de examene – nu doar din dificultatea probelor în sine. Astfel, prin consiliere, părintele învață să devină un ghid autentic și să ofere sprijin adaptat nevoilor reale ale copilului: empatie, validare, limite blânde, ducând la scăderea anxietății și la creșterea încrederii adolescentului.
„Îmi place adesea să le spun părinților ai căror copii se află în pragul examenelor că, atât timp cât copilul se pregătește pentru evaluări, este responsabilitatea părintelui să aibă grijă de relația dintre ei. Pentru că, după ce examenele vor trece, ceea ce rămâne – și contează cel mai mult – este conexiunea dintre părinte și copil”, explică ea.
