Ce rămâne după ce apele trec. Nouă luni de la inundațiile din Galați

O lectură de 30 de minute.

În ultimele zile, inundații puternice au afectat zeci de localități. Ploile torențiale au umflat râurile și pârâurile, au inundat curți, case și drumuri. În Covasna, sute de gospodării au fost acoperite de ape, iar în Harghita, infiltrațiile au pus în pericol structura uneia dintre minele Salinei Praid, forțând evacuarea populației. În Galați, Bacău și Neamț, oamenii au rămas izolați sau au fost nevoiți să-și părăsească locuințele.

27 de persoane izolate rutier în Neamț. 125 evacuate din Covasna, Brașov și Harghita. 300 de gospodării inundate în Covasna. Cine sunt acești oameni și ce-au lăsat în urmă când au fugit din case cu apa până la genunchi?

Cum intervin, de fapt, autoritățile? Ce se întâmplă cu oamenii când nu mai e atenția pe ei? Ce rămâne în urma apelor?

În luna februarie am mers în județul Galați, unul dintre locurile lovite de viiturile din septembrie 2024, alături de fotoreporterul Raul Ștef. Acolo, am vorbit cu oamenii care au trecut prin inundații. Apoi am ținut legătura cu ei până în prezent să vedem cum reușesc să-și reconstruiască viețile după tragedie.

În județul Galați, bilanțul inundațiilor din toamna anului trecut ne spune că au fost șase decese, aproximativ șapte mii de gospodării afectate în 28 de localități și cam 900 de locuințe distruse aproape în totalitate.

La nouă luni de când apele s-au retras, aflăm ce povești au lăsat în urmă în Cudalbi și Pechea. 

Containere, gunoaie și materiale de construcții

E mijloc de februarie rece. La intrarea în Slobozia Conachi, containerele sprijinite de rigolele betonate de pe strada principală nu sunt singurele urme ale dezastrului din septembrie 2024. În comuna cu puțin peste 4.500 de locuitori, de pe un pod, vezi copaci smulși din rădăcini, haine, peturi și gunoaie de tot felul înțepenite în mâlul uscat de luni întregi. Un cadru de pat stă sub un acoperiș improvizat, la adăpost pe terasa unei case.

BCA-urile înfoliate, sacii de rafie plini cu nisip și termopanele montate pe case fără garduri sunt puținele semne că, din toamnă până acum, ceva s-a mai mișcat aici.

Școala scoasă din noroi

La 27 de kilometri de Slobozia Conachi, pe malurile râului Geru, se întinde comuna Cudalbi, cu puțin peste 6.600 de locuitori. Aici, Anca Dediu este învățătoare și directoare a Școlii Gimnaziale „Emil Panaitescu”. A fost și premiată la Gala Merito din 2022.

La inundațiile din septembrie, a reușit să iasă din casă abia în jurul orei zece dimineața. Își amintește cum, în primele ore, mâlul era atât de lipicios încât „băgai piciorul încălțat și îl scoteai gol”.

„S-au mișcat foarte bine autoritățile atunci”, explică directoarea Dediu. În primă fază au fost strânse animalele care nu au supraviețuit apelor. În următoarele două zile a fost reparată și rețeaua de apă, „nu era curată, dar era”. Putea fi folosită doar pentru curățenia de după inundații. 

Cursurile au început la opt zile de la inundații

În județ, duminica, a doua zi după inundații, și-au suspendat activitatea 25 de unități de învățământ. Urma prima săptămână de școală.

Lunea, pe 16 septembrie, peste 41 de școli din Galați erau închise. Tot atunci ajungea și județ și Ligia Deca, ministra educației de la acel moment, însoțită de secretarul de stat Sorin Ion și de inspectoarea Gina Brânzan.

Începeau vizita la Școala Gimnazială Nr. 1 din Slobozia Conachi, neafectată de inundații, acolo unde erau depozitate ajutoare pentru localnici. Vizita ministrei continua cu cizme negre de cauciuc în comunele Pechea, Costache Negri și Cudalbi, la patru școli și o grădiniță, pentru a evalua situația din teren.

„Aici se vor relua cursurile pentru copiii cu clase afectate, se vor relua cursurile hibrid pe laptopuri. Avem și o serie de construcții modulare, vedem unde se vor amplasa. Am considerat oportun să vin, să vedem cum putem ajuta. Unde nu se poate ajunge, procesul educațional e sistat”, declara atunci ministra Deca.

La „Emil Panaitescu”, elevii au stat o săptămână și o zi acasă, apoi au început cursurile.

În acest timp, directoarea Dediu era „peste tot”. În primele zile de la reluarea cursurilor, a fost nevoită să plătească pe cineva care să-i țină orele la clasă. „Erau atâtea lucruri de gestionat încât nu reușeam să mă duc să fac și activitate cu ei la clasă. Pentru că suna telefonul în continuu, în continuu. Eram centrală telefonică”, își amintește ea.

Într-o situație de criză, toată lumea venea spre școală, inclusiv ajutoarele. „Am dus și alte lucruri în spate, nu doar școala. Făceam liste după liste cu colega care mi-a fost alături din prima zi. Cu ea am luat-o la pas prin comună.”

Daune: 15% pentru clădire, 100% pentru anexe

Prin Inspectoratul Școlar, de la Minister a venit îndrumarea ca școala să facă o evaluare a pagubelor.

„Ne-am așezat să scriem. Primarul care era atunci în funcție inundat, secretarul primăriei inundat, cel de la situații de urgență inundat. Cine să facă? Erau toți împrăștiați pe unde apucau, nu avea nimeni timp de hârtii”, explică învățătoarea.

Primele săptămâni au fost cu multe vizite de la comisii și ingineri.

Conform comisiei de evaluare, clădirea școlii a suferit daune în proporție de 15%, iar anexele au fost afectate în totalitate. La momentul vizitei noastre, pagubele erau doar consemnate pe hârtie, fără ca ajutorul financiar de la Guvern să fi ajuns.

O armată de mămici și de doamne învățătoare

Pompierii și armata au stat o lună întreagă în comună, în schimburi. Pe lista de priorități au fost gospodăriile oamenilor, apoi instituțiile publice. „Am înțeles nevoia, adică nu ne-am plâns. Au venit și la noi, dar undeva după două săptămâni”, își amintește Dediu.

Când au venit ajutoarele, curtea era „plină cu de toate”. Exteriorul școlii, povestește directoarea, era peste puterile celor care au ajutat în primele două săptămâni.

S-au mișcat repede, „ca să nu stea apa”. Profesorii școlii care și-au dorit să dea o mână de ajutor, au fost acolo. Să ajute au venit și foști profesori ai școlii, și o directoare din Tecuci „cu o armată de mămici și de doamne învățătoare” care au spălat toate clasele.

„Noi am avut noroc de am început și am reparat foarte repede pentru că aveam echipa deja în curte”, spune directoarea despre echipa de muncitori care lucra, din toamnă, la reabilitarea unui alt corp de clădire al școlii. Muncitorii au fost plătiți abia în luna decembrie, cu bani de la primărie. 

S-au făcut reparații în valoare de 160.000 de lei, după ce în vară plătiseră încă 250.000 de lei pentru refacerea holurilor.

La centrul comunitar, unde funcționează grădinița, au primit sponsorizare pentru 300 de metri pătrați de parchet, iar echipa de muncitori a oferit montajul gratuit. Mobilierul pentru birouri și cancelarie, aparatura electronică și vopseaua au fost acoperite prin donații. Multe firme private au contribuit cu materiale sanitare și bani.

„Ne-a ajutat foarte mult faptul că am primit bani, că am putut noi să ne gestionăm după nevoi”, spune Dediu. Un noroc a fost și că băncile, catedrele, dulapurile și echipamentele IT, luate prin PNRR, nu erau venite. „Primăria a urgentat atunci să ne vină cât mai repede și au venit pe rând.”

Cizme cu blană, cizme fără blană

În februarie, o linie subtilă lăsată de ape pe peretele din hol, terenul de sport fără covor și documentele înnămolite, depozitate într-un dulap din clasa directoarei, erau încă mărturii ale inundației care a afectat întreaga clădire.

„Mai sunt la mine la clasă câteva discuții. Am un băiețel care se exteriorizează și spune că a avut și el X lucru și nu mai are după inundații”, povestește directoarea. 

Ea locuiește la bloc, dar părinții ei locuiesc la casă. Au fost afectați și ei de inundații. A ajuns să aibă o colecție de cizme de cauciuc, cu blană sau fără blană. Prima pereche a cumpărat-o cu 50 de lei și, aproape o lună întreagă nu le-a dat jos din picioare. „Le păstrez, că nu se știe.”

La o conferință la care a participat, directoarea Dediu a recomandat ca școlile să cumpere uși și mobilier metalic pentru o rezistență mai mare în fața inundațiilor.

Un „rău mascat”

Alina Fluture este mama unuia dintre elevii Ancăi Dediu. În noaptea inundațiilor, de la balcon, urmărea fluxul apei, în timp ce soțul ei se apucase să salveze ce se putea. Apoi au adormit. „Când m-am trezit și am văzut apa peste un metru și jumătate, zic, «Doamne, cum este posibil într-un timp atât de scurt să crească atât de mult?» Și apoi am văzut mașina din fața școlii mutată în șanț și mi-am zis că este clar că suntem în calea apei”, își amintește ea.

Deja de zece ani, în fața școlii aveau afacerea familiei, o covrigărie. Toate utilajele au fost complet acoperite de mâl și de apă. Au primit bani din asigurare, dar nu sunt suficienți cât să cumpere utilaje noi, ci doar cât să le repare. Au ales să nu o facă, însă, conștienți fiind de faptul că utilajele odată afectate vor avea nevoie de reparații constante.

Spune că inundațiile au fost „un rău mascat” și că „multe lucruri frumoase” s-au întâmplat de atunci. Pentru ea totul a venit ca „o pauză de la muncă continuă, fără timp pentru familie”. 

Fiul ei în vârstă de opt ani, spune ea, „nu a perceput, el s-a jucat cu mâlul acela”. Au primit ajutoare de la colegii și profesorii fiicei lor de liceu, care în seara inundațiilor era la Galați.

Din interiorul casei au rămas doar ușile din lemn de nuc. În rest, toată casa a fost afectată.

„Au fost în permanență ajutoare. Gunoiul a fost constant luat din fața porții. Nu avem ce să reproșăm”, povestește Alina Fluture, adăugând că vor mări asigurarea casei.

Acum, la nouă luni de la dezastru, spune că fără afacerea familiei îi e greu să mai intre în contact cu oamenii, iar situația lor financiară „nu e roz”.

Încă simte un miros urât în casă după inundații. Nu a primit despăgubiri de la Guvern, doar banii pe asigurarea privată pe care a mărit-o, între timp.

„Nu este simplu deloc. Nici financiar, nici emoțional”, a spus Alina. La ultimele coduri de ploi din localitate, în familie a fost „o oarecare panică”.

„Chiar am fost foarte bine în perioada aia (în februarie, la momentul vizitei Școala9, n.r.). Acum poate că și lipsa ocupației… financiar nu mai e ca înainte. Aveam și noi rate la bancă, aveam activități. Dar nu mă las”, spune ea. 

Peste 30 de oameni blocați în casa de cultură

Primarul comunei, Petrică-Marian Gheonea, a preluat mandatul de la tatăl lui, Grigore Gheonea (PSD), suspendat din funcție pentru incompatibilitate de Agenția Națională pentru Integritate (ANI), potrivit viata-libera.ro.

La vremea inundației, Petrică-Marian Gheonea era încă neintrat în funcție. Alarma a sunat în jurul orei 12, când a fost anunțat că apa începe să intre în gospodării, iar ploile se intensifică.

La Crivăț le-a spus oamenilor „să stea fără grijă”, crezând că nivelul apei nu va fi atât de mare încât să le inunde casele. Situația s-a agravat rapid, însă.

„Am venit la casa de cultură unde am putut alarma localitatea cu angajatul de la ISU și după a urmat calvarul. Nu am mai putut ieși din casa de cultură, am fost cel puțin 30 de persoane”, povestește primarul.

A fost inundat parterul, așa că au stat la etaj „pe 5-6 metri pătrați, de la ora două noaptea până la zece a doua zi”.

Toată comuna a fost alarmată prin sirenă. A doua zi, cu utilaje agricole, a început curățenia. „Era dezastru, erau foarte multe gunoaie aduse în localitate din afară. Cred că a fost bine, totuși, că nu am avut victime”, crede primarul. 

Primăria a lăsat-o la urmă. Pe străzi, mâlul a fost de până la 90 de centimetri. Acum toate sunt circulabile, potrivit edilului. Au fost puse și cinci punți înapoi peste râul Geru pentru ca oamenii să poată să treacă de pe o parte pe alta.

Pentru ei, prin Consiliul Județean, au venit de la Guvern 71 de module.

„Au fost dotate, unele, nu știu dacă chiar toate, cu câte un calorifer electric. Modulele au fost noi, echipate cu pat, pături. Cred că am dat în jur de 800-900 de kit-uri cu paturi, saltea, pături, perne, lenjerie.” În urma inundațiilor, 680 de gospodării din comună au primit ajutorul de 15.000 de lei de la Guvern pentru curățenie și materiale de construcții.

„Oamenii cer în continuare ajutor. Vor banii după evaluările la case. Din păcate, nu avem niciun răspuns de la instituția prefectului, Guvernul României”, spunea primarul Gheonea la momentul vizitei noastre din luna februarie.

Evaluări s-au făcut și pentru drumurile comunale, instituții, stații de epurare, poduri. Numai pentru drumurile comunale Primăria trebuie să primească 800 de mii de lei.

Pagubele din județul Galați au fost cauzate de ploi foarte puternice, peste 200 litri pe metru pătrat, căzute rapid, potrivit unui comunicat de presă al Apelor Române emis chiar după inundații.

Pentru a preveni situații similare, primăria a făcut demersuri la Consiliul Județean, Prefectură și Apele Române pentru construirea unui dig de protecție în zona de nord, însă decizia depinde de sprijinul financiar guvernamental.

Urbanizarea, tăierile excesive de păduri și activitățile economice, industriale și agricole intensive contribuie și ele la inundații din ce în ce mai grave și mai frecvente, potrivit platformei Inundații.  

Educatoarea din container

După discuția cu primarul din Cudalbi, ne-am îndreptat spre comuna Pechea, una dintre cele mai afectate de inundații.

În comuna cu peste 10.000 de locuitori, am cunoscut-o pe Vasilica Mihai, educatoarea care a rămas, în urma inundațiilor, fără containerele în care locuia de la inundațiile din 2013.

Am găsit-o la grădinița aflată încă în reabilitare. Are grupa mijlocie, dar este și coordonatoarea grădiniței. 

Trei inundații, trei împrumuturi

Educatoarea Mihai este în învățământ de la 18 ani, din 1990. A terminat Liceul Agroindustrial din Tecuci și și-a dorit dintotdeauna să devină educatoare.

În 1990 i s-a aprobat cererea de suplinitor necalificat. A fost profesoară suplinitoare de muzică și de română la două clase de-a V-a și o clasă de-a VII-a și a reușit să se califice prin școala postliceală. În clasa în care predă acum a și învățat când era elevă.

Educatoarea povestește că a prins trei inundații în ultimii 12 ani: în 2013, în 2016 și anul trecut.

Chiar înainte de primele inundații din 2013, Vasilica făcuse împrumuturi la bancă și la Casa de Ajutor Reciproc (CAR) de 50.000 de lei. Și-a cumpărat ciment, lemn, BCA-uri și articole de uz casnic. „Apa mi le-a luat.” Nu a primit despăgubiri.

De atunci, alături de mama ei, cei doi frați și soț a locuit în două containere. Până în 2015 a reușit să achite împrumuturile și, în același an, a făcut un alt împrumut, de data aceasta de 72.000 de lei.

Și s-a repetat istoria. În 2016 au fost din nou inundații, mai grave decât în 2013.

„Nu pot să zic că am clacat, dar a fost foarte greu. Am rămas datoare pe ce?”, se întreabă educatoarea.

A primit atunci doar promisiuni, fără despăgubiri pentru pierderile materiale. Localnicilor li s-a comunicat că albia pârâului Suhurlui, un afluent al râului Geru, va fi mărită, se vor construi diguri și nu vor mai fi inundați.

După inundațiile din 2016, familia Vasilicăi s-a „împrăștiat peste tot prin sat”. „Și am revenit. Și am făcut din ce am putut.”

În mai anul trecut, Vasilica spune că a avut „o presimțire că ceva rău se va întâmpla. Simțeam nevoia că trebuie să fac ceva. Trebuie să fac o locuință. Și tot îmi ziceam să fac o locuință undeva sus”.

A decis, așadar, să ceară o refinanțare. În iunie a obținut 49.000 de lei, din care a cheltuit 65% până în septembrie, atunci când au avut loc inundațiile.

„Am zis gata. De data aceasta suntem terminați”

În vară, mama ei, în vârstă de 79 de ani, insista să înceapă curățenia în containere, să dea tot afară din ele „pentru că vin musafiri, vin cei din străinătate”.

„Eu, nu știu de ce, n-aveam motiv, dar totuși ceva mă ținea să le țin înăuntru”, povestește educatoarea Vasilica.

Pentru spațiu și curățenie, a scos, însă, lucrurile din containere și le-a mutat în cutii de plastic pe care le-a depozitat de jur împrejurul containerului. Înăuntru au rămas doar masa, televizorul, frigiderul, o sobă și „încă câteva lucruri necesare atunci”.

În seara de 13 septembrie a văzut la știri că vin inundații. „Am zis gata. De data aceasta suntem terminați”, își amintește Vasilica. „Am început să bag cutii înăuntru, la întâmplare. Nu mai știam ce și cum. Ploua deja.”

Frații ei dormeau în casa compromisă la inundațiile din 2016, iar ea, mama ei și mătușa venită în vizită din străinătate erau în container.

Mama și mătușa ei au adormit și ea a lucrat la laptop până la două noaptea. „Tot timpul gândul se concentra și pe lucrul ăsta. Să ies afară, să văd ce-i afară.”

A lipit până atunci saci menajeri cu scoci, a pus ligheane și castroane prin multe locuri din container pe unde intra apă. La un moment dat s-a întrerupt lumina.

„Se auzea un susur și mă uit la întrerupător. Un fir de apă murdară se ducea în jos.” S-a gândit, pe moment, că e mâl de la inundația din 2016 prins între tabla modulului și OSB-uri. „Și zic, hai să deschid ușa și să-l dau afară cu mătura.”

Când a încercat ușa, nu se deschidea. A împins până a reușit. „Am rămas blocată, mi-a ajuns apa brusc sub genunchi. Am țipat haideți să mergem că ne înecăm. Lăsați tot și mergem!”

Un drum de 20 de minute prin apă

A luat telefoanele, descărcate oricum, pe mama și pe mătușa ei. Au ieșit din container și a pus lanterna pe casă. „Nu mai vedeam o parte din casă, exact partea unde știam că dorm frații mei”, dar nu le-a spus celorlalte două femei.

A urmat un drum de 20 de minute prin apă, la braț cu cele două femei în vârstă. Și-au propus să ajungă la Bicomi, un magazin de electrocasnice și materiale de construcții aflat în apropiere.

Pe drum, prin apă, femeile au fost lovite de „tot felul de corpuri”. De la Bicomi au ajuns la o benzinărie cu ajutorul pompierilor. „Ne-au luat în brațe și ne-au urcat sus pe scări.”

Îmbrăcată cu „o bluziță și un palton subțire”, alături de cele două femei în vârstă au stat la magazin două zile și două nopți. Din container au plecat desculțe. La fel și frații ei care s-au salvat din calea apelor urcându-se pe scara exterioară a casei vecinilor.

„Dacă nu aș și fost trează, noi trei am fi murit înecate”, explică educatoarea. Spune asta pentru că, în momentul când a venit viitura mai mare, containerul a fost luat de apă, s-au rupt firele de curent electric și s-a răsturnat.

„Am pierdut tot”, spunea ea la momentul întâlnirii noastre din februarie. S-au salvat două văcuțe pe care le-a găsit pline de mâl.

Pagube de 90%

De la inundații, familia ei e, din nou, „împrăștiată peste tot.” Ea locuiește la o colegă educatoare, la bloc. Mama ei și frații stau în casa compromisă la inundațiile din 2016. Soțul stă la un prieten. 

A slăbit zece kilograme în cinci luni și spune că nu a intrat în depresie pentru că a fost nevoită să se ocupe și de grădiniță în aceste luni. 

Au primit 25.000 de lei și o evaluare de pagube de 90%. Prima dată 10.000, apoi 15.000, „cu hârtiuță, semnătură și justificare”. Din ei a luat două sobe de teracotă, pe care le are în curte, un palet cu brichete pentru încălzire, două cuptoare cu microunde și două aragaze.

A pierdut multe documente. A găsit în mâl câteva dintre cutiile în care depozitase lucruri în jurul containerului. Le are acum la câțiva metri de casă, acoperite cu o prelată. „Mi-e și frică să le desfac”, spune.

Într-o încăpere mică a casei, cea în care dorm mama și frații ei, mirosul de lemn ars în sobă nu reușește să acopere mirosul de mucegai. În încăperea alăturată, pe peretele opus ușii, stă o poză cu Vasilica de când era elevă. În aprilie a împlinit 53 de ani.

„Eu arătam foarte tânără. Această inundație m-a îmbătrânit de tot”, spune educatoarea în timp ce se uită la poza din perete. 

La aproape nouă luni de la inundații

Între timp, la „Emil Panaitescu”, prin UNICEF, elevii, cadrele didactice și directoarea Dediu au avut activități cu un psiholog venit din București. La activități, au folosit obiecte pe care le-ar putea folosi școlile în cazul unor dezastre naturale pentru a gestiona emoțiile copiilor.

„Se va stabili un kit. E ca o valiză în care vor fi diferite obiecte și jocuri pe care adulții să le folosească cu copiii, mai ales în școlile afectate, să putem lucra pe dezvoltare personală”, explică directoarea. Apoi, tot prin UNICEF, au avut un curs de formare de două zile la nivelul județului, tot pe bază de gestionare de emoții. Prioritate au avut școlile inundate.

În școală „e liniște”, iar la nivel de localitate, primăria a anunțat că o firmă a câștigat licitația pentru decolmatarea râului care traversează localitatea, a povestit directoarea.

Festivitatea de final de an, într-un cort închiriat

Pentru terenul de fotbal, rămas fără covor la inundații, primăria nu are bani, așa că directoarea Dediu a continuat să ceară oferte de la diverse firme. „Asta e durerea mea. În școală nu avem nicio problemă, avem tot ce ne trebuie. Problema rămâne curtea, unde sunt costurile foarte mari și nu văd o soluție, momentan, de unde să adun atâția bani”, a explicat pentru Școala9. 

Pentru că terenul de sport nu e sigur pentru copii, campionatele de handbal și fotbal au fost anulate anul acesta. Festivitatea de încheiere a anului școlar se va ține într-un cort închiriat, de vreme ce căminul cultural de peste drum de școală, unde avea loc până acum, încă nu a fost reabilitat după inundație. 

Oamenii așteaptă

În localitate, toate evaluările pagubelor au fost centralizate, ne-a spus primarul Gheonea.

L-am întrebat și care ar fi evaluarea totală a pagubelor. „Nu pot să vă spun exact. Eu știu doar evaluarea drumurilor”, ne-a răspuns.

Nici instituțiile publice, nici oamenii, însă, nu au primit niciun ban până acum. Oamenii, crede el, „și-au cam luat gândul la cum e politica, adică ce fac guvernanții noștri”.

Pentru prevenție, autoritățile locale au continuat să taie vegetația de pe pârâuri.

În Cudalbi mai sunt două cazuri de oameni care locuiesc în containere. Locuiau dinainte de inundațiile de anul trecut, în modulele vechi date la inundațiile din 2013. Acum au fost înlocuite cu module noi de la prefectură.

Educatoarea Vasilica locuiește tot la colega ei, dar mai merge, uneori, să doarmă că mama ei în casa afectată la inundațiile din 2016.

Frații ei locuiesc în container în aceeași curte. L-au curățat de mâl, dar este încă un miros greu de suportat, ca și în camera unde stă mama ei, chiar dacă zilnic se deschid ferestrele și ușile pentru aerisire. Soțul educatoarei doarme tot la prietenul lui. „Ne găsim cu toții acasă după amiază și încercăm să mai facem ce se poate prin curte”, a povestit educatoarea.

Nu a mai primit alte despăgubiri, dar plănuiește să meargă la Zalău la Rot Resort, o firmă care vinde case mobile, să afle care sunt condițiile pentru a cumpăra una în rate.

Grădinița și-a reluat activitatea și este acum „și mai frumoasă față de cum a fost înainte de inundație”, ne-a spus ea. 

Inundații similare se pot repeta în 100 - 120 de ani

În ultimii ani, Apele Române au investit peste 88 milioane lei de la bugetul de stat și aproape 17 milioane lei din surse proprii în județul Galați pentru a reduce efectele inundațiilor prin amenajarea și consolidarea malurilor râurilor Siret, Prut și Dunărea, potrivit unui comunicat de presă.

Peste 100 de kilometri de albii, inclusiv pe râurile Geru și Suhu, au fost decolmatate în colaborare cu autoritățile locale, potrivit aceluiași document. Cu toate acestea, există o probabilitate de inundații similare o dată la 100 - 120 de ani, avertizează Apele Române.

România este a patra țară din Uniunea Europeană cu cel mai mare risc de inundații, iar pagubele cauzate de acestea ajung, în medie, la 140 de milioane de euro pe an, conform Directivei Inundații. Ghiduri utile pentru locuitori, firme și instituții despre ce să facă în caz de inundații pot fi consultate aici.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.