Interesat de fotografie documentară din sfera socialului. Absolvent al Masteratului de Fotografie documentară și fotojurnalism la Universitatea de Artă din Londra, are o experiență de peste 20 de ani în fotojurnalism unde este interesat de subiecte din sfera socială și culturală.
Un elev de șapte dintr-un sat din Vrancea este la același nivel cu un elev de șapte dintr-o școală din Cluj-Napoca? Un elev de 10 din București cu unul din Galați? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează sistemul de notare plecând de la poveștile unora dintre elevii lor care pun pe seama norocului sau ghinionului notele din catalog. Evaluarea elevilor ar trebui să aibă unitate la nivel național și să se îndepărteze de ideea de roată a norocului. Și totuși, loteria notelor se întâmplă.
Elevul Mădălin Ghiuler mergea șase kilometri pe jos, prin pădure și pășuni, din satul Mahriu, Vrancea, până la școala din comună. Ajungea rar nu doar din cauza distanței, ci și pentru că nu era deloc motivat. Abia la liceu, un colegiu tehnic din Focșani, a prins drag de învățătură. „Fie ultimul din bancă, fie primul din bancă, fie cel blond, fie cel brunet, toți trebuie priviți la fel și integrați”, spune astăzi tânărul de 26 de ani, profesor de matematică la Liceul cu program sportiv din Focșani. Știe că el a fost excepția, fiindcă regula sunt elevii care umplu statisticile Ministerului Educației la capitolul abandon școlar. Iată povestea sa, cum a relatat-o acesta pentru cititorii Școala 9.
Am întrebat liceeni români care au început anul școlar în Statele Unite prin programul FLEX care sunt cele mai mari diferențe față de sistemul românesc de învățământ.
