Ce soluții a găsit o profesoară de fizică cu 35 de ani de experiență: când ea predă Optică, colega ei de biologie predă Ochiul

O lectură de 15 minute.

E vineri, puțin trecut de ora 7, când Antoneta Împușcatu ajunge la punctul de trecere cu bacul din Galați. Pentru ea, drumul spre muncă arată la fel de 35 de ani de când predă la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din satul I.C. Brătianu, Tulcea. Merge pe jos 15 minute până la bac, traversează trei kilometri de Dunăre în șapte minute și apoi mai merge încă 20 de minute până la școală.

Are o geacă verde smarald, lungă până la genunchi, cu blană în jurul gâtului și mănuși decupate la degete. E frig în februarie la Dunăre.

Toni, așa cum îi spun apropiații și colegii de catedră, a împlinit 59 de ani cu două zile înainte de întâlnirea noastră. De la 29 de ani a fost numită directoare a școlii și de atunci a luat concursul pe post de două ori.

„Întotdeauna am spus că noi suntem privilegiați”    

Norii fac loc unui răsărit de februarie care nu ne încălzește, dar ne bucură cu nuanțele calde. Pescărușii au concert și în dimineața asta. 

„Întotdeauna am spus că noi suntem privilegiați. Vezi răsăritul, îți liniștești gândurile, pleci la școală fără să fii încărcat negativ”, spune profesoara.

Din mai anul trecut, traversarea Dunării prin acest punct a rămas într-un singur vapor. Poienari 2, un bac mic, care circulă între 6:00 și 22:00, cu plecare din I.C. Brătianu la fix și din Galați la și jumătate.

Pentru că e lipsă de personal la Navrom Bac, compania care oferă servicii de transbordare fluvială, plata biletelor se face direct pe bac. Un bilet te costă doi lei. Motoarele pornesc la 7:30, fără vreun minut întârziere.

Până în 2010 nu exista sală de așteptare pe bac. „Băieții (personalul Navrom Bac n.r.) ne mai primeau la ei în cabină, într-o parte. Acolo aveau mâncarea, aragazul, furculițele, vasele. Și mereu ne spuneau să nu le furăm furculițele”, își amintește amuzată Antoneta.

Nu a pierdut bacul niciodată în 35 de ani de navetă spre școală

Acum, chiar dacă există o sală de așteptare, profesoara preferă să călătorească pe ponton. Aici se salută cu alți profesori și cu angajați ai primăriei care fac și ei naveta zilnic din Galați spre malul drept al Dunării.

„Când a fost Dunărea înghețată, nu a fost plăcut, că ne puneau veste de salvare”, povestește profesoara.

Indiferent de anotimp și temperaturi, Antoneta n-a pierdut niciodată bacul în drumul zilnic spre școală. Crede că doar astfel poate să rămână un exemplu pentru colegi. „Dacă eu aș fi pierdut bacul în fiecare zi, cred că și colegii mei l-ar fi pierdut”, spune ea.

După ce coboară de pe bac, profesoara mai merge un kilometru în linie dreaptă pe Strada Principală, până la școală. Satul, cu puțin peste 1.100 de locuitori, s-a numit în trecut Zaclău, apoi 23 August, iar acum poartă numele liberalului Ion I. C. Brătianu.

Când a devenit directoare, acum aproape 30 de ani, desființarea cancelariei a fost printre primele schimbări pe care le-a adus în școală.

Acum, cancelaria de la „Ion Creangă” este o masă modulară așezată în mijlocul holului prin care trec și elevii. Două dosare, un calendar, două foarfece și câțiva ghiocei sunt așezate în mijlocul mesei. De jur împrejur stau scaunele albastre buretate pentru cele șapte cadre didactice ale școlii. 

Cum convinge profesorii să predea la sat

Cât timp e directoare, școala din I.C. Brătianu nu va rămâne fără profesori pentru că directoarea Antoneta a găsit o soluție pentru „a acoperi” toate posturile.

Merge în ședința publică și când se dau toate posturile de la oraș, îi cere inspectoarei să-i dea voie să ia cuvântul. Celor rămași fără post le spune: „Domnilor, la țară trebuie să mergeți acum. La țară este și I.C. Brătianu. Șapte minute mergi cu bacul. E plimbarea de dimineață.”

Îi motivează spunându-le că „naveta e ușoară” și îi așteaptă a doua zi de dimineață pe bac. Obiceiul ei a adus mulți profesori la catedra din satul de peste Dunăre. „Așa am avut profesori calificați în fiecare an.”

În acest an școlar, doar matematica a rămas „descoperită”. „Vine o fată de la Măcin, este tânără.”

La 29 de ani a fost numită directoare

În 1990, când a venit la „Ion Creangă”, școala avea telefon cu manivelă în holul mare, împletitură din nuiele în structura pereților, dușumele îmbâcsite de motorină și sobe paralelipipedice de teracotă. Ușile erau din lemn maro și soclul crem era delimitat „cu o liniuță din bandă de casetofon lipită”, își amintește profesoara. „Am fost marcată, că nu mai văzusem”.

Școala a intrat în renovare cu puțin timp înainte ca Antoneta să fie numită directoare.

În vacanța de vară a lui '95 toți profesorii de la „Ion Creangă” au fost chemați la școală. Pe atunci, Antoneta avea 29 de ani și se gândea să-și ia gradul 2, nicidecum să devină directoare de școală.

Fosta directoare ieșea la pensie, așa că atunci când i-a fost cerută o propunere de director în ședință, Antoneta l-a propus pe profesorul de matematică. „Mă gândeam eu așa că profesorul de matematică ar fi mai logic în gestionarea treburilor ce țin de școală”, povestește profesoara.

Mai multe colege de catedră, însă, au propus-o pe ea, așa că a devenit directoare. A primit un mănunchi de chei, cu care nu știa ce să facă, o școală în renovare, cu moloz în holul principal și cu posturi eliberate de trei profesori abia pensionați.

Recent numită în funcție, l-a luat drept secretar pe profesorul de matematică. „Avea experiența la buzunar pusă. Niciodată nu mi-a pus piedică. Mereu îmi spunea «Haideți, facem așa».”

„Nu plec de aici până nu văd că las școală nouă”

Au trecut 30 de ani de atunci. Acum, „școala arată bine pe interior, dar pe exterior nu mai arată bine”, spune Antoneta.

Curând, școala pe care a cunoscut-o în 1990 va intra în reabilitare completă. A luat avizele pe Componenta 15 din Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR), așa că orele vor fi mutate în containere cel târziu în toamna acestui an.

Crede că atunci când ești la conducere e important să accesezi cât mai multe oportunități.

Nici în urmă cu 30 de ani, când a devenit directoare, nu era complicat să facă lucruri pentru școală. „Trebuia să mă gândesc unde să mă duc să cer”, spune ea. Acum, directorul trebuie să aibă viziune, crede Antoneta. „Trebuie să fii pe fază, să vezi când se deschide o axă bugetară. Degeaba ai tu bani în PNRAS (Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, n.r.), dacă din ei cumperi umbrelă pentru stat la soare. Fă ceva astfel încât să îi atragi pe copii.”

În 3 ani și jumătate va ieși la pensie. „Nu plec de aici până nu văd că las școală nouă”, spune Antoneta când o întreb dacă crede că va prinde școala cea nouă în funcția de director.

Nu vrea, însă, să rămână în învățământ după pensionare. Crede că e de datoria ei să le facă loc profesorilor tineri și are planuri. „Sunt atâtea lucruri pe care nu le-am făcut. Trebuie să văd toți munții Măcinului. Mi-am luat și baston.”

Parângul, Bucegii și Jepii i-a văzut elevă fiind, când mergea în excursii.

Până atunci, însă, Antoneta mai are lecții de predat. La I.C. Brătianu, unde are și norma de director de opt ore pe săptămână, predă fizică la clasa a VI-a și la a VII-a și fizică și chimie la a VIII-a.

Și-a lăsat mașina pe acest mal al Dunării pentru că face naveta și spre Luncavița și Văcăreni, aflate la 24, respectiv 16 km depărtare de școala în care este directoare. Școli diferite, cu altă conducere. Are, în total, 10 ore la aceste școli, dar e plătită numai pentru șase. „Restul sunt voluntariat”, spune ea râzând.

Despre salariile din învățământ crede că „nu sunt mici, dar e muncă foarte multă”. Debutanții, crede ea, ar trebui să facă mai multă practică pedagogică, să meargă prin școli și să vadă cum se lucrează cu copiii.

Cum face abordare interdisciplinară la științe exacte

Pentru fizică și chimie, discipline exacte, ea a ales abordarea interdisciplinară. O soluție pe care a găsit-o este ca proiectarea să fie făcută împreună cu ceilalți profesori. „Degeaba predau optică geometrică la fizică dacă profesoara de biologie n-a predat ochiul”, e de părere ea.

„Dar dacă predăm amândouă în același timp optica geometrică cu ochiul sau scripeții cu brațul uman, altfel înțeleg și copiii”.

În septembrie, la început de an școlar, când face proiectarea lecțiilor, Antoneta vorbește despre conținuturi cu profesorii de biologie, matematică și geografie și pe parcursul predării sincronizează materia pentru ca elevii să înțeleagă prin raportare la alte discipline. „Programa ne permite să schimbăm capitolele între ele.”

Boabe de fasole colorate cu ojă ca să explice structura atomului

Pentru predarea chimiei alege să facă cât de des poate experimente. Pe o bucată dreptunghiulară de marmură, spre exemplu, profesoara le arată copiilor reacția de efervescență și de recunoaștere a carbonaților.

Are în laborator colorant alimentar, sodă caustică, zahar cubic și tot felul de substanțe în recipiente de toate mărimile. Cele mai proaspete au ajuns în laborator printr-un proiect și sunt în niște borcane mici pe unul dintre rafturile laboratorului. „Am râs să mă prăpădesc”, spune profesoara făcând referire la cantitatea mică de substanță și duce mâna spre unul dintre borcane.

„Substanțe mai am până ies la pensie”, adaugă, totuși, Antoneta.

Pentru științele exacte trebuie să-ți petreci timp să faci proiectare, să cauți competențe specifice și să nu predai ca și cum ar fi separate de „tot ce se întâmplă în jurul nostru”, e de părere ea. 

Structura atomului de la chimie o predă cu boabe de fasole colorate cu ojă. „Le așez să le arăt exact ce înseamnă că pleacă doi electroni. E foarte important ca elevii să vizualizeze”.

Crede că adesea profesorii „se cramponează” de lucruri „inutile” deși au ca variantă și să vorbească despre lucruri care sunt aplicabile.

„Adu în fața copilului o fântână și atunci îi explici mai ușor de ce se numește mecanism simplu, de ce au folosit încă din antichitate mecanismele simple.”

„Profesorii de fizică și de chimie vin, predau niște formule și pleacă. Formule care nu sunt înțelese sub nicio formă.”

Antoneta Împușcatu este primul Director MERITO și a fost premiată la gala profesorilor din 2019. Spune că în proiectul MERITO, care își propune să descopere profesori valoroși din România, a întâlnit oameni de la care a învățat „colaborarea și dezvoltarea împreună”. Alfabetizarea științifică este una dintre cele trei mari componente ale alfabetizării funcționale, potrivit Raportului Național PISA. Mai exact, un elev alfabetizat științific reușește să înțeleagă și să explice fenomene sau experimente științifice.

După ce am vorbit de literație și abandon școlar în cadrul REZOLVAT, primul proiect de jurnalism de soluții în educație, v-am adus de această dată soluții pentru alfabetizare științifică aplicate de o profesoară care predă fizică și chimie și extrase din experiența de peste trei decenii la catedră.

Primele două teme abordate în cadrul proiectului le-am pus într-un ziar care ne dorim să ajungă în cât mai multe comunități deschise la soluții.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.