Cum treci de la olimpiade la chimie la studii în psihologie și ce gust îți lasă programele școlare haotice.
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Republica Moldova duce o lipsă acută de dascăli. Acum un an, potrivit ministerului Educației de la Chișinău, erau înregistrate aproximativ 2.000 de posturi didactice libere în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, dintr-un total de 48.000. Astfel, educația de peste Prut fiind în topul sectoarelor cu cele mai multe funcții vacante. Guvernul de la Chișinău are de mai bine de zece ani o decizie prin care sunt oferite indemnizații de zeci de mii de lei pentru tinerii specialiști ca să predea la țară, unde e deficitul cel mai mare, puțini dintre aceștia profită de oferta statului.