În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Părinții unei grupe de la Grădinița nr. 18 din Bacău spun că s-au săturat să facă activități de pe fișe și să îi învețe pe copii lor poezii, după instrucțiunile educatoarelor. Vor ca educatorii să facă și întâlniri online cu copiii.
E mai bine cu camere video în clase și alte spații din școală? Răspunsul nu e simplu: deși scad incidentele și faptele antisociale, există și efecte psihologice asupra elevilor, în special a celor din grupuri dezavantajate. Școala 9 s-a uitat la măsurile de securitate pe care le iau alte țări și cum sunt percepute ele.