Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Vor învăța copiii într-o lume virtuală? Ce profesii mai pot să apară în era tehnologiei digitale? Va crește șomajul din cauza inteligenței artificiale care ne preia rapid din sarcini? Simon Østergaard, specialist al Institutului pentru Științele Viitorului din Copenhaga, Danemarca, a povestit, într-un interviu pentru Școala 9, cum vom învăța și cum va arăta piața muncii peste câteva decenii. Futurologul spune că diplomele o să conteze tot mai puțin la angajare și că predarea hibridă va fi din ce în ce mai răspândită.
În 2013, NAPCAN (Asociația Națională pentru Prevenirea Abuzului și Neglijării Copilului din Australia) a lansat o campanie intitulată: „Children See, Children Do”, în traducere „Copiii văd, copiii fac”. Spotul campaniei durează 90 de secunde și prezintă copii care îi urmează sau îi însoțesc pe adulți, mimându-le comportamentul, preluându-le obiceiurile, mesajele, tonul vocii.