Andreea Răduță

Clasă

Editorial. „Prea multă carte strică”, mentalitatea care ne depărtează de școală

De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă? 

Cancelarie

Editorial. Sunt profesor, scoate-mă de-aici!

Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?

În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță. 

Este tentant.

Școala cea mai 9

Când elevii nu sunt „one size”

Op-Ed. Cuvântul „uniformă” vine din latinescul „uniformis”, care înseamnă „a fi de aceeași formă”. Am dus discuția mai departe, de la o ținută adecvată, la activități și profesori care îi modelează pe elevi, întrebându-mă „cât de uniformizată este, de fapt, școala?”