Aproape un sfert dintre copiii care intră în clasa întâi nu mai ajung să își ia diploma de opt clase. Sunt pasageri prin școală, se pierd în greutățile cu care se confruntă familiile lor: sărăcie, violență domestică, segregare. Două profesoare din Constanța încearcă, prin discuții repetate cu părinții, să îi reintegreze în școli pe acești copii cu griji de oameni mari.
Ca să scrii pentru copii, observă-i. Ca să-i faci curioși, du cărțile acolo unde sunt ei. Ca să citească de plăcere, lasă-i să-și aleagă lecturile. Laura Câlțea, redactor-șef al editurii pentru copii Nemi, vorbește despre literatura adresată celui mai exigent public.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
