Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Din 36 de ani de viață, a fost copil vreo 28. Întâi ca ea însăși, Vero, copilul din Roman, Neamț, și apoi de la 22 de ani, jucând rolul „fetița Zurli”. În urmă cu două luni a decis să plece din cunoscuta trupă de teatru și s-o redescopere pe Vero omul mare. Ca o ironie, acum pune în scenă, pentru proiectul „Teatrul la sat” pe care îl dezvoltă, piesa „Peter Pan”.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
