Mi-a spus așa:
„Nu se poate ca în ciclul superior al liceului să nu se mai predea disciplina pe care o predau. Vor pierde elevii, este importantă pentru formarea lor, este inadmisibil ca în clasa a XI-a și a XII-a să nu mai aibă șansa de a studia această disciplină. Cultura lor generală, imaginea lor despre lume, toate au de pierdut...”
Nu am știut cum să reacționez. Și aceasta pentru că însuși fiul ei a lipsit în clasa a XII-a la mai mult de 80 de ore de curs, dintre care cel puțin 15 la această disciplină școlară atât de importantă, motivat, corect, cu toate actele în regulă (40 de ore în baza cererilor depuse de părinți la secretariatul școlii, 40 de ore din cauze medicale, de la laringită la enterocolită), deși cu toții știam că nu este nici bolnav, nici plecat din localitate, ci stă acasă să învețe pentru admiterea la facultatea X, la cele două materii necesare pentru a accede în învățământul superior.
Nu m-am putut abține și am întrebat-o:
— Dar pentru Radu nu era importantă această disciplină anul trecut? Lui nu-i era necesară pentru formarea culturii generale, pentru imaginea articulată despre lume, despre care vorbești?
N-a mai spus nimic vreo treizeci de secunde. Apoi într-un sfârșit, a adăugat: „Da, mi-a spus și el că lui i se pare OK ceea ce se propune acum. Specializarea la clasele a XI-a și a XII-a. Dar totuși, se pierd ore...”
Da, se pierd multe ore. Chiar și acum. Ore cuprinse în planurile-cadru în vigoare, mai cu seamă în clasa a XII-a. Interesul elevilor pentru școală, scade (nu al tuturor, este adevărat) în ultima clasă de liceu. O demonstrează numărul mare de cereri de motivare a absențelor și de adeverințe medicale utilizate în același scop, numărul mare de absențe și numărul mic de elevi în sala de curs, mai ales la acele discipline care „nu contează” (din punctul lor de vedere). De multe ori, cu tristețe o spunem, chiar ore pentru care nu există nici motivări, nici absențe consemnate. Pentru că... pur și simplu dispare clasa întreagă, iar profesorii, intrați cumva într-un fel de acceptare îngăduitoare, nici măcar nu le mai consideră neobișnuite.
Una dintre disciplinele care nu contează este (paradoxal) limba engleză, în cazul elevilor care și-au susținut examenul Cambridge. Având certificatul la purtător (pe care îl pot folosi pentru a-și echivala proba C din cadrul examenului național de bacalaureat), elevii din clasa a XII-a aflați în categoria la care ne-am referit fie vin la orele alocate disciplinei pentru „a rezolva subiecte pentru bac la română, matematică, informatică, istorie etc.”, fie pentru a socializa. „Ce să ne mai învețe profesoara?”, îți spun cu nonșalanță. „Am C2 Proficiency.”
Alte discipline aflate pe lista neagră sunt istoria și geografia, mai ales la clasele de la alte specializări decât științele sociale și filologia. Concentrați pe disciplinele de specialitate, elevii de la filiera teoretică, profil real sau cei de la tehnologic participă la orele de istorie cu mai puțină tragere de inimă decât în clasa a IX-a și a X-a, fiindcă își doresc (o parte) să aprofundeze informatica, matematica, biologia, chimia, fizica, disciplinele din care vor susține examenul de bacalaureat și care sunt, în cazul claselor de la filiera teoretică, discipline de specialitate.
Educația plastică, educația fizică și sportul (mulți elevi au scutire medicală în care se menționează că nu au voie să depună efort, deși după orele de curs sunt clienți fideli ai sălilor de fitness), filozofia sau religia sunt și ele frecventate doar de nevoie, nefiind nici ele considerate relevante pentru dezvoltarea personalității autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic.
Să nu credeți că limba și literatura română este în topul preferințelor. Nici pe departe. Noroc cu examenul de bacalaureat, dar și așa, apetitul elevilor pentru înțelegerea fenomenului cultural românesc sau pentru exersarea competenței de interpretare scade pe măsură ce se trece din ciclul inferior al liceului spre cel superior.
Da, se pierd ore. Din cauze diverse. Chiar și acum.
Nu înțelegem teama aceasta generată de proiectele planurilor-cadru pentru învățământul liceal. O lectură în profunzime a documentului permite identificarea unei șanse nesperate la un echilibru curricular, la specializare relevantă și la o opționalitate progresivă, fiindcă școlile își pot individualiza serviciile educaționale, iar elevii pot alege un pachet de discipline de specialitate, dar și disciplinele la care vor susține o parte dintre probele examenului național de bacalaureat (și nu sunt puține).
Mi s-a spus: ne-ai trădat! Susții că sunt destule două ore de literatură, tu, care scrii literatură! Nu am trădat, însă, literatura, căci cred că pentru un elev din zilele noastre ea nu înseamnă o trecere în revistă amănunțită a istoriei sale, ci o conectare la o rețea de reprezentări ale lumii. Și asta se poate realiza mai ușor prin discipline opționale, decât prin ore obligatorii într-un trunchi comun standardizat.
Sigur, nu ne convine că în trunchiul comun, în clasa a XI-a și a XII-a elevii au doar două ore alocate limbii și literaturii române, exact câte sunt alocate limbii engleze (credem că oricum vor fi trei până la urmă), nu ne convine că se pune semnul egalității între maternă și modernă, dar știm că prin CDEOȘ-ul generos (curriculum la decizia elevului din oferta școlii, n.r.) un profesor creativ poate să suplimenteze numărul de ore. Și poate să suplimenteze cu propuneri mai atractive, care să seducă elevii și să-i ancoreze în prezent, să le ofere șansa de a exersa argumentarea sau de a discuta literatură contemporană sau de a descoperi legăturile dintre literatură și film sau dintre literatură și muzică și așa mai departe.
Un punct forte al acestor propuneri de planuri-cadru îl reprezintă alocarea unei ore dezvoltării personale și consiliere pentru carieră, o disciplină care, dacă este tratată cu seriozitate, poate deveni un sprijin real pentru elevi în definirea propriului traseu educațional și profesional. Până acum, consilierea și orientarea a fost mai degrabă un element marginal (să ne amintim că deși este prezentă în planurile-cadru în vigoare, dintr-o decizie nefericită a doamnei Andronescu i s-au alocat... zero ore), dar ea ar putea să le ofere elevilor claritate în alegeri, un spațiu real de reflecție asupra propriilor aptitudini și aspirații, ghidându-i spre decizii mai conștiente privind viitorul lor.
Poate că schimbarea cea mai importantă pe care trebuie să o acceptăm nu este doar cea legată de numărul de ore, ci de modul în care ne raportăm la școală și la educație în ansamblu.
Poate că e timpul să înțelegem că valoarea unei discipline nu este dată de numărul de ore din orar, ci de felul în care aceasta reușește să creeze conexiuni, să modeleze gândirea, să rămână relevantă pentru elevii de azi și de mâine.
Ni s-a spus: nu avem logistică, nu avem spații pentru grupe de opționale, nu avem bani să finanțăm grupe, de unde o să-i luăm? Nu avem resursă umană care să susțină consistența opționalelor, de unde o să o luăm? Sigur, sunt și acestea aspecte care trebuie luate în considerare, dar dacă nu începem de undeva, cu siguranță nu vom ajunge nicăieri.
Ne place sau nu, elevii și-au schimbat deja modul în care privesc școala și învățarea. Noua viziune curriculară, dacă este bine implementată, nu este o trădare a valorilor educaționale, ci o încercare de a le adapta la realitate. Iar realitatea este că, în loc să ne temem că se pierd ore, ar trebui să ne întrebăm cum putem transforma orele rămase în momente de învățare autentică. Și poate că ar trebui să nu mai comparăm proiectul planurilor-cadru cu ceea ce avem acum, raportându-ne la programele școlare în uz sau la structura bacalaureatului din ultimii ani. Poate ar trebui să mai citim o dată profilul de formare al absolventului (2023), proiectul planurilor-cadru (nu doar punctele de vedere ale celor care le aduc în discuție) și să ne propunem ca din acea oră pe săptămână alocată disciplinei noastre să nu pierdem niciun minut fără rost. Să o facem să conteze.
