O elevă de liceu a renunțat la fast food, cafea la pachet și pungi de unică folosință ca să producă cât mai puține deșeuri.
13.01.2020
De Cătălina Perju, fotografii de Oana Barbonie
De când mă știu, părinții mei m-au învățat să reciclez plasticul, cartonul, sticla. De curând, lângă acestea s-au adăugat și bateriile, aluminiul, dar și hainele vechi sau puțin uzate, pe care le ducem la H&M. Am crescut cu ideea că reciclarea este unul din lucrurile pe care le putem face pentru a îmbunătăți calitatea vieții în viitor.
Toamna trecută, am acceptat provocarea zero waste timp de o săptămână, pentru a vedea care sunt beneficiile, dar și greutățile unui stil de viață minimalist. O viață zero waste înseamnă să nu irosești nimic. Să nu produci gunoi care e dus la groapa de gunoi, este ars sau ajunge în mări și oceane. Să nu cumperi mai mult decât poți folosi, să refolosești cât mai mult din ce ai, să reciclezi ce poți și să faci compost din gunoiul organic. Inamicul numărul 1 sunt ambalajele de plastic, de cele mai multe ori nereciclabile, dar și consumul excesiv. Devenit un fenomen pe internet, zero waste are nenumărate de bloguri și canale de YouTube dedicate. Iată trei care mi-au atras atenția, dar poți găsi multe altele dacă tasezi cuvintele cheie „zero waste”.
Să fiu sinceră, am crezut că o să fie destul de ușor, luând în considerare că deja reciclam mult – dar nu a fost așa. Să încerci să treci de la un stil de viață aparent normal la unul greu de definit este la început destul de obositor.
În această săptămână mi-au trecut zeci de idei prin minte: „Sigur am făcut asta corect?”, „Oh doamne, sper că mi-am luat tote bag-ul…” sau „Dacă acest milkshake de la McDonald's o să omoare țestoasele?”.
Începutul a fost ciudat atât pentru mine, cât și pentru cei din jur. Dintotdeauna am avut la mine „pachețel” – o cutie cu un fruct, un sandwich și ceva dulce, pe care mama mi-l pregătea de dimineață și îl savuram într-o pauză. Dar după liceu ieșeam de obicei cu prietenele mele și toate ne comandam fast-food. La început a fost greu să rezist tentației unui suc sau milkshake, dar mi-am dat seama repede că un ceai cald din termos și prânzul la pachet sunt și mult mai sănătoase, dar înseamnă și niște ambalaje nereciclabile în minus.
În prima zi când mi-am scos pachețelul de acasă, prietenele mele au început să râdă. Am încercat să le explic faptul că acest prânz trebuie să devină o normalitate pentru mult mai mulți oameni, dacă vrem să salvăm mediul și să nu irosim mâncare.
Termosul a devenit cel mai bun prieten al meu. Am înlocuit cafeaua cumpărată de la 5 to Go cu cea făcută de ai mei la ibric și era primul lucru la care mă gândeam când se suna de pauză. Am devenit expert la proporțiile cafea-lapte-zahăr, așa că pot spune că un termos de geantă face diferența cea mai mare atunci când încerci să ai un stil de viață minimalist. Un alt beneficiu al cafelei făcute la ibric este zațul de cafea rămas după fierbere. Îl poți folosi ca scrub pentru corp sau față!
O altă diferență a fost că am folosit mai des celebra pungă cu pungi, adică sacoșa de rafie în care păstram pungi de diferite mărimi, colecționate acasă după cumpărături. Mi-am încurajat și părinții să fie mai selectivi și mereu pregătiți cu pungi mai vechi, în cazul în care se opresc la magazine, ca să evite cumpărarea altor pungi. Am salvat câteva pungi de sandwichuri de la Mega pe care le-am despachetat frumos, pentru a mai putea fi folosite încă o dată. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că în unele supermarketuri au fost introduși săculeți refolosibili pentru fructe și legume, în locul pungilor din plastic. Este un lucru interesant prin care se sugerează tuturor cumpărătorilor că pot face mici schimbări pentru a salva mediul.
La finalul săptămânii acumulasem o singură sacoșă de gunoi care conținea o sticlă de plastic, câteva ambalaje de la niște produse cosmetice și ambalaje de la ciocolată. Nu este „zero”, dar această săptămână mi-a schimbat percepția asupra tuturor alimentelor pe care le-am mâncat până acum și mă ambiționez să devin mai bună.
Este foarte ușor să te abați de la regulile auto-impuse, să te simți restricționat și să ai impresia că singurele alternative la mâncarea ambalată sunt sandwichul zilnic sau fructele, care nu îți satisfac pofta de mâncare. Tentații au fost la tot pasul: punga cu pufuleți cu brânză, o ofertă la fast-food sau sucuri din sticle de plastic. Au fost și câteva dăți, puține la număr, când am încălcat regulile. De exemplu, mi-am comandat un milkshake și un burger cu cartofi la McDonald's sâmbătă, iar marți am uitat complet că aveam sacoșa de pânză la mine și am cumpărat o pungă de plastic cu care să îmi car cumpărăturile.
La început mă frământau greșelile făcute și nu mă gândeam decât la aspectele negative ale problemelor, dar imediat mi-am dat seama că trebuie să mă obișnuiesc să am mereu anumite lucruri la îndemână și că niciun început nu este perfect.
Este destul de ușor să te abați de la reguli chiar și fără să îți dai seama. De multe ori, din obișnuința de a ne grăbi de dimineață, plecăm fără cafea, ceea ce duce la cumpărarea unei cafele la pahar și capac din plastic, apoi nu suntem atenți și aruncăm unde nu trebuie cartonul sau plasticul sau credem, cum și eu credeam la început, ca zero waste înseamnă doar câteva practici de la care nu te poți abate și nu ieșim din zona noastră de confort. Acest stil de viață, chit că a fost aplicat doar o săptămână, m-a învățat însă să fiu mai iscoditoare și să încep să gândesc în ansamblu.
Cheia oricărui nou început este să ai răbdare și să te ajustezi pe parcurs. Nu o să ne iasă nimic niciodată cum scrie pe net, din prima. Totuși, am extras câteva idei găsite în majoritatea blogurilor.
1. Schimbările pe care le facem, oricât de mici, îi afectează pe cei din jur. În momentul în care te decizi să faci un bine și ceilalți vor încerca să facă.
2. Odată ce faci o schimbare radicală, devii conștient de mult mai mult din jurul tău. Începi să te documentezi și să dezvolți subiecte de discuție cu cei din jurul tău. Am învățat cum să mă hrănesc mai sănătos și am găsit înlocuitori pentru obiectele sanitare (periuțe de dinți) sau chiar pentru șampoane și deodorant.
3. Zero waste este pentru fiecare diferit. Eu am ales să fac anumite lucruri, care îmi erau la îndemână, dar nu înseamnă că toți cei care încearcă să fie minimaliști fac aceleași lucruri ca și mine. Iar, până la urmă, unicitatea este motivul pentru care continuăm să ne dezvoltăm. Așa că, pentru oricine interesat să încerce să fie zero waste măcar o săptămână, soluții există. Doar trebuie să le găsești.
Scriitori de manual. Dan Coman: „Când mă duc la școală, nu mă gândesc la mine ca autor, ci îmi fac treaba ca profesor”
Continuăm seria de interviuri „Scriitori de manual”, prin care intermediem întâlniri între cititorii noștri și autorii români ale căror texte se găsesc în cărțile școlare. Săptămâna aceasta l-am întrebat pe Dan Coman, profesor de filosofie la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița, poet și romancier, despre orele de mate și română de când era elev și despre primele iubiri din adolescență. La liceul sportiv, unde a predat după facultate, și-a adaptat metoda și a creat o strategie pentru un meci de fotbal în care Platon și Aristotel jucau în atac. Elevii de-a VIII-a pot citi două texte de-ale lui în manualele de română ale editurilor Corint și Art.