În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Asociația Preventis încearcă de peste 20 de ani să prevină dependența prin ateliere în care învață elevii să ia decizii, să relaționeze cu ceilalți și să își înțeleagă emoțiile. Nu îi sperie, nu îi bombardează cu informații despre cât de nocive sunt substanțele. Ar putea funcționa acest model la nivel național?
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
