Tatiana este o profesoară din Melitopol care a protestat în piața publică atunci când blindatele ruse îi luau cu asalt orașul. Yevhen Mahda le predă online studenților săi împrăștiați în toată Europa. El a rămas cu familia sa într-un Kiev care se încăpățânează să reziste. Cei doi povestesc ce înseamnă viața lor astăzi, la un an de la invazia Rusiei în Ucraina.
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Am vorbit cu studenți ucraineni din Germania, Marea Britanie și România să vedem cum arată viața lor azi, departe de casă, și cum își văd viitorul.