Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
Cu haine și rechizite noi, cu flori în mână și cu emoții au început școala cei aproape 2,8 milioane de copii din România. Prima zi de școală a însemnat și discursuri ținute de directori, primar, preot, polițist. La Colegiul „George Coșbuc” din București, Ministrul Educației a eliberat un mănunchi de baloane iar la Colegiul „Gheorghe Lazăr”, premierul Florin Cîțu s-a legănat pe ritmul melodiei de la Voltaj, „Tânăr vreau mereu să fiu”. Cum arată prima zi de școală în alte țări europene? Părinți români din Finlanda, Marea Britanie, Italia și Austria ne-au răspuns la această întrebare.
Avem astăzi la doi pași de noi un alt război, după 80 de ani de pace în Europa, timp în care abia am avut vreme să digerăm tot răul și tot întunericul venit din discriminare, xenofobie și antisemitism. Am citit jurnalele unor tinere evreice, victime ale unuia dintre cele mai cumplite episoade din istoria recentă - Holocaustul. Lecturi terifiante, dar necesare. A studia fenomenul Holocaustului înseamnă a explora poveștile mânate de curaj, speranță, reziliență pentru ca rasismul să devină un arhaism.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
