În al treilea an de facultate, Teodor Teleagă, 21 de ani, încă încearcă să recupereze bazele care i-au lipsit după 12 ani de școală în România.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Lipsa de resurse, neînțelegerile din cancelarie și o programă inflexibilă transformă profesorii în acrobați. „Acrobații” se numește și piesa lui David Schwartz, care se joacă de trei ani în teatre și școli. Regizorul ne-a relatat într-un interviu cum s-a inspirat din propriile experiențe din școală și din poveștile profesorilor din rural pentru a pune în scenă viața lor de zi cu zi.