Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.
Asociația Iele Sânziene le învață pe tinerele din comunitățile vulnerabile ce este menstruația, cum apare și cum se folosesc tampoanele și absorbantele. Într-o țară ca România în care 415.000 de adolescente se află în risc de sărăcie și excluziune socială, fetele care țin atelierele de educație menstruală și pentru pubertate trebuie să lupte, simultan, cu stigma în care este învăluită menstruația și cu miturile cu care aceasta vine la pachet. Și care chiar le-ar putea pune în pericol pe viitoarele femei.
În perioada interbelică, jumătate din populația României era analfabetă și 70-80% dintre români trăiau din munca pământului. Astăzi vorbim de analfabetism funcțional și digitalizare. Cu ajutorul profesorului doctor în istorie Dragoș Sdrobiș, am încercat să înțelegem cum greșelile și meritele trecutului ne pot fi lecții pentru educația viitorului. Autor al cărții ,,Limitele meritocrației într-o societate agrară. Șomaj intelectual și radicalizare politică a tineretului în România interbelică”, acesta crede că tineri de azi nu vor să mai fie „generație de sacrificiu”. De asta cer salarii mai bune, transparență și servicii publice de calitate. Un interviu din seria „Școala veche”.