Se dă o bătălie acerbă pentru introducerea educației sexuale în școli – sau nu –, de o bună bucată de vreme. Părerile sunt împărțite, spiritele încinse.
Doi părinți au semnalat mai multor instituții un caz în care un elev a fost transferat de la Liceul „Ita Wegman” la Colegiul German „Goethe” înainte de primul semestru al clasei a IX-a, chiar dacă avea o notă mai mică decât ultimul admis, așa cum cere legea.
Ministrul Monica Anisie a făcut o derogare de medie, cu toate că un astfel de transfer este legal doar dacă elevul întrunește trei condiții: nu se poate deplasa din motive medicale și școala care acceptă transferul este cea mai apropiată de casă, dacă are media mai mare decât cea a ultimului admis și se respectă numărul maxim de elevi dintr-o clasă. Ultimele două reguli nu se aplică însă la elevul transferat.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.