Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
La 19 luni de când au fost închise pentru prima dată școlile, România tot nu și-a pregătit (sau echipat) profesorii pentru a preda online și nici să asigure condiții minimale pentru învățarea de acasă. Sute de mii de copii în continuare n-au o conexiune sigură la internet și nici dispozitive decente de pe care să poată lucra. Nu mai vorbim de o formare minimală pentru ei sau părinții lor. Guvernul nu pare să aibă o strategie pentru a remedia situația dezastruoasă, iar pe termen lung consecințele le vom plăti cu toții.
Mai bine de jumătate dintre români nu au citit nicio carte anul trecut, iar unul din trei nu a citit niciodată. În același timp, 97% dintre români folosesc un telefon mobil. De aici a pornit NABU, o aplicație mobilă gratuită cu cărți pentru copii, grupate pe niveluri de lectură - începător, mediu, avansat, expert. Astfel, părinții au nevoie doar de un smartphone, conexiune la internet și câteva minute în fiecare zi pentru a sprijini dezvoltarea literației copiilor lor.