Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
Artistei Alexandra Mîrzac i s-a spus la școală că nu poate scrie compuneri. A ajuns însă să ilustreze și să scrie cărți pentru copii publicate la faimoasa editură britanică Tate. Am prins-o după atelierul de linogravură de la Rezidența9, după ce zece copii și-au umplut degetele de culoare și foile de desene, ca să vorbim despre cum este creată o carte ilustrată, cu povești care își dezvăluie noi sensuri cu trecerea timpului. Am trecut în revistă resursele prin care să-ți descătușezi creativitatea și am discutat despre etichetele pe care ți le pot imprima notele din școală.
Bucureștiul a recăpătat repede aerul de dinainte de pandemie o dată cu începerea școlii: trafic, autobuze pline, oameni pe străzi. „Începem să intrăm în normalitate, eu cred că asta e cel mai important”, spune aproape euforic o mamă care și-a lăsat copilul în fața Școlii 179 din București. Este una din unitățile de învățământ care au organizat două schimburi pentru elevii din învățământul primar și cei de a opta. Și când și-au lăsat copiii la școală, s-au adunat ciorchine la poartă, până i-a alungat paznicul. Deschiderea școlii i-a făcut să uite de pandemie.