Are 18 ani și e genul de persoană care întrerupe orice conversație doar ca să mângâie o pisicuță pe stradă.
La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Triști, stresați, obosiți. După doi ani de pandemie, elevii români simt că au o mai mare nevoie de înțelegere din partea profesorilor. Nu doar programul de la școală îi epuizează pe copii și adolescenți, mulți se implică și în activități de voluntariat, în proiecte sau au hobby-uri cronofage, astfel că sunt în priză și 10-12 ore pe zi. Școala 9 a vorbit cu psihoterapeuta Madeleine Negoiță despre cum poate un program bine structurat să îi ajute pe elevi.
Note din cancelarie (OP-ED). Culisele vieții de zi cu zi a școlii sunt un mircocosmos la care oamenii în general nu au acces, decât dacă au un prieten profesor dispus să le povestească. Aș vrea ca cititorii să aibă această experiență, a unui prieten care le descrie viața reală din tranșeele educației, ceva între Note din Subterană de Dostoievski și Gossip Girl. Experiența concretă a unui om, dincolo de masca Dascălului, ori hulit ori sanctificat. Voi purta însă masca unui “nom de plume” – pseudonimul este necesar. În mai bine de 10 ani de învățământ am descoperit că autenticitatea și sinceritatea lezează și au consecințe grave.