Școala construită de Iuliu Maniu în satul său natal din Sălaj, închisă după 85 de ani. „O localitate fără școală este una condamnată la moarte”

Cu un rol hotărâtor jucat în Unirea de la 1918, prim-ministru de mai multe ori, deținut politic în timpul comunismului și decedat în detenție, la Sighetul Marmației, visul lui Iuliu Maniu pentru satul său natal a fost ca pe terenul donat Bisericii greco-catolice, să se construiască o școală și o Biserică.

În 1937, în centrul satului Bădăcin sunt terminate lucrările la una dintre cele mai moderne școli ale vremii, cu sală de sport, bibliotecă, apartamente pentru profesori, o instituție de învățământ gândită și susținută în toți acei ani de Iuliu Maniu. „El venea periodic și îi întreba pe învățători care elevi sunt foarte buni, iar aceștia primeau burse cu care reușeau să studieze mai departe, să meargă la liceu, la facultate. Așa se face că au fost multe personalități în secolul XX, în diferite domenii, care proveneau din satul Bădăcin”, spune preotul greco-catolic din sat, Cristian Borz.

Al doilea vis al lui Maniu s-a împlinit abia în 2010. Doar că între timp, primul pare că a atins un termen de expirare al istoriei. 

Casa memorială Iuliu Maniu, renovată de biserica greco-catolică

Școala se află în centrul satului, la câțiva zeci de metri de casa memorială a lui Maniu. Brazii de aproape 100 de ani, piatra de la bază și scările crăpate trădează, pe din afară, vârsta construcției. La interior, sălile mari amintesc de vremuri în care sute de elevi învățau de la grădiniță și până în clasa a opta la școala din sat. Urme de igrasie, un aer închis, scările crăpate pline de primele frunze ale toamnei, praful gros adunat pe cărțile din bibliotecă îți dau o senzație de părăsire în ton cu soarta școlii. Pe hol, statuia de bronz a lui Iuliu Maniu, donată școlii de profesorul de istorie Ioan Ciocian în anii ‘90.  

Pare că umbra uitării și a dezbinării dă târcoale periodic comunității din Bădăcin și numelui Maniu. Aproape 20 de ani procesul retrocedării și renovării casei natale, fără implicarea autorităților, doar cu cea a preotului Cristian Borz și a Bisericii greco-catolice. Astăzi, școala construită de Iuliu Maniu are un statut incert. 

„Am făcut tot posibilul să salvăm școala, dar nu își mai aduc copiii la școala din sat oamenii”, spune Ana Filip Gyongyi, directoarea unității de învățământ din Pericei, reședință de comună - de care aparține satul Bădăcin. Vorba umblă că fala locală se măsoară și în dusul copiilor la școală la oraș, Șimleu Silvaniei fiind la doar 5 km. 

„În 2020, s-a născut în Bădăcin un singur copil. Acum doi ani am desființat grădinița, nu mai erau copii. Mai era o singură învățătoare care de doi ani avea ore cu șapte copii, din care trei ai ei. Învățătoarea a prevăzut că nu vor mai fi copii și s-a transferat din această toamnă la o școală dintr-o comună vecină”, mai spune directoarea. 

„Sunt și niște conflicte între catolici și ortodocși”

O melodie din coloana sonoră a filmului Nașul ne întrerupe discuția pentru câteva momente. Directoarea își reia ideea: „Noi am ținut cu dinții de școala aceea, sunt condiții extraordinare și acolo, a fost prima renovată din comună, în 2006. Dar părinții preferă să-i ducă la Șimleu Silvaniei care este la doar 5 km. Acolo și lucrează mulți, există acel program susținut de Biserica Ortodoxă - școală după școală, unde primesc o masă caldă și stau până după-masă. În plus, acolo, la Bădăcin, sunt și niște conflicte între catolici și ortodocși”, încearcă să atingă cu delicatețe o problemă de fond. 

Primarul Boncidai Csaba, aflat la al optulea mandat, amintește de un scandal de acum 11 ani. Școala din Bădăcin trebuia să renunțe la o învățătoare, fiindcă erau copii doar pentru o clasă. Deși ambele învățătoare erau ortodoxe, una a fost susținută de comunitatea catolică, iar cealaltă de ortodocși, a câștigat cea din urmă. Ca rezultat, aproape jumătate din părinții din cealaltă tabără au ales să-și mute copiii la școala comunei Pericei sau la Șimleu. „Legat de clădirea școlii, există o hotărâre de retrocedare către Biserica greco-catolică, din 2006 și, după rezolvarea unor formalități legate de topo (măsurători topografice, n.r.), în câteva săptămâni cred că reușim să o soluționăm.” De biblioteca donată școlii de către Iuliu Maniu nu pare să mai știe nimeni. Cărți mai sunt doar la căminul cultural, într-un depozit, postul de bibliotecară s-a desființat în comună.

Oricum, cred că o localitate în care nu funcționează școala este una condamnată la moarte. Eu sunt și împotriva transportului de copii dintr-o localitate în alta. Nu este bine ca educarea tinerei generații să fie cuantificată în bani. Pentru un salariu să crești copiii cu ideea că viitorul tău nu este asigurat în localitatea natală, ci viitorul tău este - de a pleca. - primarul Boncidai Csaba

„Șoptitori” care spuneau „că Maniu a fost trădător de țară”

Câte generații găsim în sat, atâtea vederi sunt față de familia Maniu. „Țin minte că în anii ’90 toată lumea voia să pună mâna pe averea lui Maniu, deși era solicitată retrocedarea de nepot, familia Boilă. Din păcate au fost îndoctrinați oamenii în Bădăcin, câteva generații, să fie împotriva familiei Maniu, era plin de șoptitori prin tot satul”, își aduce aminte primarul Boncidai Csaba, aflat la al optulea mandat. 

„Propaganda a venit și prin Biserică. După ’48 au fost aduși aici preoți care erau, de fapt, colaboratori sau chiar ofițeri de securitate. Propaganda lor a fost clară, să spună că Maniu a fost trădător de țară. De aceea și acum se vede în sat că este stratificată populația. Și cel care s-a ocupat de colectivizare a fost o rudă de-a lui Maniu. Înainte de 1948 toată comunitatea era greco-catolică”, spune și preotul greco-catolic Cristian Borz.

Politica vremii se amesteca și în credințele oamenilor. „Am văzut un raport al securității făcut în ’63 în care se spunea că încă sunt mulți care merg în Șimleu și se spovedesc în Biserici străine, adică catolice, dar unde erau preoți români și că mulți mai sunt maniști. Ei au controlat foarte bine satul, se spune că pe fiecare stradă erau cel puțin doi informatori”, completează preotul.

„Ne spuneau părinții pe ascuns că e făcută de Iuliu Maniu, profesorii nu aveau voie”

Doamna Florica era femeie de serviciu la școala „Iuliu Maniu”, acum are norma la școala din comuna Pericei pentru că a rămas fără serviciu după închiderea unității de învățământ. O dată pe săptămână trece pe la școala veche să măture și să mai aerisească sălile, unele cu puternice urme de igrasie. 

„Și noi tot aici am învățat opt clase, prin anii ’70, șase frați am fost. Atunci era foarte frumos, era plin de copii, cred că eram sute. Vara erau tabere, în curte se făcea foc de tabără. Altfel arăta totul, nu era așa. Chiar foloseam biblioteca, aveam de citit obligatoriu. Acum, mai vine o fostă învățătoare câteodată și mai împrumută câte o carte, în rest, nimeni, cade tavanul pe ea. Nu se mai citește. Despre școală ne spuneau părinții pe ascuns că e făcută de Iuliu Maniu, profesorii nu aveau voie să vorbească despre asta, era interzis.”

„Am fost și elevă și învățătoare timp de 30 de ani. Acum trebuie să fac naveta la Pericei. Când eram elevă aici, erau sute de copii, vreo 300 cred că eram. Țin minte cum fugeam la școală când suna clopoțelul și cum mergeam acasă în pauza mare pentru că locuiesc la a doua casă de aici. A fost foarte frumos și îmi pare foarte rău că s-a închis, nici nu mi-am luat lucrurile încă” își amintește și Nicoleta, 54 de ani.

Foto: După 30 de ani la catedră în școala construită de Iuliu Maniu, acum Nicoleta trebuie să facă naveta

„Dacă la un moment dat va fi posibilitatea să se redeschidă școala, permitem asta”

Autoritățile speră să retrocedeze școala cât de curând. Este o chestiune de săptămâni ne asigură primarul, chiar dacă decizia definitivă este din 2006. Directoarea comunei din Pericei privește camerele de supraveghere și îmi face un tur pentru a vedea dotările de ultimă generație ale școlii noi, asigurându-mă că primarul pune mare preț pe educație. Biserica își face calcule cum să readucă clădirea la rolul ei inițial, acela de Casă de Cultură cu săli de studiu, bibliotecă și cazare pentru elevi și studenți.

„Partea din față, care este organizată cu săli de clasă, noi nu o vom modifica. Vrem să o îmbunătățim, adică să aducem biblioteca de la căminul cultural, să fie o sală de studiu, să aducem arhiva Casei Maniu. Dacă la un moment dat va fi posibilitatea să se redeschidă școala, permitem asta, desigur”, spune preotul greco-catolic din Bădăcin, Cristian Borz. Împreună cu comunitatea ortodoxă, ar fi putut să-și unească forțele și să îi convingă pe părinți să nu-și retragă copiii, dar că asta nu s-a putut, mai spune acesta. Biserica ar fi reușit să susțină un program prelungit la școală, dar nu a existat colaborarea cu Primăria, la fel ca în cazul retrocedării și renovării casei Maniu.

„Doar brazii rămân, sunt bătrâni ca școala.” Îmi spune Nicoleta închizând poarta școlii în urma noastră.