Media de angajare a persoanelor cu vârste între 15 și 29 de ani este, la nivelul Uniunii Europene, de 23%. Procentul se referă doar la cei care urmează și o formă de învățământ.
România se află mult sub media UE, cu 2% dintre elevi și studenți angajați. O situație similară este și în Slovacia (4%), Ungaria și Bulgaria (5%), potrivit raportului Eurostat pe anul 2021. Comparativ, în Țările de Jos 70% dintre elevi și studenți au un loc de muncă, în Danemarca, aproape jumătate dintre ei, iar în Germania, 42%.
Numărul tinerilor din întreaga lume care nu au un loc de muncă, nu sunt înscriși într-o formă de învățământ sau nu urmează o formare profesională este la cel mai ridicat nivel din 2005, arată datele Organizației Internaționale a Muncii. Pandemia de COVID-19 a adâncit și mai mult criza.
6 din 10 tineri vor fi nepregătiți pentru un job, în 2030
În România, potrivit Institutului Național de Statistică, aproape 24% dintre tinerii de până la 24 de ani erau șomeri la finalul anului trecut. Legislaţia din România permite angajarea tinerilor cu normă redusă de la 16 ani.
Un raport lansat anul trecut de PwC, UNICEF și Generation Unlimited arată că, la nivel global, peste 60% dintre tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani, adică în jur de 830 de milioane de persoane, nu vor avea competențele necesare pentru piața muncii în 2030.
În unele părți ale lumii, spune studiul, tinerii nu-și dezvoltă anumite aptitudini din cauza lipsei unor resurse de bază, cum ar fi accesul la internet. Alteori, este vorba de cultura societății.
„Noi avem un nivel de colectivism foarte ridicat, iar în structura colectivistă, tinerii nu sunt foarte încurajați și nu au practica de a lucra și a face bani în timpul studiilor. În timpul studiilor, cultura este că ești susținut de către stat și de către familie”, spunea Daniel David, rectorul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-un interviu pentru Libertatea.
De ce tinerii ar trebui să lucreze încă din școală?
În cartea sa „Cum să crești un adult”, Julie Lythcott-Haims, scriitoare și fostă decană a Universității Stanford din California, SUA, a remarcat că foarte mulți studenți intrau în facultate mai degrabă confuzi, nepregătiți să locuiască singuri și să fie independenți. Încă se bazau pe părinți pentru aproape orice, mai ales financiar.
Lythcott-Haims vorbește în cartea sa de o cultură de „overparenting”. E un termen ce descrie o implicare mult prea mare a părinților în viețile copiilor lor, până într-un punct în care aceștia nu știu, ajunși la maturitate, să fie independenți.
„Supravegherea copiilor 24 de ore este o șocantă intruziune în libertatea și independența copilului”, a spus fosta decană, într-un interviu din 2019.
Jeffrey J. Selingo observă același lucru. Jurnalist cu experiență în domeniul educației și autor al mai multor cărți, printre care „Există viață după facultate” și „Viitorul învățământului superior și ce înseamnă el pentru studenți”, Selingo spune că unul dintre motivele pentru care tinerii americani nu mai muncesc este că timpul lor este ocupat cu alte activități, stabilite în principal chiar de părinții lor. Ajung apoi să aibă un job în care nu fac față responsabilităților și, în funcție de domeniul muncii, comunicării cu clienții.
Cercetările arată că tinerii care muncesc încă de pe băncile școlii învață să-și gestioneze mai eficient timpul și devin mai responsabili și mai motivați.
Sfaturi pentru școli: ore de orientare în carieră, contacte cu angajatorii
Într-o recesiune, așa cum este cea provocată de pandemia de COVID-19, tinerii sunt primii care întâmpină greutăți, arată un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Pe de-o parte, pentru că ei au puțină experiență și de regulă, mai puține cunoștințe despre cum să-și găsească de muncă. Pe de altă parte, pentru că angajatorii au mai multe opțiuni de recrutare într-o perioadă de acest gen, fiindcă mai mulți oameni luptă pentru un anumit post.
OECD atrage atenția că școlile joacă un rol important în orientarea elevilor în carieră și că acestea trebuie să-i pregătească pentru a aborda în mod realist piața muncii. Organizația a venit și cu zece sfaturi pentru instituțiile de învățământ:
- Notele nu mai sunt suficiente, mai ales atunci când rata șomajului este ridicat. Tinerii trebuie ajutați să identifice potențialii angajatori, să devină „atractivi” pentru ei, dar și să fie pregătiți psihologic pentru piața muncii.
- Tinerii fără experiență știu prea puțin despre ce înseamnă să muncească efectiv. Gândirea referitoare la carieră este deseori limitată.
- Orientarea în carieră pe care ar trebui să o facă școlile nu trebuie să se rezume doar la a oferi informații despre piața muncii, ci și să abordeze părerile și așteptările pe care le au tinerii despre munca potrivită lor, să li se explice ce înseamnă, realist, slujba pe care și-o doresc.
- Orientarea în carieră ar trebui să înceapă timpuriu, iar copiii să fie încurajați să fie curioși, să pună întrebări, să facă legături între ce fac la clasă și ceea ce ar putea face mai târziu, ca adulți. Cele mai importante decizii privind investiția lor în educație nu sunt luate de elevi la sfârșitul școlii, ci înainte.
- Școlile trebuie să-i pună în contact pe elevi cu potențiali angajatori. Cu cât sunt implicați mai mult în astfel de întâlniri, cu atât cei mici pot înțelege utilitatea unui job anume.
- Întâlnirile dintre elevi și angajatori sau cu oameni care muncesc în diverse domenii trebuie să fie autentice.
- Experiențele autentice au impact mare chiar și atunci când sunt scurte.
- Orele de orientare în carieră ar trebui făcute de profesioniști imparțiali și bine pregătiți.
- Școlile trebuie să aibă în vedere că elevii înțeleg diferit și au acces diferit la sprijin și informații privind cariera. Elevii din medii dezavantajate au în mod special mai mult de câștigat de pe urma unor astfel de programe la nivelul școlii, care să-i ajute să găsească mai ușor un loc de muncă.
- Ghidarea în carieră a unui elev este responsabilitatea tuturor, implică întreaga școală și comunitate.
